ICCJ. Decizia nr. 4040/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4040/2012
Dosar nr. 116/36/2012
Şedinţa de la 9 octombrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC "D.C." SRL a chemat în judecată pe pârâta SC "A." SA, solicitând instanţei să dispună obligarea acesteia la plata despăgubirilor în sumă de 2.777.001,74 RON pentru neîndeplinirea obligaţiei de executare a Deciziei C.N.S.C. nr. 4398/C2/4640, 4649 din 3 august 2009 după pronunţarea Deciziei nr. 575 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa în Dosarul nr. 1316/36/ 2009 şi aplicarea amenzii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru nerespectarea de către pârâtă a obligaţiei de executare a Deciziei nr. 575/CA/18 noiembrie 2009, a Curţii de Apel Constanţa, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în calitate de ofertant, a participat la procedura de atribuire a contractului "Reabilitarea şi extinderea reţelelor de distribuţie a sistemului de canalizare inclusiv staţii de pompare în aglomerările Macin şi Isaccea" judeţul Tulcea, licitaţie organizată de SC "A." SA Tulcea ca autoritate contractantă.
Contestaţiile formulate de SC "I." SA şi SC " D.C." SRL împotriva raportului procedurii de atribuire au fost admise de C.N.S.C. prin Decizia nr. 4398/2C2/4640, 4649 din 3 septembrie 2009, dispunându-se anularea raportului procedurii din 24 iulie 2009 şi a tuturor actelor subsecvente acestuia şi continuarea procedurii de achiziţie publică prin reevaluarea ofertelor depuse de SC "I." SA, SC " D.C." SRL şi SC "V." SA după solicitarea clarificărilor necesare evaluării acestora şi cu respectarea principiilor nediscriminării şi a tratamentului legal.
Împotriva acestei decizii au formulat plângeri SC "A." SA şi SC " D.C." SRL ce au făcut obiectul Dosarului nr. 1316/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa.
Prin Decizia civilă nr. 575/CA din 18 noiembrie 2009 această instanţă a decis respingerea plângerilor ca nefondate.
La termenul din 10 septembrie 2010 reclamanta şi-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând instanţei să constate suspendarea de drept a deciziei C.N.S.C. din 3 august 2009 pe întreaga perioadă a declarării recursului formulat împotriva acesteia şi, să se constate că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de punere în executare a deciziei C.N.S.C. din 3 august 2009, de la momentul rămânerii irevocabile a Deciziei nr. 575/CA a Curţii de Apel Constanţa.
Prin Sentinţa civilă nr. 2462 din 8 noiembrie 2010, Tribunalul Tulcea a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi, în temeiul art. 25 alin. (1) şi art. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Astfel învestită, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 405 din 21 noiembrie 2011 a admis excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea cauzei şi a declinat competenţa de soluţionare a capătului 1 de cerere privind plata de despăgubiri pentru neîndeplinirea obligaţiei de executare a deciziei C.N.C. din 3 septembrie 2009 după pronunţarea Deciziei nr. 575/CA din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa în Dosarul nr. 1316/36/2009, în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia comercială.
De asemenea, a disjuns capătul 2 de cerere prin care se solicită aplicarea amenzii pentru nerespectarea obligaţiilor de executare şi a declinat competenţa de soluţionare a acestuia în favoarea C.N.S.C.
Totodată, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
În ce priveşte capătul de cerere privind aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru pârâta SC "A." SA Tulcea, s-a reţinut că dispoziţiile aplicabile sunt cele ale O.U.G. nr. 34/2006, dispoziţii de drept speciale, derogatori de la cele ale Legii nr. 554/2004.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere s-a reţinut că, întrucât Consiliul este cel care a soluţionat fondul cauzei, el este şi organul abilitat de lege să se pronunţe cu privire la aplicarea amenzii pentru nerespectarea obligaţiei de executare.
Înalta Curte, sesizată pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă, apreciază că revine C.N.S.C. competenţa de soluţionare a pricinii.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ. există conflict de competenţă, în sensul art. 20 şi în cazul în care el se învesteşte între instanţe judecătoreşti şi alte organe cu activitate jurisdicţională, conflictul de competenţă rezolvându-se de instanţa judecătorească ierarhic superioară instanţei în conflict.
În raport de dispoziţiile menţionate, coroborate cu cele ale art. 20 C. proc. civ., Înalta Curte constată că există conflict de competenţă, urmând a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Astfel, se reţine că obiectul cauzei îl constituie obligarea pârâtei SC "A." SA la plata despăgubirilor în sumă de 2.777.001,74 RON pentru neîndeplinirea obligaţiei de executare a Deciziei C.N.S.C. nr. 4398/C2/4640 şi aplicarea amenzii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ pentru nerespectarea de către pârâtă a obligaţiei de executare a deciziei din 18 noiembrie 2009 a Curţii Apel Constanţa.
În drept aceste două capete de cerere au fost reglementate de dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din acest act normativ, sancţiunea şi despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă de către instanţa de executare, la cererea reclamantului.
Faţă de temeiul juridic invocat de reclamantă, trebuie, însă, a se menţiona că, instanţa nu este obligată să ţină cont de aceste temeiuri ci, trebuie să califice cererile în funcţie de dispoziţiile legale aplicabile în materie.
Potrivit dispoziţiilor art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 "Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către Secţia comercială a tribunalelor în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante".
În cauză, primul capăt de cerere vizează punerea în executare a deciziei din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa decizie prin care, însă, nu s-a soluţionat fondul cauzei ci au fost respinse plângerile formulate împotriva deciziei C.N.S.C. din 8 august 2009 decizie "prin care s-a stabilit luarea unor măsuri".
Referitor la capătul de cerere privind aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru nerespectarea executării Deciziei nr. 575/CA din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, se constată că acesta a fost greşit calificată în drept, întrucât dispoziţiile legale aplicabile sunt cele ale O.U.G. nr. 34/2006, dispoziţii de drept speciale, derogatorii de la dreptul comun, respectiv de la Legea nr. 554/2004.
Cum în cauză Curtea de Apel Constanţa nu este instanţa de executare la care face referire art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 şi, cum ceea ce trebuia executat era decizia C.N.S.C. din 8 august 2009, întrucât Consiliul este cel care a soluţionat fondul litigiului, în mod corect Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus disjungerea capătului de cerere privind aplicarea amenzii şi a declinat competenţa de soluţionare a acestuia în favoarea C.N.S.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC D.C. SRL şi pârâta SC A. SA în favoarea C.N.S.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4000/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4089/2012. Contencios → |
|---|
