ICCJ. Decizia nr. 3830/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3830/2012
Dosar nr. 286/33/2012
Şedinţa de la 28 septembrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Judecătoriei Baia Mare, reclamanta C.N.A.D.N.R. SA prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj în contradictoriu cu SC P.C. SRL a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 408,68 RON, debit datorat conform contractului din 1 august 2009, reprezentând taxă de utilizare a zonei drumului, obligarea la plata penalităţilor de întârziere calculate în temeiul art. V.4 din contractul încheiat între părţi în suma de 43,73 RON calculate de la data scadenţei până la data de 8 iulie 2011 şi în continuare până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea Judecătoriei Baia Mare
Prin sentinţa nr. 11580 din 21 decembrie 2011 Judecătoria Baia Mare a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta desfăşoară activităţi de interes public naţional în domeniul administrării drumurilor naţionale şi autostrăzilor, iar contractul încheiat de părţi este un act administrativ, întrucât este încheiat de o autoritate publică şi are ca obiect punerea în valoare a unui bun public, astfel încât litigiile privind executarea contractelor administrative sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ.
3. Hotărârea Curţii de Apel Cluj
Prin sentinţa nr. 252 din 30 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
S-a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a apreciat că litigiul dedus judecăţii nu are natura unui litigiu de contencios administrativ, ci este un litigiu de natură civilă (comercială), astfel încât competenţa este stabilită în funcţie de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece acelaşi litigiu.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea pârâtei la plata sumei de 408,68 RON, debit datorat conform contractului din 1 august 2009, reprezentând taxă de utilizare a zonei drumului şi a penalităţilor de întârziere.
Pentru determinarea instanţei competente material să soluţioneze cererea de chemare în judecată de faţă, este necesar a fi clarificată natura juridică a contractului încheiat între cele două părţi.
Potrivit dispoziţiilor pct. 1 art. 1 alin. (1) din contractul încheiat între C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj şi SC P.C. SRL, obiectul îl reprezintă acordarea pârâtei a dreptului de a utiliza terenul în suprafaţă de 20 m.p., reprezentând zona drumului naţional, pentru amenajarea accesului pe DN, în schimbul plăţii unui tarif.
Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 1 pct. 1 şi pct. 2 din O.U.G. nr. 119/2007, conform cărora contractul comercial reprezintă contractul încheiat între comercianţi ori între aceştia şi o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preţ constând într-o sumă de bani; iar autoritate contractantă reprezintă: a) oricare organism al statului-autoritate publică sau instituţie publică - care acţionează la nivel central ori la nivel regional sau local.
Înalta Curte reţine că litigiul în cauză poartă asupra executării obligaţiilor decurgând din contractul încheiat între părţi, respectiv C.N.A.D.N.R. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj, care potrivit statutului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003 este „societate comercială pe acţiuni, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi cu prezentul statut” şi o altă societate cu răspundere limitată, iar contractul încheiat între părţi nu are natura unui contract ce se circumscrie dispoziţiilor art. 2 lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, un asemenea contract nu reprezintă un contract de achiziţie publică, de concesiune de lucrări publice sau servicii în sensul prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2007 şi ale art. 2 alin. (1) lit. c) teza a-II-a din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competenţa instanţei specializate de contencios administrativ.
Pentru aceste motive, fiind vorba de un contract de natură comercială, în raport cu valoarea obiectului cererii, în temeiul art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007 coroborat cu art. 1 pct. 1 şi art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Baia Mare.
Având în vedere considerentele expuse, cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă în favoarea Judecătoriei Baia-Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe C.N.A.D.N.R. SA şi SC P.C. SRL în favoarea Judecătoriei Baia-Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3828/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3835/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
