ICCJ. Decizia nr. 4000/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4000/2012
Dosar nr. 235/39/2012
Şedinţa camerei de consiliu de la 5 octombrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată şi precizată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia civilă, reclamantul B.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, a solicitat anularea deciziei din 10 februarie 2011 privind acordarea pensiei de invaliditate, precum şi anularea deciziilor asupra capacităţii de muncă din 27 iulie 2010 şi din 08 decembrie 2010 emise de Casa Judeţeană de Pensii - C.E.M.R.C.M. Suceava.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în mod nejustificat pârâta i-a schimbat gradul de invaliditate, din gradul I în gradul II, cu diminuarea considerabilă a pensiei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepţia tardivităţii, precum şi excepţia prematurităţii acţiunii, întrucât reclamantul a depăşit termenul legal de 30 de zile stabilit prin art. 56 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 în ceea ce priveşte formularea acţiunii.
2. Hotărârile instanţelor aflate în conflict
Tribunalul Suceava, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1627 din 12 septembrie 2011, în temeiul dispoziţiilor art. 165 C. proc. civ., a disjuns capătul de cerere având ca obiect contestaţie îndreptată împotriva deciziei asupra capacităţii de muncă din 08 decembrie 2010, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Suceava - C.E.M.R.C.M. Suceava.
Totodată, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ, şi a admis excepţia prematurităţii contestaţiei formulată de reclamant, îndreptată împotriva deciziei din 10 februarie 2011 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Suceava, excepţie invocată de pârâtă şi, în consecinţă, a respins acţiunea având ca obiect „Legea nr. 19/2000” privind pe reclamantul B.I., prin mandatar B.C., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, ca fiind prematură.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa, în esenţă, a reţinut natura contencioasă a deciziei asupra capacităţii de muncă din 08 decembrie 2010 emisă de Casa Judeţeană de Pensii - C.E.M.R.C.M. Suceava - astfel că a dispus disjungerea acestui capăt de cerere şi înaintarea cauzei la instanţa competentă invocând lipsa competenţei materiale în soluţionarea contestaţiei, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 448/2006, H.G. nr. 648/2000 raportat la art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., considerând că secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Suceava are competenţa de a soluţiona litigiul.
În ceea ce priveşte contestaţia îndreptată împotriva deciziei din 10 februarie 2011, emisă de către pârâtă, instanţa a reţinut că aceasta este într-adevăr prematură, având în vedere dispoziţiile art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.
Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea capătului de cerere privind anularea deciziei din 08 decembrie 2010 emisă de Casa Judeţeană de Pensii - C.E.M.R.C.M. Suceava, prin sentinţa nr. 140 din 11 aprilie 2012 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ, cu soluţionarea acestuia.
În esenţă, pentru a se pronunţa astfel, instanţa a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, H.G. nr. 400/2001 şi având în vederea dispoziţiile art. 56 din Legea nr. 19/2000, a reţinut că litigiul de faţă se poartă asupra nemulţumirilor unui asigurat cu privire la dreptul de pensie, fiind incidente normele de competenţă specială care atrag competenţa Tribunalului Suceava.
3. Regulatorul de competenţă
Verificând mai întâi regularitatea învestirii sale, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., întrucât Tribunalul Suceava, secţia civilă, respectiv Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi-au declinat reciproc competenţa soluţionării cererii având ca obiect anularea deciziei asupra capacităţii de muncă din 01 decembrie 2010 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Suceava.
În raport cu obiectul cauzei, competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Suceava, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Astfel, după cum corect au arătat atât Curtea de apel, cât şi intimata Casa Judeţeană de Pensii Suceava (prin întâmpinarea formulată la Curtea de apel), decizia atacată a fost emisă în temeiul dispoziţiilor art. 53 şi urm. din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, situate în Secţiunea a IV-a - Pensia de invaliditate. În cazul concret examinat, contestatorul a fost încadrat în gradul II de invaliditate, revizuindu-se gradul acordat anterior, deci se vizează modul cum a fost stabilită una dintre categoriile de pensii care se acordă în sistemul public, respectiv cea indicată de art. 40 lit. d), iar nu încadrarea într-un grad de handicap conform Legii nr. 448/2006, cum greşit a reţinut tribunalul.
Potrivit procedurii de contestare reglementate de acest act normativ în art. 56, împotriva deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate se poate formula contestaţie la casa teritorială de pensii, iar „decizia casei teritoriale de pensii, dată în soluţionarea contestaţiei (...) poate fi contestată la instanţa judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia”.
La rândul său, art. 154 din acelaşi act normativ, stabileşte că jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel în cadrul cărora se organizează secţii sau, după caz, complete specializate pentru asigurări sociale, iar art. 115 particularizează, pe tipuri de litigii, competenţa de primă instanţă a tribunalului, cererea de faţă încadrându-se la lit. i) – „alte drepturi şi obligaţii de asigurări sociale născute în temeiul prezentei legi”.
Ca urmare, instanţa iniţial învestită de contestatorul B.I. era competentă după materie şi în privinţa capătului de cerere disjuns, soluţie care s-ar fi impus, de altfel, şi potrivit art. 17 C. proc. civ. în raport de natura incidentală a acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B.I. şi pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava în favoarea Tribunalului Suceava, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3949/2012. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 4040/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
