ICCJ. Decizia nr. 3894/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3894/2012
Dosar nr. 459/64/2011
Şedinţa publică de la 3 octombrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, astfel cum a fost precizată, reclamanta R.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. şi C.C.S.D., obligarea pârâtelor la întocmirea documentaţiei de specialitate pentru evaluarea imobilului situat în mun. Braşov, str. D., jud. Braşov, înscris în CF nr. C1. Braşov, nr. T1./1/14, compus din construcţie (casă de locuit) demolată şi curte în suprafaţă de 527,40 mp, respectiv emiterea, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, a deciziei reprezentând titlu de despăgubire într-un termen stabilit de instanţă, sub sancţiunea plăţii de penalităţi de 1000 RON pe zi de întârziere şi a obligării preşedintelui Comisiei Centrale la plata unei amenzi reprezentând 20% din salariul minim pe economie pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâtele A.N.R.P. şi C.C.S.D. au solicitat respingerea acţiunii reclamantei, întrucât cele două autorităţi respectă procedurile interne stabilite prin decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 privind ordinea soluţionării dosarelor de despăgubire, anume ordinea înregistrării acestora la Comisia Centrală.
Prin sentinţa nr. 176/F/2011 din 26 septembrie 2011 Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:
- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P.,
- a admis în parte acţiunea reclamantei R.R., în contradictoriu cu pârâtele C.C.S.D. şi A.N.R.P. Bucureşti şi în consecinţă: a obligat pârâtele C.C.S.D. şi A.N.R.P. Bucureşti să ia măsurile legale necesare pentru a se întocmi documentaţia de specialitate pentru evaluarea imobilului fost în proprietatea reclamantei, situat în Braşov, str. D., înscris în CF nr. C2., nr. T1./1/14, compus din casă (demolată) şi curte în suprafaţă de 527,40 mp,
- a obligat pârâta C.C.S.D. să emită în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a sentinţei, în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 modificată, decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul identificat anterior,
- a respins restul pretenţiilor reclamantei,
- a obligat pârâtele C.C.S.D. şi A.N.R.P. Bucureşti la plata către reclamantă a sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată la judecata în fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P., instanţa de judecată a respins-o, reţinând că, pe de o parte, activitatea de secretariat a Comisiei Centrale o asigură A.N.R.P., iar, pe de altă parte, sub aspect administrativ şi funcţional, activitatea Comisiei Centrale şi, implicit, rezultatele demersurilor acesteia în privinţa gestiunii şi soluţionării dosarelor de despăgubire sunt influenţate, determinate, de iniţiativele şi deciziile de natură administrativ-organizatorică pe care le ia A.N.R.P., astfel încât pentru opozabilitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză, pentru executarea efectivă a acesteia, instituţia A.N.R.P. are calitate procesuală pasivă.
În privinţa fondului cauzei, instanţa a constatat că art. 16 din Legea nr. 247/2005 reglementează procedura administrativă pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, că reclamanta a parcurs această procedură până la înregistrarea dosarului de despăgubire la Comisia Centrală, dosarul fiind înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 47826/CC, că dosarul de despăgubire menţionat a fost analizat de personalul Comisiei Centrale sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, nefiind efectuate alte demersuri în sensul parcurgerii etapelor următoare stabilite de lege (art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005) pentru soluţionarea dosarului de despăgubire, optându-se pentru gestiunea dosarelor de despăgubire în ordinea înregistrării acestora la Comisia Centrală, potrivit deciziei nr. 2815/2008 emisă de Comisia Centrală.
Instanţa de judecată a apreciat că nu poate reţine apărarea pârâtelor, deoarece prin raportare la termenul de 20 de zile stabilit pentru efectuarea evaluării, neefectuarea etapelor prealabile predării lucrării către evaluator nu poate fi imputată, din punct de vedere juridic, decât instituţiei care gestionează întreaga procedură, anume Comisiei Centrale în principal, respectiv A.N.R.P. în măsura în care atribuţii de ordin administrativ ale acesteia pot împiedica sau, dimpotrivă, ar trebui să dinamizeze, să conducă la efectuarea cu celeritate a procedurii de analizare şi de evaluare a dosarelor de despăgubire.
A reţinut instanţa că raportul de evaluare nu a fost întocmit întrucât nu a fost desemnată de Comisia Centrală vreo persoană fizică ori juridică ce are calitatea de evaluator.
Pornind de la constatarea intervalului de timp îndelungat scurs de la momentul la care reclamanta a declanşat acţiunile administrative de restituire în echivalent a imobilului preluat abuziv de autorităţile comuniste, văzând şi jurisprudenţa constantă a C.E.D.O. împotriva României în materia legilor restituirii proprietăţilor, ce a culminat cu hotărâri precum cea pronunţată în cauza Beian contra România, care ilustrează carenţele majore din cadrul normativ, precum şi din cel administrativ în ce priveşte implementarea unitară şi adecvat reparatorie a legislaţiei naţionale din acest domeniu, la rândul său instanţa naţională de judecată, învestită cu soluţionarea prezentei cauze civile a constatat că pasivitatea şi lipsa de celeritate a autorităţilor române competente în soluţionarea dosarului de despăgubire al reclamantei, autorităţi ce au calitatea de pârâte în prezenta cauză, reprezintă împrejurări prin intermediul cărora se încalcă dreptul legitim al reclamantei de a-i fi analizată cererea de despăgubire într-un termen rezonabil şi în mod efectiv, astfel încât legea reparatorie să nu fie golită de conţinut, ci să fie aplicată efectiv.
Instanţa a apreciat că este obligaţia pârâtelor să ia măsurile legale necesare pentru a se finaliza cu celeritate întreaga procedură de analizare şi soluţionare a dosarului de despăgubire al reclamantei, impedimentele de ordin administrativ invocate de către pârâte neputând fi imputate sub nicio formă reclamantei.
În consecinţă, instanţa a obligat pârâtele C.C.S.D. şi A.N.R.P. Bucureşti să ia măsurile legale necesare pentru a se întocmi documentaţia de specialitate pentru evaluarea imobilului fost în proprietatea reclamantei, situat în Braşov, str. D., înscris în CF nr. C2., nr. T1./1/14, compus din casă (demolată) şi curte în suprafaţă de 527,40 mp, respectiv a obligat pârâta C.C.S.D. să emită în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a sentinţei, în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 modificată, decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul în litigiu.
Instanţa de judecată a obligat pârâtele C.C.S.D. şi A.N.R.P. Bucureşti la plata către reclamantă a sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată la judecata în fond, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele C.C.S.D. şi A.N.R.P., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
I. În motivarea recursului declarat de A.N.R.P. se arată că sentinţa civilă nr. 176/F/2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal este nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P.
Arată recurenta că, în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, procedură reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu A.N.R.P. a fost învestită cu emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, ci C.C.S.D.
Apreciază recurenta că faptul reţinut de instanţa de fond, conform căruia această autoritate are legitimitate procesuală, având atribuţii de asigurare a organizării şi funcţionării Secretariatului C.C.S.D., nu poate fi primit în susţinerea soluţiei pronunţate, prin raportare la dispoziţiile legale enunţate mai sus, şi din care rezultă, în mod clar, că Autorităţii nu i-au fost conferite atribuţii în cursul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, obligaţiile ce revin fiecăreia dintre cele două entităţi, respectiv A.N.R.P. şi C.C.S.D., fiind reglementate prin acte normative distincte.
Totodată, relativ la aprecierile instanţei de fond conform cărora, pârâta A.N.R.P. ar avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză şi aceasta întrucât analizarea şi soluţionarea dosarului reclamantei nu se referă doar la emiterea deciziei menţionate, ci, înainte de această etapă se impun a fi efectuate mai multe etape, printre care şi evaluarea imobilului, etape coordonate în totalitatea lor de către pârâtă, recurenta învederează faptul că etapele despre care face vorbire instanţa de fond sunt reglementate tot în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (amintite în apărările formulate pe fondul cauzei), procedură ce se finalizează prin emiterea de către C.C.S.D., iar nu de către A.N.R.P., a deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Recurenta invocă faptul că în şedinţa plenului judecătorilor, secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 15 februarie 2010 s-a decis soluţia de principiu pentru unificarea practicii judiciare, prin care s-a stabilit că A.N.R.P nu are calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Recurenta arată că, apreciind că autoritatea nu are calitate procesuală în prezentul dosar, a solicitat respingerea cererii privind plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 275 C. proc. civ.
II. În motivele de recurs formulate, pârâta C.C.S.D. arată că instanţa de fond în mod greşit a reţinut faptul că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, că în cauza supusă judecăţii, etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce priveşte dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent dispoziţiei nr. 4504/2010, a fost transmis de Primăria Municipiului Braşov în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 47826/CC, că dosarul a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat şi s-a constatat că este legală respingerea cererii de restituire în natură, reţinând că etapa evaluării este condiţionată de respectarea ordinii de soluţionare a dosarelor, aşa cum s-a stabilit prin decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D.
Recurenta arată că instanţa de fond, în mod netemeinic şi nelegal, a obligat-o în termen de 3 luni de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, fără a ţine seama de faptul că între data efectuării evaluării şi data emiterii deciziei de către Comisia Centrală există o perioadă în care raportul de evaluare se comunică persoanelor îndreptăţite, acestea din urmă pot formula obiecţiuni, la care evaluatorul desemnat trebuie să răspundă şi să comunice acest răspuns atât persoanelor îndreptăţite, cât şi Comisiei Centrale, cu menţiunea că obligaţia de a comunica raportul de evaluare, precum şi răspunsul la eventuale obiecţiuni revin evaluatorului desemnat şi nu C.C.S.D.
Cu strictă referire la admiterea capătului de cerere privitor la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta consideră că instanţa în mod netemeinic a obligat-o la plata sumei de 1.500 RON, că acordarea cheltuielilor de judecată este neîntemeiată şi faţă de obiectul cauzei, având în vedere că este vorba de o obligaţie de a face şi nu o „obligaţie bănească” că această Comisie reprezintă Statul Român în litigiile ce vizează aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi pe cale de consecinţă, aceasta nu poate fi obligată să plătească în nume propriu cheltuielile de judecată.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta C.C.S.D. este nefondat, urmând a fi respins, iar recursul declarat de pârâta A.N.R.P. este fondat, urmând a fi admis.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Legea nr. 247/2005 stabileşte procedura administrativă şi etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii reprezentând titlul de despăgubire de către C.C.S.D.
Astfel fiind, în speţă sunt aplicabile prevederile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, conform cărora:
- alin. (1): „Deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
- alin. (2): „Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată,cu modificările şi completările ulterioare care nu au fost soluţionate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului C.C.S.D., însoţite de deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administraţiei publice centrale conţinând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi de întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispoziţiilor sau după caz, a ordinelor.”
- alin. (21): „Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D., însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.”
- alin. (22): „Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
- alin. (3): „În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
- alin. (4): „Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.”
- alin. (5): „Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.”
- alin. (6): „După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.”
Legiuitorul a menţionat în mod detaliat şi procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.
În mod expres, în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ, se menţionează că „în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.”
În alin. (8) se arată că dispoziţiile alin. (1) - (2) şi (7), care reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător şi deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire, iar în cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D. până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflaţie.
În speţa de faţă dosarul de despăgubire pentru dispoziţia emisă a fost transmis şi înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. în anul 2007, sub nr. 47826/CC/2007.
În cauză s-a efectuat verificarea legalităţii măsurii de respingere a cererii de restituire în natură.
Recurenta C.C.S.D. a invocat în apărarea sa împrejurarea că soluţionarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanşării procedurii de soluţionare prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, avându-se în vedere ordinea de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a statuat în decizia nr. 2815/2008 emisă de Comisia Centrală, însă aceasta avea obligaţia de a trimite dosarul unui evaluator sau societăţii de evaluare desemnate.
Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă din procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor statuată de Legea nr. 247/2005 nu poate conduce la ideea ca autoritatea publică să determine ea însăşi acest interval de timp printr-un criteriu aleatoriu.
Soluţionarea unei cauze într-un termen rezonabil reprezintă o garanţie instituită de art. 6 din C.E.D.O., garanţie ce priveşte, în cauzele de natură civilă, nu numai desfăşurarea procedurii în faţa instanţei de judecată, dar şi procedura preliminară de natură administrativă atunci când sesizarea unei jurisdicţii este condiţionată în prealabil de parcurgerea acestei proceduri.
Doctrina europeană a arătat că noţiunea de „termen rezonabil” este o noţiune relativă, care nu poate fi definită după criterii stricte. Dreptul de a fi ascultat într-un „termen rezonabil” trebuie apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global şi în mod concret.
Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil. Aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile.
Astfel, în materie «civilă», dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicţiei competente, dar el include şi durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicţiei este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu.
În opinia Curţii de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcţie de circumstanţele cauzei şi de criteriile consacrate de jurisprudenţa sa, în special, în funcţie de complexitatea speţei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor competente.
Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în aşa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluţionarea cererilor reclamanţilor de emitere a titlurilor de despăgubire se aduc grave prejudicii acestora.
Legea nr. 247/2005 este o lege de reparaţie, iar autorităţile executive ale statului au obligaţia de a o pune în executare prin derularea procedurilor administrative într-un termen rezonabil compatibil cu Constituţia României, dreptul intern şi normele internaţionale (art. 6 C.E.D.O.).
Cum dosarul reclamantei a fost înregistrat la Comisie sub nr. 47826/CC/2007, se reţine că nesoluţionarea acestuia într-un termen de aproximativ 3 ani şi neîndeplinirea obligaţiei de a emite un titlu de despăgubire, aduce o atingere evidentă noţiunii de bun garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că este obligaţia pârâtelor să ia măsurile legale necesare pentru a se finaliza cu celeritate întreaga procedură de analizare şi soluţionare a dosarului de despăgubire al reclamantei, impedimentele de ordin administrativ invocate de către pârâte neputând fi imputate sub nicio formă reclamantei şi, în consecinţă, a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală sub acest aspect.
În concluzie, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta C.C.S.D., ca nefondat.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta A.N.R.P., Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis în consecinţă, având în vedere greşita soluţionare de către instanţa de fond a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. referitoare la obligaţia de a emite decizia privind titlul de despăgubire.
Astfel, în raport de dispoziţiile art. 13 alin. (1) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, obligaţia legală de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire revine C.C.S.D., iar A.N.R.P. îi revine doar atribuţia, conform dispoziţiilor art. 2 din H.G. nr. 361/2005, de a asigura organizarea şi funcţionarea Secretariatului Comisiei Centrale.
Potrivit art. 13 alin. (l) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, „Pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă... se constituie [...] C.C.S.D., denumită în continuare Comisia Centrală, care are, în principal, următoarele atribuţii:
a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;
b) ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi".
Simplul fapt că în componenţa Comisiei se află preşedintele şi vicepreşedintele A.N.R.P. nu constituie un argument suficient pentru a conchide că A.N.R.P. are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, atâta timp cât cele două autorităţi publice au o organizare şi atribuţii distincte.
Potrivit art. 2 din H.G. nr. 361/2005, modificată şi completată prin H.G. nr. 1068/2007, A.N.R.P. acordă sprijin şi îndrumare metodologică autorităţilor administraţiei publice locale şi centrale, precum şi celorlalte persoane juridice deţinătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată.
De asemenea, A.N.R.P. asigură doar organizarea şi funcţionarea Secretariatului C.C.S.D., în timp ce emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire este în exclusivitate atributul Comisiei.
În consecinţă, pentru considerentele arătate anterior, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa va admite recursul A.N.R.P., va modifica sentinţa recurată, în sensul că va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. şi va respinge acţiunea faţă de A.N.R.P., în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinţei nr. 176/F/2011 din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de A.N.R.P. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Modifică în parte sentinţa recurată, în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta R.R. faţă de A.N.R.P. pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3893/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3898/2012. Contencios → |
|---|
