ICCJ. Decizia nr. 3804/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3804/2012
Dosar nr. 6026/2/2009
Şedinţa publică de la 28 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul R.G.D. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale anularea ordinului din 9 martie 2009.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 5251 din 22 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă excepţia privind lipsa calităţii procesuale active şi a fost respinsă acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin ordinul a cărui anulare se solicită au fost numiţi reprezentanţii în Adunarea Generală a Acţionarilor la SC T.B.R.C.M. SA.
Instanţa a reţinut aplicabile dispoziţiile prevăzute de art. 8 din H.G. nr. 1469/2002 privind înfiinţarea SC T.B.R.C.M. SA şi dispoziţiile art. 11 alin. (4) din H.G. nr. 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în conformitate cu care Adunarea Generală a Acţionarilor este constituită din trei membrii numiţi şi revocaţi prin ordin al Ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
3. Recursul declarat de R.G.D.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul a formulat recurs, criticând ca nelegală şi netemeinică hotărârea pronunţată.
Recurentul a precizat că hotărârea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii şi străine pricinii, instanţa realizând o interpretare greşită a actului dedus judecăţii schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Recurentul a arătat că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat de reclamant, mai înainte de a analiza motivele de recurs formulate, a constatat că recursul nu a fost timbrat, deşi recurentul a fost citat cu menţiunea achitării taxei datorate.
Înalta Curte reţine că în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 2 RON şi cu 0,15 RON timbru judiciar conform prevederilor O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997.
Având în vedere faptul că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia ce-i revenea, conform prevederilor legale arătate, Curtea va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 şi, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de R.G.D. împotriva sentinţei nr. 5251 din 22 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3803/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3808/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
