ICCJ. Decizia nr. 3900/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3900/2012
Dosar nr. 4907/2/2010
Şedinţa publică de la 3 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul J.I., să se constate calitatea de lucrător al Securităţii a pârâtului.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul având calitatea de ofiţer, iar acţiunile sale în această calitate au încălcat dreptul la viaţă privată şi dreptul la libertate de exprimare şi libertatea opiniilor.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că, deşi a avut calitatea de ofiţer de securitate, în cadrul Departamentului Securităţii Statului, din conţinutul Notei de constatare nu rezultă în nici un mod că prin acţiunile sale a îngrădit dreptul la viaţa privată al cetăţenilor şi dreptul la liberate de exprimare şi libertatea opiniilor, sau că ar fi săvârşit vreo acţiune sau inacţiune de susţinere a puterii totalitare comuniste.
Prin Sentinţa civilă nr. 2488 din 29 martie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul J.I. şi a constatat că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prima condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de lucrător al Securităţii este aceea ca această persoană să fi avut calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit în perioada 1945 - 1989, iar a doua condiţie vizează activitatea desfăşurată, în sensul că, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Instanţa a reţinut că toate aceste condiţii trebuie să fie îndeplinite cumulativ; că, în speţa de faţă, pârâtul a avut gradul de locotenent, în anii 1966-1967, în cadrul Direcţiei Regionale Banat - Secţia Raională Lipova şi locotenent major în 1975 în cadrul Serviciului 3 al Inspectoratului Judeţean de Securitate Arad, fiind îndeplinită prima condiţie, lucru de altfel recunoscut şi de pârât prin întâmpinare; că în ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, aceea ca în perioada 1945 - 1989 să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că pârâtul a procedat la urmărirea informativă a unor persoane, procedând la verificarea amănunţită a acestora, profesional şi familial, comportament în societate şi anturaj, legăturile pe care le au cu anumite persoane, stabilind sarcini pentru surse şi dirijând informatorii, pentru a verifica întregul complex relaţional al acestora, din analiza materialului probator rezultând că pârâtul, prin acţiunile sale în această calitate, a încălcat dreptul la viaţă privată şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor ale acestor persoane.
Analizând cererea de chemare în judecată în raport de ansamblul probator administrat în cauză, instanţa de fond a apreciat că C.N.S.A.S., în calitate de reclamant, a făcut dovada susţinerilor sale, astfel încât curtea a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul J.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul susţine faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Recurentul-pârât arată că, deşi a precizat în întâmpinare că Nota de constatare începe cu un fals, deoarece în dosarul 4126, titular H.I., pârâtul nu a fost implicat în nici un mod, neavând asemenea sarcini date de şefii săi, instanţa de fond a reţinut în considerente implicarea sa în urmărirea unor persoane, printre care şi H.I.
Mai arată recurentul că este ilogică concluzia instanţei de fond potrivit căreia a fost îndeplinită şi condiţia ca în perioada 1945-1989 să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, de vreme ce acesta nu a urmărit respectivele persoane.
Recurentul critică hotărârea instanţei de fond şi pentru faptul că instanţa a apreciat că sunt îndeplinite cele două condiţii cerute de art. 2 lit. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv că a fost ofiţer de securitate şi a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, fără a constata condiţia obligatorie şi cumulativă ca această suprimare să se facă în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste, astfel cum prevede legea.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În prezenta cauză, problema dedusă judecăţii este aceea dacă Curtea de Apel Bucureşti a fost sau nu legal sesizată de către C.N.S.A.S. cu acţiunea în constatarea calităţii recurentului-pârât de lucrător al Securităţii, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
După cum s-a relevat anterior, această acţiune în constatare a avut la bază cererea de verificare adresată de numitul B.H., prin care acesta a solicitat verificarea sub aspectul constatării calităţii de lucrători ai securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 210847, în care pârâtul J.I. figurează.
Înalta Curte apreciază că este fondată critica recurentului, având în vedere că prima instanţă, adăugând la lege, a făcut o interpretare eronată a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) şi (9) din ordonanţa mai sus arătată.
Astfel, conform art. 1 alin. (1) din această reglementare, orice cetăţean român sau cetăţean străin care după 1945 a avut cetăţenie română, precum şi orice cetăţean al unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanţe şi în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informaţiilor care privesc siguranţa naţională; acest drept se exercită la cerere şi constă în studierea nemijlocită a dosarului şi eliberarea de copii de pe actele dosarului şi de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.
Art. 1 alin. (7) din ordonanţă prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
Art. 1 alin. (9) din ordonanţă precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) şi (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială şi autentică.
Rezultă că acţiunea în constatare prevăzută de art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată şi completată, poate fi formulată în scopul de a se constata calitatea de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care solicită verificarea sau, din oficiu, pentru persoanele prevăzute la art. 4 şi art. 5 din ordonanţă.
În speţă, nu s-a contestat calitatea recurentului-pârât de fost angajat al Securităţii.
Astfel, din interpretarea textelor legale anterior citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituţie, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecţi ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.
Sfera verificării calităţii de lucrător al Securităţii în accepţiunea dată de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este limitată la ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar de urmărire al Securităţii, iar nu şi a altor persoane. Această interpretare decurge în mod clar din prevederile art. 1 alin. (7), cu referire la alin. (1) - (3) şi (6) ale aceluiaşi articol.
Cu alte cuvinte, legea în materie a statuat că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii se face numai cu privire la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu şi la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.
Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calităţii de lucrător al Securităţii cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.
Ca atare, exercitarea dreptului de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane aparţine în exclusivitate numai acelei persoane, iar nu şi altor persoane, cu excepţia situaţiei în care acestea din urmă au fost împuternicite cu procură specială şi autentică în acest scop.
Într-adevăr, în cauza de faţă, atât acţiunea în constatare, cât şi nota de constatare anexată acesteia, au avut în vedere cererea de verificare formulată de numitul B.H., persoană care nu are nicio legătură cu măsurile luate sau aprobate de recurent, individualizate în respectiva notă de constatare.
O dovadă în acest sens o reprezintă şi documentaţia prezentată de intimat, aflată la dosarul de fond.
Din nota de constatare nr. C1. din 26 februarie 2010, emisă în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, precum şi din înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că recurentul a contribuit la instrumentarea dosarului nr. I 4126, titular H.I., dosar nr. I 235628, titular T.N., Dosar nr. I 949, titular B.I. şi Dosar nr. R 1295 - titular P.I. şi nicidecum la instrumentarea dosarului persoanei pentru care s-a solicitat verificarea, respectiv B.N.
Ca atare, în raport de probatoriul administrat, numitul B.H. nu poate avea calitatea de subiect al unui dosar din care să rezulte că ar fi fost urmărit de către Securitate, mai precis, de către recurent, prin activităţile întreprinse sau dispuse de către acesta.
Prin urmare, cererea de verificare a calităţii de „lucrător de Securitate”, formulată de această persoană fizică, nu putea să stea la baza prezentei acţiuni în constatare introdusă de intimat.
Astfel fiind, instanţa de control judiciar constată că în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de fond ca fiind îndeplinită cea de-a doua condiţie legală impusă de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv faptul că recurentul-pârât ar fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, din documentele mai sus menţionate nerezultând că activitatea persoanei îndreptăţite a făcut obiectul unor verificări efectuate de recurentul-pârât în calitatea sa de ofiţer al fostei Securităţi.
Având în vedere nelegala sesizare a instanţei de contencios administrativ cu prezenta acţiune în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Această abordare se regăseşte constant în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, făcând şi obiectul unei soluţii de principiu din data de 11 iunie 2012 având ca obiect interpretarea şi aplicarea art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată şi completată, care a fost adoptată în exercitarea rolului Înaltei Curţi, consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituţia României şi de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, anume acela de a veghea la interpretarea şi aplicarea unitară a legii.
În raport de cele anterior expuse, instanţa de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prima instanţă a realizat o interpretare greşită a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) şi (9) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de C.N.S.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de J.I. împotriva sentinţei civile nr. 2488 din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantului C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3898/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3903/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
