ICCJ. Decizia nr. 3816/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3816/2012
Dosar nr. 3320/40/2011
Şedinţa publică de la 28 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia civilă, sub nr. 3320/40/2011 din 28 martie 2011, reclamanta C.V. a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 Bucureşti, la plata sumei de 74.630 RON, cu titlu de compensaţii băneşti.
Prin Sentinţa nr. 2117 din 13 mai 2011, Tribunalul Botoşani, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă a Tribunalului Botoşani şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, reţinând că acţiunea petentei nu vizează contestarea hotărârii de validare în raport de care legea instituie o competenţă specială în conformitate cu dispoziţiile art. 8 din lege.
Ca atare, în absenţa unor dispoziţii exprese ale legii speciale, devin incidente prevederile legii-cadru în materia contenciosului administrativ şi având în vedere faptul că A.N.R.P. este o instituţie a administraţiei publice centrale, competentă din punct de vedere material a soluţiona cererea este Curtea de Apel Suceava.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 iunie 2011.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 274 din 12 septembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava a fost admisă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C.V., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Instanţa a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 74.630 RON, cu titlu de compensaţii băneşti, în temeiul Legii nr. 290/2003, conform Hotărârii nr. 97 din 26 ianuarie 2007 a Comisiei Judeţene Botoşani de Aplicare a Legii nr. 290/2003.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în cauza de faţă este necontestat că pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a despăgubirii stabilită în favoarea reclamantei în temeiul unei legi speciale de reparaţie.
Instanţa a constatat că atitudinea pasivă a pârâtei şi refuzul actual de a pune în executare actul administrativ emis de o altă autoritate publică, în regim de putere publică, echivalează practic cu o ingerinţă a puterii executive în administrarea justiţiei, ceea ce nu poate fi admis.
Ca urmare, în condiţiile în care reclamanta are deja o hotărâre prin care i s-a recunoscut dreptul la despăgubiri şi faţă de situaţia că pârâta a achitat prima tranşă, instanţa a obligat pârâta la plata sumei de 74.630 RON, cu titlu de compensaţii băneşti, conform H.G. nr. 1120/2006 privind aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 290/2003.
3. Recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor
Recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică, arătând că în fapt intimata a solicitat obligarea la plata celei de-a doua tranşe din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 97 din 26 ianuarie 2007 a Comisiei Judeţene Botoşani de Aplicare a Legii nr. 290/2003.
Recurenta a precizat că sumele astfel stabilite se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie la bugetul de stat, iar în absenţa disponibilităţilor băneşti ale statului, raportat la dificultăţile prin care trece economia ţării, s-ar stabili în sarcina A.N.R.P. o obligaţie imposibil de realizat.
Totodată, recurenta a precizat că din raţiuni financiare creanţele asupra statului pot fi limitate sau eşalonate la plată şi nu pot fi plătite decât în condiţii de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la plata sumei de 74.630 RON actualizată, sumă ce a fost acordată prin Hotărârea nr. 97 din 26 ianuarie 2007 emisă de Comisia Judeţeană Botoşani pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003.
Înalta Curte a constatat că acţiunile având ca obiect obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata despăgubirilor acordate prin hotărârea Comisiei judeţene de aplicare a Legii nr. 290/2003 sunt de competenţa Tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere următoarele argumente:
Conform prevederilor art. 8 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 290/2003:
„(5) Hotărârile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
(6) Hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.”
Întrucât dispoziţiile arătate - norme cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie, reprezentat de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - prevăd competenţa exclusivă a secţiei de contencios administrativ a tribunalului în ceea ce priveşte acţiunile având ca obiect contestarea hotărârilor A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru identitate de raţiune, competenţa materială este aceeaşi şi în privinţa acţiunilor având ca obiect obligarea A.N.R.P. de a dispune efectuarea plăţii despăgubirilor.
În altă ordine de idei, trebuie precizat că art. 6 alin. (7) din O.U.G nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că, “prin decizie, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003, dispune plata despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor judeţene, respectiv ale comisiei municipiului Bucureşti.
Deciziile de plată prin care se modifică hotărârile iniţiale, deciziile de invalidare şi cele prin care se soluţionează contestaţiile se comunică beneficiarilor şi pot fi atacate în termen de 30 de zile la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.”
Ca atare, Înalta Curte reţine că nu sunt incidente în speţă normele de drept comun în materia competenţei instanţei de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată, şi apreciază că trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003, soluţie de principiu ce a fost adoptată de Plenul judecătorilor secţiei contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 3 decembrie 2007, conform ar.33 alin. (1) şi (3) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza Tribunalului Botoşani spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Sentinţei nr. 274 din 12 septembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Botoşani, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3815/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3817/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
