ICCJ. Decizia nr. 3946/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3946/2012
Dosar nr. 8784/2/2010
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.R. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională pentru cetăţenie solicitând anularea Ordinului nr. 131 emis în data de 09 septembrie 2010 şi obligarea pârâtei să emită un ordin prin care sa se constate că îndeplineşte condiţiile pentru redobândirea cetăţeniei române.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în data de 09 septembrie 2010 i-a fost emis Ordinul nr. 131 emis de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie prin care i-a fost respinsă cererea de redobândire a cetăţeniei române cu motivarea că nu sunt întrunire condiţiile prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b), c) şi e) din Legea nr. 21/1991, republicată şi modificată, fără a se indica, în concret, care au fost aceste motive care au stat la baza respingerii cererii de redobândire a cetăţeniei române.
Mai arată reclamantul că s-a reţinut fără motiv că nu a împlinit vârsta de 18 ani, singurul incident înregistrat a fost primirea unei amenzi administrative, care nu se încadrează în dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. b), amenda fiind achitată şi prejudiciul reparat.
La data de 11 martie 2011, Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii, excepţia de inadmisibilitate pentru necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată ca neîntemeiată, arătând că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile cumulative pentru redobândirea cetăţeniei române.
Prin sentinţa civilă nr. 3365 din 10 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile de inadmisibilitate şi tardivitate.
A admis acţiunea formulată de reclamantul C.R., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie şi a anulat Ordinul nr. 131 din 09 septembrie 2010 emis de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie.
A obligat pârâta să procedeze la emiterea unui ordin de redobândire a cetăţeniei române reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- excepţia de inadmisibilitate pentru necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti, este neîntemeiată având în vedere că potrivit art. 19 alin. (4) din Legea nr. 21/1991, republicată, ordinul de respingere a cererii de acordare sau redobândire a cetăţeniei române poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ. Hotărârea Curţii de apel este definitivă şi poate fi supusă recursului la secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
- excepţia de tardivitate este, de asemenea, neîntemeiată, faţă de dispoziţiile art. 19 alin. (3) din lege potrivit cărora Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române, respectiv ordinul de respingere a cererii de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române se comunică, de îndată, solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. La dosar se află o adresă prin care pârâta a procedat la comunicarea ordinului către reclamant la data de 09 septembrie 2010, însă nu a făcut dovada datei când a fost primit de către reclamant, cu alte cuvinte nu a făcut dovada efectivei comunicări a ordinului, nefiind depusă dovada confirmării de primire.
Pe fondul cauzei, Curtea de apel a apreciat contestaţia ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
- prin Ordinul nr. 131 emis de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, reclamantului i-a fost respinsă cererea de redobândire a cetăţeniei romane cu motivarea că acesta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 8 lit. b), c) şi e) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991.
În cuprinsul ordinului nu se arată motivul de fapt al respingerii cererii reclamantului, făcându-se trimitere la dispoziţiile legale incidenţe şi la raportul întocmit în temeiul art. 16 alin. (1) din lege de Comisia constituită potrivit art. 13 din lege.
Prin nemotivarea deciziei s-a încălcat reclamantului dreptul la apărare, prin faptul că nu-şi poate formula contestaţia, în contextul în care nu cunoaşte motivul de fapt al respingerii cererii sale, autoritatea publică pârâtă încălcându-şi obligaţia de transparenţă în emiterea actelor administrative.
A mai constatat instanţa că din referatul la care se face trimitere în cuprinsul ordinului, se reţine că deşi prin ordin se arată că cererea reclamantului nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 8 lit. b), c) şi e) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, în realitate, Comisia a reţinut doar neîndeplinirea condiţiei de la lit. b) din art. 8, respectiv, faptul că petentul nu îndeplineşte prin comportament, acţiuni şi atitudine, loialitate faţă de Statul Român.
A mai apreciat instanţa că acest mod de a respinge cererea de redobândire a cetăţeniei române fără a fi indicat niciun motiv concret, constituie un exces de putere care lasă loc arbitrariului, deoarece orice decizie trebuie luată în conformitate cu dispoziţiile legale, cu respectarea drepturilor cetăţeanului şi nu în ultimul rând cu principiul transparenţei.
Aşadar, pentru a verifica eventualul refuz nejustificat al pârâtului de a admite cererea de redobândire a cetăţeniei române, urmează, pe de o parte, a analiza, faptele şi informaţiile care au fost de natură să conducă la concluzia că petentul nu dovedeşte, prin comportament, acţiuni şi atitudine, loialitate faţă de Statul Român, iar pe de altă parte, relaţiile pe care autorităţile le-au dat la cererea Comisiei.
Din acest punct de vedere, nu se arată, care sunt motivele pentru care s-a apreciat că petentul nu dovedeşte, prin comportament, acţiuni şi atitudine, loialitate faţă de Statul Român şi răspunsul la relaţiile solicitate, nu se indică nici dacă avizul negativ este dat urmare a unor relaţii comunicate de anumite autorităţi sau care este autoritatea care ar fi dat asemenea relaţii de natură să conducă la o asemenea concluzie.
În final s-a reţinut că reclamantul presupune prin cererea de chemare în judecată că la baza refuzului ar fi ordonanţa nr. 12085/P/2008 din data de 17 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti prin care s-a dispus în baza art. 262 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi art. 10 lit. b1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 181 C. pen. aplicarea unei amenzi administrative de 600 RON, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. e) C. pen., întrucât în data de 23 septembrie 2008 a sustras din magazinul C. Colentina diverse produse cuantumul prejudiciului fiind de 280,94 RON, însă, a concluzionat instanţa de fond, nici în acest caz nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 8 lit. e), întrucât textul vorbeşte despre condamnare, iar reclamantul nu a fost condamnat, aplicându-i-se de către procuror o sancţiune cu caracter administrativ.
Împotriva sentinţei civile nr. 3367 din data de 10 mai 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca nefondată a acţiunii formulate de reclamantul C.R.
S-a învederat, prin motivele de recurs, că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), instanţa de fond aplicând greşit legea în cauza dedusă judecăţii, în sensul că nu a ţinut cont de faptul că potrivit prevederilor art. 11 din Legea nr. 21/1991, republicată, redobândirea cetăţeniei române este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) şi e) din lege, şi de faptul că Comisia pentru cetăţenie a acordat aviz negativ cererii reclamantului, constatând că cererea nu întruneşte aceste condiţii. La constatarea menţionată, s-a arătat, a achiesat şi preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, care a respins cererea reclamantului prin Ordinul nr. 131/P din 09 septembrie 2010, ordin care este corect şi complet motivat, făcând trimitere la raportul Comisiei pentru cetăţenie întocmit în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991.
Recurenta a mai susţinut că cererea reclamantului a fost respinsă în mod corect prin ordinul emis de către preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, raportat la activitatea desfăşurată de către reclamant, care la data de 23 septembrie 2008 a sustras din magazinul C. Colentina diverse produse, fiind cercetat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, soluţia pronunţată fiind de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Este greşită, s-a precizat, concepţia instanţei de fond conform căreia reclamantul trebuia să fie condamnat, pentru a-i fi respinsă cererea de redobândire a cetăţeniei române. Loialitatea faţă de Statul Român se manifestă, a susţinut recurenta, prin respectarea legislaţiei Statului Român, nefăcându-se distincţie între comportamente cu grad ridicat sau scăzut de pericol social. Or, petentul nu trebuie obligatoriu condamnat, pentru respingerea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române, încălcarea ordinii de drept, comportamentul antisocial fiind suficiente prin ele însele pentru acordarea avizului negativ.
Acordarea cetăţeniei române, s-a mai relevat, reprezintă o facultate şi nu o obligaţie pentru Statul Român, apreciindu-se că în mod eronat prima instanţă a obligat la soluţionarea favorabilă a cererii reclamantului, ceea ce echivalează cu obligarea preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie la emiterea unui nou ordin prin care să fie aprobată cererea petentului de redobândire a cetăţeniei române. Instanţa de judecată, s-a învederat, nu poate obliga preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie la emiterea unui nou ordin prin care să fie aprobată cererea petentului de redobândire a cetăţeniei române, ci poate numai să oblige la emiterea actului administrativ fără a impune rezolvarea cererii într-un anumit sens, deoarece s-ar substitui administraţiei şi ar rezolva cererea în locul ei. Aceasta, s-a concluzionat, ar fi o situaţie incompatibilă cu principiul separaţiei puterilor în stat, consacrat expres de dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţia României, republicată.
În drept, recursul se întemeiază pe dispoziţiile art. 299-316 C. proc. civ., Legea nr. 21/1991 şi Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea depusă în cauză intimatul C.R. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile atacate ca fiind legală şi temeinică, cu motivarea, în esenţă, că dispoziţiile Legii nr. 21/1991 stabilesc că se refuză redobândirea cetăţeniei române doar aspirantului la cetăţenie condamnat, situaţie în care el nu se găseşte.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În mod întemeiat judecătorul fondului, prin sentinţa recurată, aplicând corect legea la împrejurările de fapt ale pricinii, a respins excepţiile de inadmisibilitate şi de tardivitate invocate de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie şi a admis acţiunea reclamantului C.R., cu consecinţa anulării Ordinului nr. 131 din 09 septembrie 2010 emis de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie şi a obligării pârâtei la emiterea în favoarea reclamantului a unui ordin de redobândire a cetăţeniei române.
Se reţine că, potrivit prevederilor art. 11 din Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române, cu modificările şi completările ulterioare, în forma în vigoare la data formulării de către reclamantul C.R. a cererii de redobândire a cetăţeniei române, aprobarea cererilor de acordare ori de redobândire a cetăţeniei române se face prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, pe baza propunerilor Comisiei pentru cetăţenie.
Cum dispune expres art. 13 alin. (1) şi (5) din actul normativ sus-menţionat, Comisia pentru cetăţenie, entitate fără personalitate juridică din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, are atribuţia de a verifica şi a constata, printr-un raport motivat care se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea, redobândirea, retragerea sau renunţarea la cetăţenia română. Raportul Comisiei pentru cetăţenie, însoţit de cererea de acordare ori de redobândire a cetăţeniei române, se înaintează preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie [art. 17 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 5/2010].
În condiţiile art. 19 din Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 576/13.08.2010, „(1) Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege, emite ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române, după caz. Ordinul de acordare sau redobândire a cetăţeniei române se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, de îndată, de la data emiterii ordinului. (2) În cazul în care constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie respinge, prin ordin, cererea de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române. (3) Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române, respectiv ordinul de respingere a cererii de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române se comunică, de îndată, solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (4) Ordinul de respingere a cererii de acordare sau redobândire a cetăţeniei române poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ. Hotărârea Curţii de apel este definitivă şi poate fi supusă recursului la secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”.
În cazul reclamantului C.R. erau aplicabile dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 21/1991, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 5/2010, fiind astfel necesar a fi îndeplinite, pentru redobândirea cetăţeniei române, condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) şi e) din lege, anume „dovedeşte, prin comportament, acţiuni sau atitudine, loialitate faţă de Statul Român, nu întreprinde sau sprijină acţiuni împotriva ordinii de drept sau securităţii naţionale şi declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea acţiuni” [lit. b)], „a împlinit vârsta de 18 ani” [lit. c)], „este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condamnat în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean străin” [lit. e)].
Prin raportul Comisiei pentru cetăţenie din data de 02 noiembrie 2009 emis în Dosarul nr. 3398/RD/2009 a fost avizată negativ cererea petentului C.R. şi s-a propus respingerea cererii de redobândire a cetăţeniei române ca neîntemeiată, constatându-se că cererea nu întruneşte cumulativ condiţiile prevăzute de art. 101 din Legea nr. 21/1991, republicată şi modificată. S-a reţinut, prin raport, făcându-se trimitere generală la înscrisurile din dosar şi la verificările efectuate de Direcţia Cetăţenie, că petentul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 8 lit. b), respectiv nu dovedeşte, prin comportament, acţiuni şi atitudine, loialitate faţă de Statul Român.
Ulterior, prin actul administrativ atacat, respectiv Ordinul nr. 131/P din 09 septembrie 2010, Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, având în vedere raportul întocmit în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 21/1991 şi constatând, prin urmare, că cererea nu întruneşte cumulativ condiţiile prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b), c) şi e) din Legea nr. 21/1991, a dispus respingerea cererii de redobândire a cetăţeniei române, formulată de petentul C.R.
Instanţa de fond a statuat în mod judicios, în litigiu, că nu au fost relevate, în concret, de către autoritatea pârâtă, împrejurări de natură să conducă la concluzia reţinută în raportul Comisiei pentru cetăţenie din data de 02 noiembrie 2009 (şi care a constituit temeiul de fapt şi de drept al ordinului contestat), aceea că reclamantul nu îndeplineşte condiţia de la art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, în sensul că nu dovedeşte, prin comportament, acţiuni şi atitudine, loialitate faţă de Statul Român. În mod evident, nu poate fi încadrată în sfera de aplicabilitate a prevederilor art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, cu modificările şi completările ulterioare, fapta reclamantului, necontestată, de a sustrage în cursul lunii septembrie 2008 din magazinul C. Colentina diverse produse, pentru care s-a dispus prin ordonanţă a procurorului aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 600 RON.
Prima instanţă nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, cu alte cuvinte nu a acţionat cu exces de putere, atunci când a procedat, urmare admiterii acţiunii reclamantului, la anularea Ordinului nr. 131/P din 09 septembrie 2010 şi la obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie la emiterea unui nou act administrativ prin care să aprobe cererea reclamantului C.R. de redobândire a cetăţeniei române, instanţa de contencios administrativ fiscal competentă fiind îndreptăţită, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, „să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă”.
În raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză şi că este legală şi temeinică hotărârea atacată, urmează a se dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva sentinţei civile nr. 3365 din data de 10 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, împotriva sentinţei civile nr. 3367 din 10 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3925/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3949/2012. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
