ICCJ. Decizia nr. 3828/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3828/2012
Dosar nr. 41153/3/2010
Şedinţa publică de la 28 septembrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a, la data de 27 august 2010, reclamantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Piteşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi B.V., solicitând anularea dispoziţiei din 22 noiembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului Piteşti şi anularea deciziei nr. 80 din 2 noiembrie 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti
Prin sentinţa nr. 2620 din 22 iunie 2011 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa teritorială privind pe reclamantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Piteşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi B.V. în favoarea Tribunalului Argeş, secţia contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale invocată prin întâmpinare este întemeiată.
Astfel, instanţa sesizată cu cererea de chemare în judecată a reţinut că interesul vătămat este un interes public şi nu unul privat, întrucât vizează ordinea de drept şi realizarea competenţei autorităţilor publice, astfel încât a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze acţiunea introductivă este cea de la sediul autorităţii publice competente, în cazul de faţă, Tribunalul Argeş.
3. Hotărârea Tribunalului Argeş
Prin sentinţa nr. 94 din 20 ianuarie 2012 a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii introductive în favoarea Tribunalului Bucureşti şi constatându-se ivit un conflict negativ de competenţă a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru stabilirea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul a optat pentru instanţa de la sediul său, astfel încât în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece acelaşi litigiu.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că reclamantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a învestit cu soluţionarea acţiunii introductive Tribunalul Bucureşti solicitând anularea dispoziţiei din 22 noiembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului Piteşti şi anularea deciziei nr. 80 din 2 noiembrie 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.
Înalta Curte a constatat că legea specială aplicabilă cauzei a prevăzut o competenţă alternativă teritorială, beneficiu acordat de legiuitor la dispoziţia reclamantului, care îşi poate alege una dintre instanţele competente să soluţioneze litigiul dedus judecăţii.
Or, în cauză reclamantul a ales instanţa competentă teritorial, respectiv Tribunalul Bucureşti, odată cu depunerea cererii introductive, situaţie în care nu mai poate fi invocată excepţia necompetenţei teritoriale, conform dispoziţiei imperative a legii.
Având în vedere considerentele expuse, cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Piteşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi B.V. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4090/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3830/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
