ICCJ. Decizia nr. 3901/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3901/2012
Dosar nr. 11532/2/2010
Şedinţa publică de la 3 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 25 noiembrie 2010, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe C.C., solicitând instanţei să constate existenţa calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că verificarea pârâtului s-a realizat în raport de împrejurarea că acesta este deţinător al titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989.
S-a mai arătat că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1971, furnizând informaţii până în 1972, fiind reactivat în anul 1977 şi trecut în categoria rezidenţilor Securităţii, calitate deţinută în intervalul 1979 - 1982.
Reclamantul a precizat că pârâtul a avut o relaţie benevolă cu structurile de represiune ale aparatului comunist, în calitate de rezident coordonând activitatea unor informatori.
Prin Sentinţa civilă nr. 5191 din 19 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că pârâtul recrutat iniţial ca sursă, a dobândit ulterior calitatea de rezident, având ca sarcini instruirea informatorilor, primirea notelor informative şi transmiterea acestora către ofiţerul de legătură.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul C.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a învederat că în mod eronat a fost considerat colaborator al Securităţii, nefiind îndeplinite cerinţele legale nici în calitate de sursă directă, de informator şi nici în cea de rezident.
Sub acest aspect s-a arătat că din actele dosarului nu rezultă că pârâtul ar fi primit şi transmis mai departe note informative sau alte documente semnate de vreuna dintre sursele din subordine prin care să se fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi care să fi îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale vreunei persoane.
Documentele aflate la dosar atestă doar faptul că pârâtul a raportat şi orientat activitatea surselor pentru ca acestea să semnaleze aspecte privind desfăşurarea în bune condiţii a activităţii în unitatea militară unde funcţiona, informaţiile furnizate nefiind de natura celei prevăzute de lege pentru a conferi calitatea de colaborator al Securităţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, precum note şi rapoarte scrise, prin care se denunţau activităţile potrivnice regimului comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Ultima teză a textului sus-menţionat defineşte ca fiind colaborator al Securităţii şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane prin punere voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor.
Deşi legea nu defineşte noţiunea de informator în accepţiunea uzuală rezultată din documentele Securităţii, rezultă că dobândea acea calitate persoana cu aptitudini şi disponibilităţi pentru culegerea de informaţii şi care, în mod organizat şi secret culegea date de interes pentru Securitate, transmiţându-le rezidentului sau ofiţerului şi acţionând sub îndrumarea directă a acestora.
Cât priveşte persoana care avea calitatea de rezident al Securităţii, aceasta era introdusă în reţeaua informativă a unui ofiţer pentru a coordona sau dirija sursele angajate în relaţia conspirativă cu Securitatea şi a transmite mai departe date şi informaţii considerate de interes.
Aşadar, astfel cum au reţinut în mod corect atât actul de constatare, cât şi hotărârea instanţei de fond, nu interesează ce fel de informaţii au furnizat sursele coordonate de rezident, caracterul acestor informaţii şi scopul acestora fiind obligatoriu doar pentru teza I a art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv pentru colaborator.
În consecinţă, nu are suport legal susţinerea pârâtului, care de altfel nu a contestat situaţia de fapt rezultată din actele dosarului, în sensul că, întrucât datele transmise nu au privit atitudini potrivnice regimului şi nu au vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu poate fi reţinută calitatea de rezident al Securităţii.
În raport de cele expuse mai sus, criticile formulate fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.C. împotriva Sentinţei civile nr. 5191 din 19 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3899/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3905/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
