ICCJ. Decizia nr. 3913/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3913/2012
Dosar nr. 833/54/2012
Şedinţa de la 3 octombrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1118 din 2012 din 16 martie 2012, Tribunalul Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei competenţei materiale invocată din oficiu de către instanţă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că Primăria Fărcăşeşti, în calitate de reclamantă, a învestit instanţele cu soluţionarea raportului juridic litigios ce a apărut între aceasta şi pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Gorj, solicitând să se desfiinţeze Încheierea nr. 2330 din 30 decembrie 2011, pronunţată de Comisia de soluţionare a contestaţiilor şi Decizia nr. 2049 din 14 noiembrie 2011, emisă de Camera de Conturi Gorj ca urmare a acţiunii de audit financiar asupra contului anual de execuţie pe anul 2010, finalizată prin Procesul-verbal de constatare din 14 octombrie 2011.
Urmare a faptului că în cauza dedusă judecăţii actul contestat de reclamantă este emis de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Gorj, tribunalul a apreciat că sunt aplicabile prevederile speciale prevăzute de art. 228 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi a României nr. 130/2010, astfel că a declinat competenţa materială a soluţionării cauzei la Curtea de Apel Craiova.
Prin Sentinţa nr. 505/2012 din 9 mai 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta Primăria Fărcăşeşti, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că obiectul prezentei cauze îl constituie anularea Încheierii nr. 2330 din 30 decembrie 2011 pronunţată Comisia de soluţionare a contestaţiilor şi a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 2049/2011 şi prin Procesul-verbal de constatare din 14 octombrie 2011, emise de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Gorj.
Întrucât actele administrative a căror anulare se solicită au fost emise de o autoritate publică locală, respectiv de Camera de Conturi Gorj şi nefiind prevăzută în cauză o competenţă expresă a curţii de apel, instanţa a făcut aplicarea art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 şi a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei, în fond, în favoarea tribunalului, respectiv celui de la domiciliul reclamantei, care este Tribunalul Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, potrivit art. 10 alin. (3) din aceeaşi lege.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
În cauză este necontestat că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea Încheierii nr. 2330 din 30 decembrie 2011 pronunţată de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi şi a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 2049/2011 şi prin Procesul-verbal de constatare din 14 octombrie 2011, emise de Camera de Conturi Gorj.
În drept, Decizia nr. 2049/2011 şi Încheierea nr. 2330 din 30 decembrie 2011 s-au întemeiat pe prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi şi ale Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi.
Actele normative sus-menţionate, şi care reprezintă temeiul juridic al actelor administrative deduse judecăţii, nu cuprind norme derogatorii de la regulile de drept comun din Legea nr. 554/2004 cu privire la competenţa materială de soluţionare a litigiilor de contencios administrativ.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincţie pentru stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).
În raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică locală se soluţionează în fond de către tribunal.
În şedinţa Plenului secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 20 decembrie 2011 s-a hotărât că aparţine tribunalului competenţa de soluţionare a litigiilor având ca obiect acţiuni prin care se solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în soluţionarea contestaţiei administrative formulate împotriva măsurilor prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi Judeţeană; (2) anularea deciziei emisă de Camera de Conturi Judeţeană; (3) anularea procesului-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi Judeţeană.
Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi având în vedere actele a căror anulare formează obiectul litigiului, s-a apreciat că actul administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării şi care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanţei de contencios administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi Judeţeană, care este o autoritate publică de nivel local.
De asemenea, chiar dacă, prin încheierea pe care o pronunţă, structura centrală a Curţii de Conturi a României respinge sau admite, în parte, contestaţia formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Judeţeană, s-a stabilit că actul administrativ care produce efecte juridice şi care este supus obligaţiei de executare este tot decizia emisă de Camera de Conturi Judeţeană, care este o autoritate publică de nivel local.
Trebuie precizat că soluţiile de principiu adoptate la nivelul secţiei reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunţarea unor soluţii neunitare, mai ales că rolul Înaltei Curţi este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluţiile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Comunei Fărcăşeşti şi pe pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3912/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3917/2012. Contencios. Anulare hotărâre... → |
|---|
