ICCJ. Decizia nr. 3808/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3808/2012
Dosar nr. 315/2/2010
Şedinţa publică de la 28 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la 13 ianuarie 2010, reclamanta Fundaţia C. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat prin C.C.S.D., solicitând:
- anularea deciziei nr. 5195 din 23 iulie 2009 - Anexa 1 prin care s-a emis în favoarea Fundaţiei titlu de despăgubire în cuantum de 623.893,88 RON, pentru imobilul teren în suprafaţa de 276 m.p. situat în Bucureşti fosta str. C.G.D.;
- obligarea Comisiei la emiterea unei decizii prin care să i se acorde măsuri reparatorii potrivit valorii de piaţă a terenului de la momentul soluţionării cererii de retrocedare, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare, valoare ce urmează a fi stabilită pe baza unei expertize având ca obiect evaluarea terenului;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin cererea de retrocedare din data de 04 februarie 2003, a solicitat, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, restituirea imobilului situat în Bucureşti, fosta str. C.G.D., compus din construcţie şi teren.
Prin decizia nr. 1867 din data de 23 septembrie 2008, Comisia Specială de Retrocedare a respins atât cererea de restituire în natură a imobilului cât şi opţiunea referitoare la acordarea de măsuri compensatorii pentru clădirea demolată şi a admis cererea de acordare a despăgubirilor în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul teren, în suprafaţa de 276 m.p. situat în Bucureşti, fostă str. C.G.D.
Astfel, dosarul aferent cererii de retrocedare anterior menţionate, a fost înaintat Comisiei în vederea stabilirii cuantumului final al despăgubirilor şi emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire.
Comisia, a dispus la data de 23 iulie 2009 prin decizia nr. 5195/2009, emiterea titlului de despăgubire în favoarea Fundaţiei în cuantum de 623.893,88 RON conform raportului de evaluare întocmit în luna mai 2009 de către evaluator D.I. şi înregistrat în Dosarul nr. 42671/CC, suma ce a rezultat în urma deducerii despăgubirilor încasate în anul 1974 şi actualizate cu coeficientul de inflaţie.
S-a precizat că decizia a fost emisă după două luni de la data evaluării terenului, perioada de timp în care moneda naţională a suferit o anumită depreciere, rezultă că suma de 623.893,88 RON acordată cu titlu de despăgubiri prin decizie, nu mai reprezintă 148.932,68 euro, respectiv atât cât însemna la momentul întocmirii evaluării, ci doar 147.405,52 euro, diferenţa rezultată fiind de 1527,16 euro, diferenţă ce reprezintă o pierdere.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe art. 19, 20 din Legea nr. 247/2005, art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 19.3 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
b) întâmpinare formulată în cauză
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, întrucât în temeiul raportului de evaluare efectuat, C.C.S.D. a emis decizia nr. 5195 din 23 iulie 2009, reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 623,893,88 RON, reprezentând valoarea în RON stabilită prin raportul de evaluare.
A mai precizat că potrivit art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, republicată, conform cărora valoarea terenurilor, precum şi a construcţiilor demolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită conform standardelor internaţionale de evaluare.
Or, în speţă, raportul de evaluare, în baza căruia a fost emisă decizia nr. 5195 din 23 iulie 2009, a cărei contestaţie formează obiectul prezentului dosar, a fost efectuat în cursul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedură distinctă de procedura reglementată prin O.U.G. nr. 94/2000, în cadrul căreia sunt soluţionate cererile de retrocedare a unor bunuri, care au aparţinut cultelor religioase din România.
A susţinut pârâta că valoarea despăgubirilor în cursul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 se stabileşte la momentul efectuării raportului de evaluare şi nu la momentul soluţionării cererii de retrocedare, aşa cum solicită reclamanta, întrucât acest moment, respectiv soluţionarea cererii de retrocedare, este plasat în cadrul procedurii administrative prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, anterioară procedurii de evaluare a imobilelor, astfel cum este reglementată prin Titlul VII din actul normativ amintit.
c) sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin sentinţa nr. 4974 din 9 septembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de reclamanta Fundaţia C. în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., a fost anulată decizia nr. 5195 din 23 iulie 2009 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta la emiterea unei decizii prin care să acorde reclamantei cu titlu de despăgubire suma de 932.963 RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă Curtea de apel a reţinut că la data de 23 iulie 2009 s-a emis decizia nr. 5195/2009 privind titlul de despăgubire în favoarea reclamantei în cuantum de 623.893,88 RON conform raportului de evaluare întocmit în luna mai 2009 de către evaluator D.I. şi înregistrat în Dosarul nr. 42671/CC, sumă ce a rezultat în urma deducerii despăgubirilor încasate în anul 1974 şi actualizate cu coeficientul de inflaţie.
Din analiza raportului de evaluare ce a stat la baza stabilirii cuantumului despăgubirilor cuprinse în decizie, rezultă că acesta a fost întocmit în luna mai 2009 şi s-a stabilit o valoare de piaţă estimată a imobilului supus evaluării de 624.340 RON, evaluatorul având în vedere un curs valutar de 4,1891 RON/euro, valabil pentru data de referinţă a evaluării respectiv 14 mai 2009.
Potrivit art. 10 pct. 9 din Legea nr. 10/2001, „valoarea terenurilor, precum şi a construcţiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabileşte potrivit valorii de viaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare”.
Data soluţionării notificării prevăzute de lege, este de fapt data soluţionării cererii de retrocedare din data de 04 februarie 2003, respectiv data emiterii deciziei nr. 1867, cea de 23 septembrie 2008.
De aceea, raportul de evaluare trebuia să stabilească valoarea imobilului de la 23 septembrie 2008, conform art. 10 pct. 9 din Legea nr. 10/2001.
Raportul de evaluare ce a stat la baza stabilirii cuantumului despăgubirilor cuprinse în decizie, a fost întocmit în luna mai 2009 şi a stabilit o valoare de piaţă estimată a imobilului supus evaluării de 624.340 RON, evaluatorul având în vedere un curs valutar de 4,1891 RON/euro, valabil pentru data de referinţă a evaluării respectiv 14 mai 2009.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.C.S.D.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a susţinut că valoarea despăgubirilor se stabileşte potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 în momentul efectuării evaluării şi nu la data soluţionării cererii de retrocedare.
De asemenea, s-a arătat că valoarea imobilului nu s-a stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare.
b) Întâmpinarea formulată în cauză
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului, cu precizarea că valoarea trebuia stabilită la data soluţionării cererii de retrocedare, prin decizie, respectiv la data de 23 septembrie 2008.
c) Analiza motivelor de recurs
Înalta Curte examinând motivele de recurs, sentinţa primei instanţe, situaţia de fapt şi legislaţia aplicabilă, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Prin decizia nr. 1867 din 23 septembrie 2008 Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a propus acordarea de despăgubiri către Fundaţia C. pentru imobilul situat în Bucureşti, str. G.D.
C.C.S.D. a emis decizia nr. 5195 din 23 iulie 2009 privind titluri de despăgubire în cuantum de 623,893 RON, conform raportului de evaluare întocmit de evaluatorul desemnat de Comisie.
Din raportul de evaluare se reţine că evaluatorul a stabilit valoarea terenului şi construcţiei prin raportare la luna mai 2009, folosind estimarea valorii de piaţă a proprietăţii care reprezintă suma estimată pentru care o proprietate va fi schimbată la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât, ţinând seama de cea mai bună utilizare, în speţă construcţia de proprietăţi rezidenţiale.
Evaluatorul a diminuat ofertele de tranzacţionare cu 30%, considerând că astfel le aduce la o situaţie comparabilă cu valorile practicate prin tranzacţionare deoarece nu a identificat tranzacţii similare.
Expertul evaluator desemnat de instanţa de fond a folosit acelaşi principiu al celei mai bune utilizări, a analizat piaţa pentru proprietăţi similare sau asemănătoare, având în vedere ofertele de preţ apărute pe internet sau publicaţii publicitare, efectuând corecţia în raport de amplasarea terenului.
Evaluarea a avut în vedere preţurile practicate la data emiterii deciziei nr. 1867 din 23 septembrie 2008, respectiv a stabilit suma de 923.963 RON.
Înalta Curte apreciază că la evaluarea bunurilor imobile trebuie să se aibă în vedere data emiterii deciziei prin care s-a soluţionat cererea de retrocedare.
Conform art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000, valoarea terenurilor care nu pot fi retrocedate în natură se stabileşte potrivit valorii de circulaţie la momentul emiterii deciziei, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare.
Trebuie precizat că soluţionarea cererii de retrocedare constituie competenţa Comisiei Speciale de Retrocedare care se pronunţă prin decizie. În raport de prevederile art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000, valoarea bunului imposibil de restituit în natură se determină în raport de momentul emiterii deciziei de soluţionare a cererii de retrocedare.
Critica privind metoda de evaluare folosită este nefondată, deoarece indiferent de denumirea metodei folosite de evaluatorul desemnat de Comisie sau cel desemnat de instanţă, criteriile au fost aceleaşi, respectiv cea mai bună utilizare a terenului, preţurile practicate în zonă, aşa cum a rezultat şi din analiza efectuată mai sus.
Diferenţa între cele două evaluări provine din datele diferite avute în vedere la evaluare, respectiv - mai 2009 şi septembrie 2009.
d) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele acestei decizii, se constată că recursul declarat de C.C.S.D. este nefondat, că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Statul Român prin C.C.S.D. împotriva sentinţei nr. 4974 din 9 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3804/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3809/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
