ICCJ. Decizia nr. 3813/2012. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3813/2012
Dosar nr. 62/32/2011
Şedinţa publică de la 28 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată sub nr. 7502/110/2010 pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta SC B. SRL Bacău în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Bacău şi Activitatea de Inspecţie Fiscală Bacău a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 878 din 09 iunie 2010 emisă de D.G.F.P. Bacău, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere nr. 578 din 29 septembrie 2008 şi a raportului de inspecţie fiscală din 29 septembrie 2008 emise de Activitatea de Inspecţie Fiscală, solicitând anularea acestora.
Prin sentinţa nr. 575 din 3 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosar nr. 7502/110/2010, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale formulată de pârâta D.G.F.P. Bacău şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, sub nr. 62/32/2011, la data de 28 ianuarie 2011.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 154 din 6 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bacău a fost admisă, în parte, contestaţia formulată de SC B. SRL Bacău în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – D.G.F.P. Bacău şi Activitatea de Inspecţie Fiscală Bacău, în sensul că a fost anulată parţial decizia nr. 878 din 9 iunie 2010 emisă de D.G.F.P. Bacău, decizia de impunere nr. 578 din 29 septembrie 2008 a D.G.F.P. - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi raportul de inspecţie fiscală din 29 septembrie 2008, cu privire la suma de 137 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, prin decizia nr. 402 din 28 noiembrie 2008, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a dispus suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei formulată de către SC B. SRL împotriva deciziei de impunere nr. 578 din 29 septembrie 2008.
Împotriva deciziei nr. 402 din 28 noiembrie 2008 SC B. SRL a formulat contestaţie, care a fost respinsă prin sentinţa nr. 93 din 25 iunie 2009, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul formulat a admis contestaţia reclamantei, a anulat decizia nr. 402/2007 şi a obligat Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la soluţionarea pe fond a contestaţiei împotriva deciziei de impunere nr. 578 din 29 septembrie 2008.
Soluţionând pe fond contestaţia reclamantei, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 878 din 9 iunie 2010.
Se reţine din decizia nr. 878/2010, că în perioada supusă inspecţiei fiscale, respectiv mai 2005 – iunie 2008, SC B. a înregistrat în evidenţa contabilă un număr de 24 de facturi fiscale emise de un număr de 24 societăţi comerciale, respectiv SC L.T.S. SRL Constanţa, SC C. SRL Prahova, SC A.I. SRL Bucureşti şi SC K.C. SRL Galaţi, prin care a fost achiziţionată cantitatea de 2.629 tone bitum rutier, în sumă totală de 3.075.479 RON, din care TVA în sumă de 491.129 RON.
Analizând probatoriul dosarului, respectiv înscrisurile depuse de către reclamantă, cele care au stat la baza actelor fiscale atacate, expertiza contabilă efectuată în cauză, instanţa a reţinut, că problematica prezentei cauze, se referă la suma de 1.361.632 RON, contestată de reclamantă, sumă ce face obiectul deciziei de impunere nr. 578 din 29 septembrie 2008 şi a raportului de inspecţie fiscală din 29 septembrie 2008, care reprezintă: 413.496 RON impozit pe profit stabilit suplimentar; 219.150 RON majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar; 491.129 RON TVA stabilită suplimentar şi 237.857 RON majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată stabilită suplimentar.
Această sumă a fost stabilită de către organele fiscale, ca urmare a neacordării dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată şi a costurilor aferente unor facturi de aprovizionare de bitum rutier, de la SC L.T.S. SRL Constanţa, SC C. SRL Prahova, SC A.I. SRL Bucureşti şi SC K.C. SRL Galaţi, societăţi inactive sau aflate în insolvenţă.
Reclamanta a susţinut în contestaţia formulată că prin înregistrarea facturilor fiscale în contabilitate şi înregistrarea achiziţiilor de mărfuri, a făcut dovada că este un cumpărător de bună credinţă, mărfurile au intrat în circuitul civil, respectând astfel dispoziţiile art. 6 alin. (1), art. 11 din Legea nr. 82/1991 republicată, art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (4) lit. f), art. 145 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (12), art. 146 alin. (1) lit. a), lit. b), art. 155 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, respectiv înregistrarea operaţiunilor s-a făcut în termen legal; societatea a înregistrat intrările de bunuri în societate, conform prevederilor art. 11 din Legea nr. 82/1991; pentru înregistrarea în contabilitate a tranzacţiilor comerciale s-au folosit documente justificative, respectiv facturi fiscale, în conformitate cu prevederile art. 155 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare şi eventualele nereguli care au fost constatate la furnizorii societăţii cad în sarcina acestora şi nu în sarcina SC B. SRL.
Instanţa a reţinut că reclamanta nu contestă motivele care au stat la baza respingerii contestaţiei sale de organele fiscale, respectiv că cele 24 de societăţi comerciale sunt inactive sau în stare de insolvenţă, însă consideră că acestea sunt nereguli care nu îi pot fi imputate, fiind în sarcina furnizorilor care au emis facturile fiscale.
Din decizia nr. 878/2010, se reţine că în perioada supusă inspecţiei fiscale, respectiv mai 2005 - iunie 2008, SC B. a înregistrat în evidenţa contabilă un număr de 24 de facturi fiscale emise de un număr de 24 societăţi comerciale, respectiv SC L.T.S. SRL Constanţa, SC C. SRL Prahova, SC A.I. SRL Bucureşti şi SC K.C. SRL Galaţi, prin care a fost achiziţionată cantitatea de 2629 tone bitum rutier în sumă totală de 3.075.479 RON, din care TVA în sumă de 491.129 RON.
Organul de inspecţie fiscală nu a acceptat deductibilitatea TVA în sumă de 104.606 RON înscrisă într-un nr. de 6 facturi fiscale emise de SC L.T.S. SRL Constanţa, societate aflată în reorganizare judiciară la data emiterii facturilor fiscale, deoarece urmare a corespondenţei purtată de către D.G.F.P. cu Garda Financiară, secţia judeţeană Constanţa, s-a comunicat de către aceasta din urmă cu adresa din 20 decembrie 2007 că SC L.T.S. SRL se află în lichidare judiciară din data de 25 februarie 2005, pentru nefuncţionarea la sediul social declarat.
Faţă de situaţia că cele 6 facturi nu au înscrisă menţiunea „în reorganizare judiciară” sau după caz „în faliment”, deşi la data emiterii societatea avea deschisă procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, nu aveau completată la rubrica furnizor numărul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului capital social, cont, banca, contrar dispoziţiilor pct. 119 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1991 aprobat prin H.G. nr. 704/1993, a reţinut organul fiscal că răspunderea nu este doar a furnizorilor, ci şi a celor care au înregistrat facturile în contabilitate, după caz: (2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.
Organul de inspecţie fiscală nu a acceptat deductibilitatea TVA în sumă de 172.065 RON înscrisă într-un nr. de 7 facturi fiscale emise de SC C. SRL Prahova, în perioada mai 2005 - noiembrie 2005, în valoare totală de 1.077.664 RON, facturi prin care contestatoarea a achiziţionat cantitatea de 1128 tone bitum rutier, societate radiată la o dată anterioară datei emiterii facturilor fiscale, deoarece din datele publicate pe site-ul Ministerului Economiei şi Finanţelor şi al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului rezultă că SC C. SRL Prahova este radiată din data de 25 noiembrie 2003, respectiv înainte de data emiterii facturilor fiscale către SC B. SRL şi prin urmare, începând cu data de 25 noiembrie 2003 SC C. SRL nu mai avea calitatea de contribuabil.
Cu privire la suma de 123.902 RON pe care organul de inspecţie fiscală nu a acceptat-o la deductibilitate, înscrisă într-un nr. de 6 facturi fiscale emise de către SC A.I. SRL Bucureşti, societate neînregistrată ca plătitor de impozite şi taxe, organul de inspecţie fiscală a reţinut că în perioada aprilie 2007 - august 2007, SC B. SRL a înregistrat în evidenţa contabilă şi a dedus TVA aferentă, un nr. de 6 facturi fiscale prin care s-a aprovizionat cu cantitatea de 670,26 tone de bitum rutier în valoare de 776,029,75 RON, însă din datele publicate pe site-ul Ministerului Economiei şi Finanţelor s-a constatat că nr. de înregistrare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului este alocat judeţului Bacău, iar codul unic de înregistrare înscris pe facturi nu este valid, nu există înregistrat ca plătitor de taxe şi impozite, s-a constatat din consultarea bazei de date că nu a depus bilanţurile aferente anilor 2006 şi 2007, iar din bilanţul depus pentru anul 2005, că obiectul principal de activitate era intermedieri în comerţul cu material lemnos. Consultându-se baza de date a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului de pe internet s-a constatat că SC A.I. SRL Bucureşti este societate în insolvenţă, pe facturile fiscale emise de SC A.I. SRL Bucureşti nefiind înscrisă menţiunea în insolvenţă sau, după caz, în faliment. De asemenea, facturile nu au menţionat nici capitalul social şi cota de TVA.
Cu privire la suma de 90.556 RON înscrisă într-un nr. de 5 facturi fiscale emise de către SC K.C. SRL Galaţi, organul fiscal a reţinut că această societate este inactivă şi nu este înregistrată ca plătitoare de TVA în perioada mai 2008 - iunie 2008, SC B. SRL a înregistrat în evidenţa contabilă un nr. de 5 facturi fiscale în valoare totală de 567.150 RON din care TVA 90.556 RON prin care s-a aprovizionat cu cantitatea de 307,48 tone bitum rutier şi care au înscris la rubrica furnizor SC K.C. SRL Galaţi şi pentru a stabili realitatea operaţiunilor economice derulate între cele două societăţi, organele de inspecţie fiscală au procedat la obţinerea de date suplimentare, date publicate pe site-ul Ministerului Economiei şi Finanţelor şi al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, iar, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că SC K.C. SRL Galaţi, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului cu nr. BBB/2005, nu este înregistrată ca plătitoare de TVA şi este declarată societate inactivă din iulie 2006, regăsindu-se pe lista contribuabililor inactivi publicată în Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 47/2006.
Referitor la impozitul pe profit, achiziţiile efectuate de către contestatoare de la SC C. SRL sunt aferente anului fiscal 2005, reluându-se motivaţiile reţinute şi la capitolul privitor la TVA, respectiv că aprovizionările cu bitum rutier efectuate de către SC B. SRL cu cele 7 facturi fiscale, sunt fără documente legale de provenienţă şi nu au acceptat deductibilitatea cheltuielilor înscrise în cuprinsul acestor documente potrivit prevederilor art. 21 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003 şi pe cale de consecinţă prin aplicarea prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 5712003 şi ale art. 17 alin. (1) din acelaşi act normativ, în mod legal organul de inspecţie fiscală a diminuat profitul impozabil cu suma de 905.599 RON şi a stabilit un impozit pe profit suplimentar în sumă de 144.896 RON.
Suma de 88.055 RON, este o obligaţie rezultată ca urmare a faptului că inspecţia fiscală nu a acceptat la deducere cheltuieli în sumă de 550.030 RON înscrisă într-un nr. de 6 facturi fiscale emise de către SC L.T.S. SRL, societate aflată în reorganizare judiciară din data de 25 februarie 2005 pentru nefuncţionare la sediul social declarat, iar facturile fiscale nu au înscrisă menţiunea „în reorganizare judiciară” sau după caz „în faliment”, achiziţiile fiind aferente anului fiscal 2007.
Organul de inspecţie fiscală nu a luat în considerare tranzacţiile efectuate de către societatea SC B. SRL cu SC K.C. SRL Galaţi efectuate conform celor 5 facturi fiscale în sumă de 476.594 RON, deoarece această societate din urmă s-a constatat că este inactivă şi nu este înregistrată ca plătitoare de TVA, contestatoarea datorând bugetului de stat impozitul pe profit aferent de 76.255 RON.
Achiziţiile sunt aferente anului fiscal 2008 respectiv perioadei mai - iunie 2008 perioadă în care societatea contestatoare s-a aprovizionat de la SC K.C. SRL cu cantitatea de 307,48 tone de bitum rutier înregistrând cheltuieli de 476.594 RON.
Urmare a investigaţiilor întreprinse de către organele fiscale, s-a constatat că societatea furnizoare înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. BBB/2005 nu este înregistrată ca plătitoare de TVA şi este declarată societate inactivă din iulie 2006, regăsindu-se pe lista contribuabililor inactivi publicată în Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 47/2006.
Organul de inspecţie fiscală a stabilit că societatea contestatoare datorează bugetului de stat majorări de întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de 219.150 RON şi 237.857 RON majorări de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar în condiţiile în care nu a achitat la termen debitele stabilite suplimentar, fiind aplicabile dispoziţiile art. 120 alin. (1), art. 121 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, republicată, conform cărora majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv iar nedecontarea de către unităţile bancare a sumelor cuvenite bugetului consolidat în termen de 3 zile lucrătoare de la data debitării contului plătitorului, nu îl exonerează pe acesta de obligaţia de plată a sumelor respective şi atrage pentru acesta majorări de întârziere la nivelul celor prevăzute la art. 120, după termenul de 3 zile.
Având în vedere că în sarcina societăţii contestatoare a fost stabilită o diferenţă de impozit pe profit în sumă de 413.496 RON şi o diferenţă de TVA în sumă de 491.129 RON, aceasta datorează şi obligaţiile accesorii.
În urma efectuării expertizei contabile, expertul cu privire la primul obiectiv stabilit de către instanţă, respectiv dacă raportat la faptul că organele fiscale nu au considerat cele 24 de facturi fiscale ca îndeplinind condiţiile de documente justificative, dacă calculele efectuate şi sumele reţinute în decizia de impunere au fost corecte, a procedat la verificarea documentelor, respectiv raportul de inspecţie fiscală, decizia nr. 878 din 9 iunie 2010 privind soluţionarea contestaţiei formulată de SC B. SRL împotriva deciziei de impunere nr. 578 din 29 septembrie 2008, documentele de evidenţă contabilă ale SC B. SRL pe perioada mai 2005 - iunie 2008 şi a constatat că potrivit anexei 1 în care este redată situaţia achiziţiei de bitum rutier conf. celor 24 de facturi fiscale, rezultă că valoarea totală fără TVA a acestora însumează 2.584.321 RON faţă de 1.584.351 RON, valoare stabilită prin raportul de inspecţie fiscală de organele de control.
Diferenţa de 30 RON a rezultat din factura din 8 aprilie 2007 emisă de SC A.I. SRL Bucureşti a cărei valoare fără TVA este de 20.628 RON şi nu de 20.658 RON.
Din anexa nr. 2 care reflectă situaţia recalculării impozitului pe profit stabilit suplimentar a rezultat o diferenţă de 6 RON faţă de suma de 413.496 RON stabilită de organele fiscale, suma reală fiind de 413.490 RON rezultatul diferenţei menţionată provenind de la aceeaşi factură din 8 aprilie 2007 emisă de SC A.I. SRL Bucureşti.
Valoarea majorărilor de întârziere recalculată prin expertiza contabilă este de 218.120 RON faţă de 218.123 RON stabilită de organele fiscale, diferenţa de 3 RON provenind din aplicarea cotei de majorări de întârziere asupra unui impozit pe profit diminuat cu suma de 6 RON, respectiv 413.490 RON.
Potrivit anexei 4 în care este redată TVA de plată recalculată de expertul contabil, valoarea de plată însumează 491.029 RON, faţă de 491.129 RON valoare TVA stabilită de organele fiscale. Diferenţa de 100 RON, arată expertul, provine de la factura din 5 octombrie 2007 emisă de SC L.T.S. Constanţa, în care TVA este de 19.646 RON şi nu de 19.746 RON cum au reţinut în raportul de inspecţie fiscală, organele fiscale.
Asupra taxei datorate şi neplătite ţinând cont de nr. de zile s-au aplicat cotele de majorări de întârziere prevăzute de H.G. nr. 67/2004, H.G. nr. 784/2005, Legea nr. 210/2005. Valoarea majorărilor de întârziere recalculate în urma expertizei contabile, este de 236.701 RON cu 27 RON mai puţin faţă de 236.728 RON stabilită de organul fiscal.
Diferenţa totală în plus calculată de organul fiscal este de 137 RON.
A reţinut instanţa de fond că erorile evidenţiate de expertul contabil sunt erori de calcul sau de preluare din documentele prezentate.
Cu privire la cel de-al doilea obiectiv, respectiv ca urmare a verificărilor evidenţelor contabile ale societăţii, expertul să se pronunţe cu privire la operaţiunile efectuate de către societate privind cele 24 de facturi fiscale, respectiv dacă au fost operaţiuni reale, expertul a menţionat în raportul de expertiză, că a examinat documentele de evidenţă contabilă a SC B. SRL pe perioada mai 2005 - iunie 2008, respectiv cele 24 de facturi fiscale emise de furnizori, note de intrare recepţie, jurnale de cumpărături, facturi fiscale emise de societatea contestatoare, jurnale de vânzări, registre de casă, chitanţe, note contabile, balanţe de verificare, deconturi de TVA.
Urmare a consultării acestor documente expertul a concluzionat că SC B. SRL a achiziţionat c/val. a 2.629 tone marfă bitum rutier în baza facturilor fiscale emise de cei patru furnizori SC L.T.S. SRL Constanţa, SC C. SRL Prahova, SC A.I. SRL Bucureşti şi SC K.C. SRL Galaţi în valoare totală de 3.075.350 RON, respectiv 2.584.320 RON valoare fără TVA, cantitatea de bitum rutier fiind recepţionată pe bază de note de intrare recepţie şi a fost înregistrată în evidenţa contabilă, c/val. celor 24 de facturi emise de către societăţile menţionate mai sus, fiind achitată cu chitanţe plătite în numerar. Facturile respective se regăsesc în jurnalele de cumpărări, respectiv deconturi de TVA.
Arată expertul că marfa achiziţionată a fost livrată la diverşi clienţi prin emiterea de facturi fiscale a căror valoare se regăseşte în jurnalele de vânzări, deconturi de TVA, note contabile, balanţe de verificare.
În consecinţă, expertul consideră că operaţiunile efectuate în evidenţa contabilă de către SC B. SRL privind cele 14 de facturi, sunt operaţiuni reale.
Contestatoarea a mai depus la dosar ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală nr. 2647/P/2008, privind scoaterea de sub urmărire penală a administratorului SC B. SRL - D.C., extrase de pe site-ul Ministerului Economiei şi Finanţelor, chitanţe privind încasarea impozitului pe profit, decizia nr. 1483 din 16 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizia nr. 243 din 9 februarie 2010 a Tribunalului Bacău, raportul de expertiză contabilă efectuat în Dosar nr. 7501/110/2010 în care SC B. a formulat contestaţie împotriva unei alte decizii de impunere, decizia nr. 555 din 2 iunie 2009 a Tribunalului Bacău, raport de expertiză efectuat în dosarul penal nr. 329322/2008.
Instanţa de fond a reţinut parţial concluziile raportului de expertiză contabilă, pentru următoarele considerente:
Cu privire la neacceptarea la deductibilitate a TVA a sumelor înscrise în cele 7 facturi fiscale emise de către SC C. SRL Prahova, respectiv: facturile din 7 mai 2005, din 7 iulie 2005, din 1 august 2005, din 2 septembrie 2005, din 2 octombrie 2005, din 15 noiembrie 2005, din 30 noiembrie 2005 în valoare totală de 1.077.664 RON din care TVA în sumă de 172.065 RON, prin care a achiziţionat cantitatea de 1128 tone bitum rutier: - toate achiziţiile SC B. conform facturilor menţionate, sunt din anul 2005, iar din verificările efectuate de organele fiscale, respectiv din datele publicate pe site-ul Ministerului Economiei şi Finanţelor şi al Oficiului Naţional al Comerţului a rezultat că SC C. SRL este radiată din data de 25 noiembrie 2003.
Conform prevederilor art. 237 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, încheierea de radiere se înregistrează în registrul comerţului, se comunică persoanei juridice la sediul social, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi Direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a Municipiului Bucureşti, pe cale electronică, şi se afişează pe pagina de Internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi la sediul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, în raza căruia societatea îşi are înregistrat sediul.
Prin urmare SC B. nu putea să aibă o relaţie comercială şi să efectueze operaţiuni comerciale reale, cu un agent economic care nu mai exista şi nu mai avea calitatea de contribuabil şi nu poate fi primită motivaţia că vina aparţine doar societăţii care este menţionată pe factura fiscală în calitate de furnizor, contestatoarea în această situaţie se impunea să facă dovezi suplimentare, în sensul că i-ar fi fost imposibil să cunoască situaţia SC C. SRL.
Referitor la facturile fiscale emise de SC K.C. SRL Galaţi, din 30 mai 2008, din 5 iunie 2008, din 12 iunie 2008, din 16 iunie 2008, din 20 iunie 2008 în valoare totală de 567.150 RON din care TVA în sumă de 90.556 RON, prin care SC B. s-a aprovizionat cu cantitatea de 307,48 tone de bitum rutier de la SC K.C. SRL Galaţi, instanţa de fond a reţinut că SC K.C. SRL Galaţi a fost declarată inactivă în luna iulie 2006 şi se regăseşte pe lista contribuabililor inactivi din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 47/2006, aspect reţinut de organele de inspecţie fiscală şi dovedit cu datele publicate pe site-ul Ministerului Economiei şi Finanţelor şi al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, date din care se reţine că SC K.C. SRL Galaţi, , înregistrată la Oficiului Registrului Comerţului sub nr. BBB/2005 este declarată societate inactivă din data de 10 iulie 2006, regăsindu-se pe lista contribuabililor inactivi publicată în Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 47/2006.
Toate achiziţiile SC B. conform facturilor menţionate, sunt din anul 2008.
Conf. dispoziţiilor art. 11 alin. (11) din Legea nr. 571/2003, la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului Cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie efectuată de un contribuabil declarat inactiv prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Potrivit art. 11 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 republicată cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, nu sunt luate în considerare de autorităţile fiscale tranzacţiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Lista contribuabililor declaraţi inactivi va fi publicată în M. Of. al României, Partea I şi va fi adusă la cunoştinţă publică, în conformitate cu cerinţele prevăzute prin ordin.
De asemenea în conformitate cu prevederile art. 153 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 organele fiscale competente pot anula din oficiu înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA, conform prezentului articol, în cazul persoanelor impozabile care figurează în evidenţa specială şi în lista contribuabililor inactivi iar potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991, documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.
Instanţa consideră că raportat la dispoziţiile legale menţionate organele de inspecţie fiscală, precum şi cele care au soluţionat contestaţia contestatoarei formulată împotriva deciziei de impunere nr. 578/2008, au considerat că SC B. SRL nu avea dreptul la deductibilitatea TVA pentru facturile emise de către SC K.C. SRL Galaţi şi în mod corect au calculat impozitul pe profit stabilit suplimentar, majorările de întârziere aferente acestuia, TVA stabilită suplimentar şi majorările de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar.
Privitor la facturile fiscale emise de SC A.I. SRL Bucureşti:
Organele de inspecţie fiscală au constatat că SC B. SRL a înregistrat în evidenţa contabilă un nr. de şase facturi emise de către SC A.I. SRL, respectiv: din 20 mai 2007, din 8 aprilie 2007, din 3 iunie 2007, din 3 iulie 2007, din 4 iulie 2007 şi din 2 august 2007 prin care s-a aprovizionat cu cantitatea de 670,26 tone de bitum rutier, în valoare de 776.029,75 RON din care TVA în sumă de 123.902 RON.
Procedând la obţinerea de date suplimentare în vederea stabilirii realităţii operaţiunilor economice derulate, organele fiscale au constatat că numărul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului respectiv BBB/2005 (J04 este alocat judeţului Bacău) şi codul unic de înregistrare RO înscrise pe facturi nu sunt valide, nu există, respectiv nu există înregistrat ca plătitor de taxe şi impozite.
Se reţine din constatările efectuate că acel contribuabil existent cu acest nume în baza de date electronică a Ministerului Economiei şi Finanţelor are un alt Cod fiscal şi alt număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului, iar din consultarea aceleiaşi baze de date s-a constatat că nu a depus bilanţurile aferente anilor 2006 şi 2007, iar din bilanţul depus pentru anul 2005 este menţionat ca obiect de activitate principal „intermedieri în comerţul cu material lemnos”.
De asemenea, s-a reţinut că din consultarea pe internet a bazei de date a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului s-a constatat că SC A.I. SRL este societate aflată în insolvenţă.
Conform dispoziţiilor art. 48 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1995, privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului în vigoare la data emiterii celor şase facturi fiscale, (1) După rămânerea irevocabilă a hotărârii de deschidere a procedurii toate actele şi corespondenţa emise de debitor, administrator sau lichidator vor cuprinde, în mod obligatoriu şi cu caractere vizibile, în limbile română, engleză şi franceză, menţiunea în insolvenţă. (2) După intrarea în reorganizare judiciară sau faliment, actele şi corespondenţa vor purta în condiţiile menţionate la alin. (1), menţiunea în reorganizare judiciară sau după caz, în faliment.
Conform prevederilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, în afară de cazurile prevăzute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
Organul fiscal a reţinut că facturile în discuţie nu au completat capitalul social şi cota de TVA, constatându-se încălcarea prevederilor pct. 119 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1991 aprobat prin H.G. nr. 704/1993 şi ale art. 6 din H.G. nr. 831/1991 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă şi a Normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora şi, în aceste condiţii, SC A.I. SRL nu are calitatea de contribuabil, iar achiziţiile efectuate de către contestatoare de la această societate, au fost considerate fără documente legale de provenienţă, potrivit prevederilor art. 145 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, care sunt în sensul că dreptul de deducere ia naştere în momentul exigibilităţii taxei.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 146 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003, republicată şi în vigoare la data efectuării operaţiunilor, (1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155;
Aşa cum s-a mai menţionat mai înainte în considerente, contestatoarea nu contestă cele constatate de către organele fiscale, însă susţine că aceste nereguli nu-i pot fi imputate, ci răspunzător este emitentul facturii.
Instanţa are însă în vedere că numărul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului şi codul unic de înregistrare înscrise pe facturile emise de către SC A.I. SRL Bucureşti nu sunt valide, că obiectul principal de activitate al acestei societăţi este altul, respectiv intermedieri în comerţul cu material lemnos, că societatea se afla în insolvenţă fără a se face această menţiune pe facturi, că pe facturi nu sunt completate capitalul social şi cota de TVA, elemente care sunt în măsură să răstoarne prezumţia că operaţiunile comerciale sunt executate cu bună credinţă.
Referitor la facturile fiscale în număr de şase, emise de SC L.T.S. SRL, din 5 septembrie 2007, din 10 septembrie 2007, din 15 septembrie 2007, din 05 octombrie 2007, din 15 octombrie 2007 şi din 22 octombrie 2007, prin care SC B. SRL s-a aprovizionat cu cantitatea de 523,34 tone de bitum rutier în valoare de 654.635 RON, din care TVA în sumă de 104.606 RON, instanţa reţine că în mod corect organele de inspecţie fiscală au apreciat că aprovizionările efectuate nu sunt operaţiuni comerciale reale şi fără documente legale de provenienţă, neacceptând la deducerea TVA suma de 104.606 RON, având în vedere că în urma efectuării de verificări la Garda Financiară Constanţa, cu adresa din 20 decembrie 2007, s-a comunicat organelor fiscale că SC L.T.S. SRL se află în lichidare judiciară din data de 25 februarie 2005 pentru nefuncţionare la sediul social declarat, iar conform dispoziţiilor art. 45 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006 (1) După rămânerea irevocabilă a hotărârii de deschidere a procedurii toate actele şi corespondenţa emise de debitor, administratorul judiciar sau lichidator vor cuprinde, în mod obligatoriu şi cu caractere vizibile, în limbile română, engleză şi franceză, menţiunea în insolvenţă, in insolvency, en procedure collective. (2) După intrarea în reorganizare judiciară sau faliment, actele şi corespondenţa vor purta, în condiţiile prevăzute la alin. (1), menţiunea în reorganizare judiciară, in judicial reorganisation, en redressement sau, după caz, în faliment, in bankruptcy, en faillite. După intrarea în procedura simplificată se va face, de asemenea, menţiunea în faliment, in bankruptcy, en faillite, menţiuni care nu se regăsesc pe facturile în discuţie.
Instanţa a constatat că lipsesc aceste menţiuni de pe actele emise, iar prin lipsa acestora, se prezumă că operaţiunile comerciale au fost efectuate de către debitor, iar conform dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de către debitor sunt nule, dacă sunt făcute ulterior deschiderii procedurii.
De asemenea, instanţa reţine şi faptul că cele şase facturi fiscale nu au completate la rubrica furnizor nr. de înregistrare la Oficiul Comerţului, capitalul social, cont, banca, precum şi precizarea organului fiscal că răspunderea pentru realitatea şi legalitatea datelor înscrise în facturile fiscale, revine şi celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz şi nu numai furnizorilor aşa cum susţine în apărarea sa contestatoarea, raportat la dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991, care sunt în sensul că documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate, angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.
Concluzia expertului contabil că operaţiunile efectuate în evidenţa contabilă de către SC B. SRL privind cele 24 de facturi fiscale, au fost operaţiuni reale, instanţa a înlăturat-o, deoarece faptul că a fost recepţionată pe bază de note de intrare recepţie cantitatea de bitum rutier achiziţionată pe baza celor 24 de facturi fiscale, că a fost înregistrată c/val acestora în evidenţa contabilă şi tehnico-operativă a societăţii şi achitată furnizorilor cu chitanţe plătite în numerar, iar marfa achiziţionată a fost livrată către diverşi clienţi prin emiterea de facturi fiscale înregistrate în evidenţa contabilă, evidenţa tehnico-operativă şi încasate, corespunde respectării prevederilor legale care guvernează ţinerea evidenţei contabile conform prevederilor Legii nr. 82/1991, societatea având interesul să evidenţieze facturile în evidenţa contabilă corespunzător, tocmai în vederea deducerii TVA şi nu dovedeşte cu nimic faptul că operaţiunile comerciale aflate în discuţie sunt reale.
Instanţa reţine, de asemenea, că deşi s-a comunicat raportul de expertiză intimatei D.G.F.P., acordându-se un termen de aproape o lună, aceasta nu a formulat obiecţiuni nici oral şi nici în scris, deşi la termenul din 29 septembrie 2011 a avut reprezentant în instanţă, formulând obiecţiuni la raportul de expertiză prin concluziile scrise.
Conform dispoziţiilor art. 212 alin. (2) C. proc. civ., expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării. Prin urmare, normele care reglementează condiţiile în care trebuie să se invoce neregularitatea raportului de expertiză au caracter imperativ, iar neinvocarea obiecţiunilor la raportul de expertiză la prima zi de înfăţişare după depunere şi înainte de a se fi pus concluzii în fond, atrage sancţiunea decăderii. Ori, instanţa a constatat că la termenul din 29 septembrie 2011, când se puteau face obiecţiuni, D.G.F.P. a fost reprezentată prin consilier juridic.
Instanţa reţine că faptul emiterii unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală cu privire la administratorul societăţii, nu poate influenţa soluţia din prezentul dosar, deoarece în conf. cu prevederile art. 22 alin. (1) C. proc. pen., doar hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile, care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.
De asemenea, instanţa a reţinut că nici decizia civilă pronunţată de Tribunalul Bacău invocată de către reclamantă, cu nr. 555/2009, nu are relevanţă în cauză, această decizie fiind dată în materie contravenţională şi se referă la faptul că 3 facturi care au făcut obiectul procesului-verbal de contravenţie emise de SC L.T.S. SRL Constanţa sunt completate cu toate datele prevăzute de lege, că nu se impunea încheierea unui contract comercial la plăţile efectuate, care au depăşit plafonul admis pentru plăţile efectuate în numerar.
Chiar dacă s-au reţinut aspecte referitoare la modalitatea de completare a unui nr. de 3 facturi emise de către SC L.T.S., în cauza de faţă instanţa a analizat realitatea operaţiunilor financiare şi prin prisma altor elemente.
Cât priveşte decizia nr. 1483/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceasta se referă la soluţia de suspendare în sensul anulării deciziei de suspendare şi a obligării organului administrativ de a soluţiona contestaţia administrativă formulată de către SC B., ceea ce s-a şi întâmplat.
Referitor la decizia nr. 670/2007 a Curţii de Apel Bacău, dată într-o speţă identică, aceasta nu poate avea caracter obligatoriu în speţa de faţă.
Având în vedere considerentele expuse, contestaţia SC B. SRL este întemeiată doar cu privire la corectitudinea calculelor privind suma de 1.361.632 RON reţinută în raportul de inspecţie fiscală, decizia de impunere nr. 578/2008 şi în decizia nr. 878 din 9 iunie 2010 prin care s-a respins contestaţia contestatoarei SC B. SRL.
3. Recursul declarat de SC B. SRL Bacău
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că hotărârea cuprinde unele motive contradictorii şi altele străine de natura cauzei, motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Recurenta a arătat că a dat dovadă de bună-credinţă, iar instanţa nu a analizat înscrisurile aflate la dosar şi nici nu a dat eficienţă juridică raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, concluzionând fără temei că aceste facturi nu reprezintă documente justificative. De asemenea, a susţinut că nu îi poate fi imputat societăţii faptul că societăţile aflate în insolvenţă nu au făcut această menţiune pe factură şi nici faptul că adresa emitentului facturii nu corespunde cu evidenţele organului fiscal.
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond ca fiind lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Au fost invocate în susţinerea recursului şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., arătând că instanţa poate să examineze cauza sub toate aspectele. A invocat nulitatea hotărârii instanţei de fond, întrucât nu i s-a comunicat încheierea de şedinţă din data de 29 septembrie 2011, care conţine dezbaterile purtate asupra fondului cauzei deduse judecăţii.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului de faţă, mai înainte de a analiza motivele formulate, a constatat că cererea nu a fost timbrată, deşi recurenta a fost citată cu menţiunea achitării taxei datorate.
În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 19,5 RON şi cu 0,15 RON timbru judiciar conform prevederilor O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997.
Având în vedere faptul că recurentul nu şi-au îndeplinit obligaţia ce îi revenea, conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 coroborate cu art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 şi, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de SC B. SRL Bacău împotriva sentinţei nr. 154 din 6 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3812/2012. Contencios. Contestaţie act... | CSJ. Decizia nr. 3750/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
