ICCJ. Decizia nr. 3835/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3835/2012
Dosar nr. 1748/59/2011
Şedinţa publică de la 2 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
1.1. Prin Încheierea de şedinţă din data de 24 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea Apel Timişoara în Dosarul nr. 6003/115/2010, s-a dispus sesizarea secţiei contencios administrativ a aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1082/307/2010, invocată de reclamantul recurent F.T.
În motivarea excepţiei, reclamantul a susţinut, în esenţă, că ordinul este nelegal deoarece condiţionează ocuparea funcţiei de manager de spital de neîndeplinirea vârstei de pensionare, ceea ce reprezintă o formă de discriminare.
1.2. Prin sentinţa nr. 198 din 19 martie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamantul F.T., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul de administraţie al Spitalului Orăşenesc A. şi Ministerul Sănătăţii, având ca obiect anularea Ordinului nr. 1082/2010 emis de pârâtul Ministerul Sănătăţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că legalitatea unui act administrativ se verifică în raport cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Potrivit art. 1 din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de manager persoană fizică din spitalele publice din reţeaua proprie a Ministerului Sănătăţii, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1082 din 30 iulie 2010 (Ordinul), ocuparea funcţiei de manager se face prin concurs, la care au acces persoane fizice care întrunesc cumulativ mai multe condiţii printre care şi aceea de a nu avea împlinită vârsta de pensionare, conform legii.
Condiţia reprezintă consecinţa logică a aplicării dispoziţiilor art. 1833 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii care dispun încetarea contractului de management la împlinirea vârstei de pensionare prevăzută de lege. Aşadar, raportat la legea a cărei executare o organizează, Curtea de apel a apreciat că ordinul este legal, sub aspectul criticat de reclamant.
S-a mai arătat că ordinul este legal şi raportat la dispoziţiile art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, deoarece interdicţia ocupării funcţiei de manager de către o persoană care a împlinit vârsta pensionării, conform legii, are o justificare obiectivă şi rezonabilă şi urmăreşte un scop legitim, nereprezentând o limitare a dreptului la muncă.
2. Recursul promovat de reclamantul F.T.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul F.T.
În esenţă, recurentul a susţinut că instanţa de fond în mod eronat a apreciat că ordinul atacat este legal, făcând confuzie între vârsta standard de pensionare, conform art. 53 alin. (1) din Legea pensiilor şi menţiunea cuprinsă în art. 1833 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 95/2006, modificată, referitoare la încetarea contractului de management, în condiţiile în care, în acest din urmă act normativ, nu se prevede nicio restricţie de vârstă pentru concursul de manageri în general şi cu atât mai mult nu se poate aplica în cazul său, respectiv al pensionării anticipate parţiale.
Aşa fiind, recurentul a arătat că în cazul său ordinul invocat nu poate fi legal, referirea instanţei de fond la prevederile O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, nefiind relevantă.
3. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Recursul nu este fondat.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, ce pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate conform art. 304 C. proc. civ. de natură a atrage modificarea soluţiei adoptate de prima instanţă, în considerarea celor în continuare arătate.
Curtea de Apel Timişoiara, secţia contencios administrativ şi fiscal, legal sesizată cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 1082 din 30 iulie 2010 emis de Ministrul sănătăţii, privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a concursului pentru ocuparea funcţiei de manager persoană fizică din spitalele publice din reţeaua proprie a Ministerului Sănătăţii, în mod judicios, s-a raportat în analiza legalităţii actului administrativ arătat la prevederile legale în executarea şi aplicarea cărora acesta a fost emis, respectiv art. 179 alin. (1) şi art. 186 alin. (9) lit. b) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, dar şi la dispoziţiile relevante din O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, dat fiind conţinutul normei apreciate ca nelegală ca şi argumentele în acest sens, înfăţişate de recurentul-reclamant.
În esenţă, recurentul - reclamant apreciază că este nelegală cerinţa cuprinsă în art. 1 alin. (1) lit. g) vizând „vârsta de pensionare” din ordinul arătat, în contextul reglementării modalităţii de ocupare a funcţiei de manager din spitalele publice aflate în reţeaua proprie a Ministerului Sănătăţi, prin concurs, la care au acces persoane fizice care întrunesc cumulativ mai multe condiţii, expres arătate, printre care şi aceea de „a nu avea vârsta de pensionare conform legii”.
Reţinând, cu titlu prealabil că recurentul înfăţişează mai degrabă critici vizând modalitatea de aplicare efectivă şi de interpretare a legii incidente la cazul său particular, ceea ce nu poate fi examinat nici în contextul recursului de faţă, instanţa de fond urmând a realiza o atare aplicare în cauza de fond în care a şi fost invocată excepţia de nelegalitate de faţă, Înalta Curte arată, în acord cu cele statuate şi de prima instanţă că norma arătată nu poate fi considerată nelegală, raportat la prevederile cuprinse în Legea nr. 95/2006, ca act normativ cu forţă juridică superioară, cu care este concordantă.
Astfel, potrivit art. 1833 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 95/2006, contractul de management şi, respectiv, contractul de administrare încetează în situaţia împlinirii vârstei de pensionare prevăzute de lege.
În înţelesul prevederilor art. 3 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prin vârsta standard de pensionare se înţelege vârsta stabilită prin lege, pentru bărbaţi şi femei, în care aceştia pot obţine pensie pentru limită de vârstă, în condiţiile legii precum şi vârsta din care se operează reducerile prevăzute de acelaşi act normativ.
În fine, prin art. 179 alin. (1) şi art. 186 alin. (9) lit. b) din Legea nr. 95/2006 s-a prevăzut modalitatea de ocupare a funcţiilor în discuţie, prin concurs, fiind determinate prin textele arătate competenţele diferitelor organisme, după cum urmează:
- art. 179 alin. (1): „Consiliul de administraţie organizează concurs sau licitaţie publică, după caz, pentru selecţionarea managerului, respectiv a unei persoane juridice care să asigure managementul unităţii sanitare, potrivit Normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii, sau, după caz, prin ordin al ministrului din ministerele cu reţea sanitară proprie şi respectiv prin act administrativ al primarului unităţii administrativ-teritoriale, al Primarului general al Municipiului Bucureşti sau al preşedintelui consiliului judeţean, după caz”.
- art. 186 alin. (9) lit. b): „Organizează concurs pentru ocuparea funcţiei de manager în baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii, al ministrului de resort sau, după caz, prin act administrativ al primarului unităţii administrativ-teritoriale, al primarului general al Municipiului Bucureşti sau al preşedintelui consiliului judeţean, după caz.”
Raportat la toate prevederile sus arătate Înalta Curte, în acord cu cele reţinute şi de prima instanţă, apreciază că introducerea, inter alia, a condiţiei legată de „vârsta de pensionare” în contextul reglementării condiţiilor ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru participarea la concursul pentru ocuparea funcţiei de manager din spitalele publice, aflate în reţeaua proprie a Ministerului Sănătăţii, se impune a fi analizată ca un element de oportunitate, analizată ca dimensiune a legalităţii.
Aceasta derivă din capacitatea pe care o are autoritatea care emite actul, de a alege dintre mai multe soluţii posibile, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie ocrotit, relevând deci calitatea actului administrativ de a satisface nu numai rigorile stricte ale legii cât şi o nevoie socială determinată.
Aşa fiind, în mod evident nu se poate vorbi despre o discriminare în sensul arătat de recurent, referirile instanţei de fond şi la prevederile O.G. nr. 137/2000, fiind de altfel ilustrative în a demonstra netemeinicia criticilor de nelegalitate înfăţişate.
Înalta Curte arată totodată că motivele noi de recurs, sau mai bine spus dezvoltarea motivelor iniţiale, depusă la data de 27 septembrie 2012 au fost avute în vedere în analiza, respectiv în prezentarea argumentelor de mai sus.
Aşa fiind, faţă de argumentele mai sus prezentate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de F.T. împotriva sentinţei nr. 198 din 19 martie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3830/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3869/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
