ICCJ. Decizia nr. 382/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 382/2012
Dosar nr. 7774/2/2010
Şedinţa publică de la 26 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.L. a solicitat instanţei de contencios administrativ obligarea pârâţilor Autoritatea Naţională pentru cetăţenie şi Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei romane in termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei şi să-i comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire a cetăţeniei romane prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire.
Prin aceeaşi cerere, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 100 lei pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese, de la data introducerii acţiunii si pana la data primirii Ordinului de redobândire a cetăţeniei romane.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că a depus cererea de redobândire a cetăţeniei române la data de 02 iunie 2010, cerere pe care autoritatea pârâtă nu a analizat-o, deşi la data de 07 iulie 2010 a formulat şi o cerere de urgentare.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, cu motivarea că reclamanta a sesizat instanţa de judecată înainte de expirarea termenului de 5 luni, prevăzut de art. 16 din Legea nr. 21/1991.
Totodată, pârâta a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, arătând că petiţia din data de 07 iulie 2010 nu are caracterul unei plângeri prealabile sesizării instanţei, deoarece are ca obiect urgentarea soluţionării cererii de redobândire a cetăţeniei şi a fost depusă înlăuntrul şi nu după împlinirea termenului de 5 luni, prevăzut de lege.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 718 din 1 februarie 2011 a respins excepţia lipsei procedurii prealabile şi a admis în parte acţiunea, obligând pârâtul să analizeze cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Totodată, a respins capătul de cerere privind daunele interese ca neîntemeiat şi a obligat pârâta la 840 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
1. Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, s-a reţinut că nici Legea nr. 21/1991 şi nici Legea nr. 554/2004 nu prevăd un termen prohibitiv înainte de care nu se poate sesiza instanţa de judecată.
În ce priveşte excepţia lipsei procedurii prealabile s-a reţinut că reglementările legale în materie nu prevăd obligativitatea unei proceduri prealabile.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că pârâta a depăşit termenul legal de soluţionare a cererii fără să dovedească existenţa unor cauze obiective care ar fi împiedicat-o să respecte acest termen.
Cât priveşte capătul de cere privind daunele interese s-a reţinut că, întrucât, în realitate, reclamanta solicită obligarea pârâţilor la daune cominatorii pentru neexecutarea unei obligaţii, cererea este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- Instanţa de fond, în mod greşit a interpretat şi aplicat legea, respingând excepţia prematurităţii introducerii acţiunii şi excepţia lipsei procedurii prealabile cu motivarea că nici Legea nr. 21/1991 şi nici Legea nr. 554/2004 nu prevăd vreun termen prohibitiv, întrucât prematuritatea se raportează la momentul investirii instanţei şi nu la acela al judecării cauzei.
- Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că buna credinţă a recurentei-pârâte şi respectarea termenului rezonabil prevăzut în Convenţia Europeană privind Cetăţenia, se pot deduce şi din faptul că cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române a fot avizată pozitiv şi a fost aprobată prin Ordinul Preşedintelui A.N.C. nr. 150/ P din 25 martie 2011.
2. Referitor la obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, s-a susţinut că atâta vreme cât nu se poate reţine culpa recurentei, nu se poate dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „Partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 275 din acelaşi cod, „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”.
În speţă, reclamanta a formulat cerere de redobândire a cetăţeniei române la data de 2 iunie 2010, conform art. 12 din Legea nr. 21/1991 şi, întrucât cererea nu a fost soluţionată într-un termen rezonabil, s-a adresat instanţei judecătoreşti la data de 7 iulie 2010 cu o cerere de urgentare.
Este adevărat că la data de 25 martie 2011, cererea reclamantei a fost avizată şi aprobată prin Ordinul Preşedintelui A.N.C. nr. 150/ P din 25 martie 2011, însă acest lucru s-a realizat după ce intimata-reclamantă formulase acţiunea.
Aşa fiind, în mod corect a constatat instanţa de fond că, deşi obiectul cererii a fost realizat, în sensul că cererea de redobândire a cetăţeniei române a reclamantei a fost examinată, culpa autorităţii pârâte de a nu soluţiona cererea într-un termen rezonabil a determinat formularea acţiunii în justiţie şi, implicit, efectuarea cheltuielilor judiciare solicitate.
Se reţine, aşadar, că, deşi acţiunea reclamantei a fost admisă în parte, nu înseamnă că autoritatea pârâtă nu a căzut în pretenţii, în condiţiile în care „pretenţiile” deduse judecăţii au reprezentat, de fapt, vătămarea produsă de soluţionarea cererii pe parcursul judecăţii cauzei, reclamanta fiind obligată să efectueze pe plan judiciar cheltuieli pentru a determina autoritatea să răspundă petiţiei sale.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva Sentinţei civile nr. 718 din 1 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3697/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 383/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
