ICCJ. Decizia nr. 3911/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3911/2012
Dosar nr. 1899/59/2011
Şedinţa de la 3 octombrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 104 din 15 februarie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin acţiunea promovată reclamantul a solicitat anularea dispoziţiei emisă de Şeful I.P.J. Caraş-Severin, prin care a fost angajată răspunderea sa disciplinară, precum şi a deciziei prin care Inspectorul general al I.G.P.R. a respins contestaţia promovată în procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei.
Curtea a reţinut că actul vătămător atacat în cauză cu acţiunea în anulare îl reprezintă Dispoziţia nr. 823 din 13 octombrie 2011 a Şefului I.P.J. Caraş-Severin, prin care reclamantul a fost sancţionat disciplinar, iar nu decizia motivată prin care Inspectorul General al Poliţiei Române a respins contestaţia promovată în procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei; că dispoziţia emisă de autoritatea publică de nivel judeţean continuă să producă efecte juridice, fiind actul prin care s-a angajat răspunderea disciplinară a reclamantului; că acesta este pretins a fi vătămător şi nelegal în acţiunea promovată; că cererea de anulare este în mod expres îndreptată împotriva acestuia, respectiv că acesta constituie obiectul acţiunii în anulare pendinte.
Curtea a reţinut că, astfel, stabilirea competenţei materiale de analizare a cauzei în primă instanţă, prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se face cu referire la acest act, departajarea competenţei materiale între instanţele de grad diferit făcându-se în funcţie de emitentul acestuia, fiind lipsit de relevanţă nivelul autorităţii publice care a soluţionat contestaţia administrativă din procedura prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ.
Cum actul în discuţie este emis de o autoritate publică judeţeană (Şeful I.P.J. Caraş-Severin), Curtea a concluzionat că, în baza art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 şi art. 2 pct. 1 lit. d), coroborat cu art. 3 pct. 1 C. proc. civ., revine Tribunalului Timiş competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei.
Prin Sentinţa civilă nr. 637 din 9 mai 2012 Tribunalul Caraş-Severin, secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul G.F., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie al judeţului Caraş-Severin şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, în favoarea Curţii de Apel Timişoara şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că obiectul acţiunii constă în anularea Deciziei nr. 4971 din 31 octombrie 2011 emisă de Inspectorul General al Inspectoratului General al Poliţiei Române, prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamant împotriva sancţiunii disciplinare aplicate reclamantului prin Dispoziţia nr. 823 din 13 octombrie 2011 emisă de Şeful I.P.J. Caraş-Severin.
S-a mai reţinut că, potrivit textului art. 60 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, încetarea raporturilor de serviciu prin destituirea din poliţie se dispune de către aceleaşi persoane care, potrivit art. 15, au competenţa să acorde şi gradele profesionale, respectiv pentru agenţii de poliţie de către inspectorul general al Poliţiei Române şi că dispoziţiile Legii nr. 360/2002 se completează cu dispoziţiile Legii nr. 118/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, care, prin art. 101 alin. (1) lit. a) statuează că „destituirea din funcţie’’, ca cea mai severă sancţiune disciplinară, se dispune de persoana care are competenţa legală de numire în funcţie.
Aşa fiind, din coroborarea celor două texte legale, cu caracter special în raport de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, tribunalul a reţinut că prezenta acţiune în contencios administrativ trebuie îndreptată împotriva deciziei motivate a Inspectorului General al Inspectoratului General al Poliţiei Române, ca instituţie publică centrală, deci împotriva Deciziei nr. 4971 din 31 octombrie 2011, astfel cum a precizat şi reclamantul prin „notele de şedinţă’’ depuse la dosar, învederând că înţelege să atace actul administrativ emis de Inspectorul General al Inspectoratului General al Poliţiei Române - autoritate publică centrală.
Tribunalul a reţinut că, în acest caz, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine, conform art. 3 alin. (1) C. proc. civ., Curţii de Apel Timişoara.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., tribunalul a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Prin acţiunea formulată, reclamantul G.F. a solicitat următoarele:
- anularea Dispoziţiei nr. 832 din 13 octombrie 2011 emisă de Şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Caraş-Severin, prin care s-a dispus sancţiunea acestuia cu „destituirea din poliţie”;
- anularea Deciziei nr. 4971 din 31 octombrie 2011 emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române, prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamant şi s-a menţinut sancţiunea dispusă;
- suspendarea actelor administrative atacate şi repunerea reclamantului în drepturile anterioare.
În fapt, actul administrativ vătămător, atacat în cauză cu acţiunea în anulare, este dispoziţia emisă de autoritatea publică judeţeană, în speţă Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Caraş-Severin, prin care s-a angajat răspunderea disciplinară a reclamantului şi s-a statuat în sensul aplicării unei sancţiuni disciplinare.
Având în vedere faptul că prin Decizia nr. 4971 din 31 octombrie 2011 emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române a fost respinsă contestaţia formulată de reclamant împotriva dispoziţiei Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Caraş-Severin, aceasta din urmă continuă să producă efecte juridice, fiind actul prin care s-a angajat răspunderea disciplinară a reclamantului, pretins a fi vătămător şi nelegal în acţiunea promovată, astfel că cererea de anulare este în mod expres îndreptată împotriva acestuia.
În consecinţă, stabilirea competenţei materiale de analizare a cauzei în primă instanţă, prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se face în raport de acest act administrativ, departajarea competenţei materiale între instanţele de grad diferit făcându-se în funcţie de emitentul actului, fiind lipsit de relevanţă nivelul autorităţii publice care a soluţionat contestaţia administrativă din procedura prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele care privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Pentru stabilirea competenţei materiale, articolul aflat în discuţie instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice, respectiv criteriul valoric.
În cauza de faţă este aplicabil primul criteriu enunţat anterior. Întrucât actul vătămător contestat în cauză este emis de o autoritate publică judeţeană, competenţa de soluţionare a acţiunii revine secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Caraş-Severin.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul G.F. şi pe pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Caraş-Severin şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3910/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3912/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
