ICCJ. Decizia nr. 383/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 383/2012
Dosar nr. 9749/2/2010
Şedinţa publică de la 26 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta C.T. a chemat în judecată Autoritatea Naţională pentru cetăţenie şi pe N.E.E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate refuzul nejustificat al pârâţilor de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române; obligarea pârâţilor să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri; obligarea pârâtei să comunice ulterior analizării cererii Ordinul de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată; obligarea pârâţilor în solidar la plata de 100 lei pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii de la data introducerii acţiunii şi până la data primirii Ordinului de redobândire a cetăţeniei române precum şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, a depus cererea de redobândire a cetăţeniei române la Autoritatea pentru Cetăţenie la data de 14 iulie 2010, iar la data de 01 septembrie 2010 a depus cerere de urgentare a dosarului, solicitând informaţii concrete cu privire la modul în care se lucrează la cererea sa de redobândire a cetăţeniei române. La data de 20 septembrie 2010 a fost informată de faptul că încă nu i s-a stabilit termen la A.N.C. pe motiv că nu au sosit informaţiile de la instituţiile competente, cu toate că a trecut deja un termen de 2 luni de zile de la înregistrarea cererii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 1581 din 1 martie 2011 a respins excepţia de prematuritate şi, pe fond, a respins acţiunea ca rămasă fără obiect, obligând totodată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.310 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâta A.N.C., Curtea a respins-o ca neîntemeiată întrucât termenul de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991 este un termen de recomandare şi nu unul imperativ de care să fie condiţionată introducerea unei acţiuni în justiţie.
În raport de obiectul acţiunii, precum şi de faptul că s-a emis Ordinul nr. 111/ P prin care cererea reclamantei a fost analizată şi avizată pozitiv, Curtea a constatat că cererea reclamantei a rămas fără obiect.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind despăgubirile morale, Curtea l-a respins ca neîntemeiat, pe considerentul că reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu moral, emiterea Ordinului nr. 111/ P prin care s-a soluţionat în mod favorabil cererea de redobândire a cetăţeniei române, reprezentând o suficientă reparaţie morală, iar prin nesoluţionarea acestei cereri într-un termen rezonabil nu se poate aprecia că s-ar fi încălcat demnitatea umană a reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond, prin hotărârea pronunţată a interpretat şi aplicat greşit legea, obligând Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.310 lei.
Astfel, susţine că în cauză lipseşte culpa procesuală, deoarece termenul de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991 este un termen de recomandare şi nu unul imperativ, or cererea de chemare în judecată a fost depusă la 11 octombrie 2010, la mai puţin de 4 luni de la înregistrarea cererii de redobândire a cetăţeniei române la Secretariatul Comisiei pentru Cetăţenie, iar ordinul de redobândire a fost emis înainte de primul termen de judecată.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”.
De la această regulă există şi excepţia prevăzută de dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”.
În cauza dedusă judecăţii, reclamanta a depus cererea de redobândire a cetăţeniei române la Autoritatea pentru Cetăţenie la data de 14 iulie 2010 după care, la 1 septembrie 2010 a depus cerere de urgentare a dosarului, căreia, la data de 20 septembrie 2010 i s-a comunicat că încă nu i s-a stabilit termen la A.N.C., întrucât nu au sosit informaţiile de la instituţiile competente.
Aşa fiind, la data de 11 octombrie 2010, reclamanta a formulat acţiunea de faţă, acordându-i-se prim termen de judecată la data de 12 aprilie 2011.
Acest termen de judecată a fost preschimbat la cererea reclamantei, la data de 1 martie 2011, aceasta invocând faptul că termenul de aproximativ 5 luni pentru prima înfăţişare încalcă dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O. şi nu poate constitui un termen care să permită soluţionarea cauzei cu celeritate.
La data de 1 martie 2011, în şedinţă publică, pârâta a depus în copie xerox, Ordinul nr. 111/ P din 1 martie 2011, prin care s-a aprobat cererea de redobândire a cetăţeniei române a reclamantei.
Potrivit art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991 republicată, „Comisia va verifica îndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române într-un termen care nu va depăşi 5 luni de la data înregistrării cererii”.
În cauză, cererea de redobândire a cetăţeniei române depusă la data de 17 aprilie 2010 a fost analizată la 24 februarie 2011, când a primit avizul pozitiv, deci la peste 7 luni de zile de la depunerea cererii, încălcându-se termenul prevăzut mai sus de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991.
Deşi recurenta susţine în motivele de recurs formulate că termenul de 5 luni este unul de recomandare înăuntrul căruia se efectuează toate formalităţile legale necesare analizării cererii de acordare sau, după caz, redobândire a cetăţeniei, jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţine că verificarea îndeplinirii condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române trebuia să se încadreze în termen de 5 luni de la data înregistrării cererii, ceea ce conferă acestui termen natura unui termen imperativ.
Cum în cauză acest termen s-a întins pe o perioadă de 7 luni de zile (citaţia iniţială fiind emisă la 30 decembrie 2010), rezultă că pârâta s-a aflat în culpă procesuală şi în mod corect a fost obligată de către instanţa de fond la plata cheltuielilor de judecată.
Având însă în vedere că nu suntem în prezenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii, pârâta îndeplinindu-şi obligaţia în timpul judecăţii prin emiterea la data de 1 martie 2011 a Ordinului nr. 111/ P, în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei ca rămasă fără obiect.
Cu privire la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.310 lei, urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. referitoare la punerea în întârziere a reclamantei şi la posibilitatea judecătorilor de a mări sau micşora onorariile avocaţilor în funcţie de complexitatea cauzei sau de munca îndeplinită de avocat.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „Partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 275 din acelaşi cod, „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”.
În speţă, reclamanta a formulat cerere de redobândire a cetăţeniei române la data de 14 iulie 2010, iar la data de 1 septembrie 2010 a depus cerere de urgentare a dosarului.
Este adevărat că la data de 1 martie 2011 pârâta a depus la dosar Ordinul nr. 111/ P prin care s-a aprobat cererea de redobândire a cetăţeniei române, însă acest lucru s-a realizat după ce reclamanta formulase acţiunea şi după ce, anterior introducerii acţiunii, formulase pe cale administrativă încă un memoriu de urgentare a soluţionării cererii sale.
Aşa fiind, în mod corect a constatat instanţa de fond că, deşi obiectul cererii a fost realizat, în sensul că cererea de redobândire a cetăţeniei române a reclamantei a fost examinată, fiind emis şi ordinul sus menţionat, culpa autorităţii pârâte de a nu soluţiona cererea într-un termen rezonabil a determinat formularea acţiunii în justiţie şi, implicit, efectuarea cheltuielilor judiciare solicitate.
Se reţine, aşadar, că, deşi acţiunea reclamantei a fost admisă în parte, nu înseamnă că autoritatea pârâtă nu a căzut în pretenţii, în condiţiile în care „pretenţiile” deduse judecăţii au reprezentat, de fapt, vătămarea produsă de soluţionarea cererii pe parcursul judecăţii cauzei, reclamanta fiind obligată să efectueze pe plan judiciar cheltuieli pentru a determina autoritatea să răspundă petiţiei sale.
Pentru motivele arătate, recursul va fi admis, iar sentinţa recurată va fi modificată în parte, în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva sentinţei civile nr. 1581 din 1 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 382/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 385/2012. Contencios → |
|---|
