ICCJ. Decizia nr. 3984/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3984/2012
Dosar nr. 263/44/2011
Şedinţa publică de la 5 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC P. SRL Brăila, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Brăila, anularea deciziei, de reverificare nr. 35812 din 25 octombrie 2010, deciziei de impunere nr. 101 din 27 octombrie 2010, dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 25931 din 27 octombrie 2010, şi raportului de inspecţie fiscală nr. R1. din 27 octombrie 2010, cap. III, pct. 4 referitor la T.V.A., precum şi exonerarea de la plata obligaţiilor bugetare stabilite prin aceste acte.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că reverificarea referitoare la T.V.A. a fost efectuată înainte de emiterea deciziei de reverificare, contribuabilul fiind lipsit de dreptul la informare şi apărare.
A mai arătat reclamanta că inspectorii fiscali au încălcat principiul unicităţii inspecţiei fiscale, consacrat de art. 105 alin. (3) C. proc. fisc., neputând fi primită motivarea în sensul că pârâta nu a avut cunoştinţă de starea de insolvenţă a SC N. SRL
Referitor la decizia de reverificare pentru T.V.A. aferentă perioadei 01 ianuarie - 30 aprilie 2008, reclamanta a susţinut că nu este semnată de conducătorul inspecţiei fiscale, consecinţa fiind nulitatea actului.
Pentru perioada supusă reverificării, reclamanta a solicitat de trei ori rambursarea T.V.A., inclusiv cea aferentă relaţiilor contractuale cu SC N. SRL, fiind emise decizii de rambursare a T.V.A.
În fine, reclamanta a susţinut că facturile fiscale nefiind emise de reclamantă, ci de SC N. SRL, nu i se poate imputa reclamantei lipsa menţiunii „societate în insolvenţă”, prin antrenarea răspunderii fiscale personale.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 287 din 20 septembrie 2011, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC P. SRL Brăila, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Brăila, a anulat în parte decizia nr. 19 din 12 ianuarie 2011 emisă de D.G.F.P. Brăila, decizia de reverificare nr. D1., decizia de impunere nr. D2., dispoziţia nr. DI1./2010 şi raportul de inspecţie fiscală nr. R1./2010, a constatat nelegalitatea refacerii inspecţiei fiscale pentru perioada 01 ianuarie - 30 aprilie 2008 şi a exonerat reclamanta de plata T.V.A., majorări şi penalităţi de întârziere pentru această perioadă.
Pentru a pronunţa sentinţa, prima instanţă a reţinut că au fost încălcate prevederile art. 105 alin. (3) C. proc. fisc., potrivit cărora inspecţia fiscală se realizează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
S-a mai reţinut că motivarea deciziei nr. 19/2011 în sensul că reverificarea a fost dispusă deoarece echipele de inspecţie fiscală nu au avut cunoştinţă de starea de insolvenţă a SC N. SRL, nu poate fi primită, procedura insolvenţei fiind declanşată prin sentinţa comercială nr. 511 din 29 noiembrie 2007 chiar la solicitarea D.G.F.P. - A.F.P. Brăila.
Referitor la celelalte motive invocate, instanţa a constatat că reclamanta nu a făcut dovada susţinerilor sale, conform art. 1169 C. civ., acestea fiind apreciate ca neîntemeiate.
4. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Brăila, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii reclamantei, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta - pârâtă a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 105 alin. (3) din C. proc. fisc., în sensul că instanţa nu a luat în considerare elementele suplimentare, constând în lipsa menţiunii „societate aflată în insolvenţă” pe facturile emise de SC N. SRL Brăila, circumscrise ipotezei prevăzute în textul legal menţionat.
Recurenta - pârâtă a mai arătat că deschiderea procedurii de insolvenţă a SC N. SRL Brăila nu a fost cerută de D.G.F.P. Brăila, aşa cum a reţinut prima instanţă, ci de o altă instituţie respectiv de către Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Brăila, care are competenţa de a solicita deschiderea procedurii de insolvenţă, fiind organul fiscal abilitat legal să administreze creanţele fiscale ale debitoarei SC N. SRL Brăila.
Recurenta - pârâtă a invocat, de asemenea, prevederile art. 155 alin. (5) lit. k) din C. fisc., ce instituie obligaţia operatorului economic care emite facturile de a înscrie, "în cazul în care nu se datorează taxa trimiterea la dispoziţiile aplicabile din prezentul titlu sau din Directiva 112 sau orice altă menţiune din care să rezulte că livrarea de bunuri sau prestarea de servicii face obiectul unei scutiri sau a procedurii de taxare inversă".
În fine, recurenta - pârâtă a arătat că operaţiunilor supuse reverificării le erau aplicabile măsurile de simplificare reglementată în art. 160 din C. fisc., de a căror respectare sunt responsabili atât furnizorii/prestatorii, cât şi beneficiarii, aceştia din urmă fiind obligaţi ca, în situaţia în care furnizorul/prestatorul nu a menţionat «taxare inversă» în facturile emise pentru bunurile/serviciile care se încadrează la alin. (2), să aplice taxare inversă, să nu facă plata taxei către furnizor/prestator, să înscrie din proprie iniţiativă menţiunea «taxare inversă» în factură şi să îndeplinească obligaţiile prevăzute la alin. (3).
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta - pârâtă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Actele administrative fiscale supuse controlului exercitat de instanţa de contencios administrativ şi fiscal pe calea prevăzută în art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., indicate la pct. 1.1 din prezenta decizie, au fost emise ca urmare a inspecţiei fiscale efectuate în perioada 12 octombrie - 27 octombrie 2010, în baza avizului de inspecţie fiscală nr. R1. din 27 septembrie 2010, unul dintre obiective fiind acela al verificării situaţiei fiscale şi a operaţiunilor relevante în privinţa taxei pe valoarea adăugată în perioada 01 ianuarie 2008 - 31 august 2010.
Aşa cum s-a reţinut chiar în cuprinsul deciziei nr. 19 din 12 ianuarie 2011, emisă de D.G.F.P. Brăila în soluţionarea contestaţiei administrative formulate de intimata - reclamantă (pct. 11), societatea mai fusese verificată anterior în ceea ce priveşte modul de calcul, evidenţiere şi declarare a TVA pentru perioada anterioară datei de 30 aprilie 2008.
În opinia autorităţii fiscale, reverificarea fost justificată de identificarea unor elemente suplimentare, care influenţează rezultatele inspecţiei fiscale anterioare, constând în împrejurarea că pe facturile fiscale emise de SC N. SRL Brăila nu se regăsea înscrisă menţiunea „societate aflată în insolvenţă” potrivit prevederilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, echipele de inspecţie fiscală neavând cunoştinţă, la momentul respectiv, de această situaţie juridică în temeiul căreia ar fi fost obligatorie aplicarea măsurilor de simplificare prevăzute în art. 160 din C. fisc.
Instanţa de control judiciar împărtăşeşte însă concluzia la care a ajuns judecătorul fondului, în sensul că decizia de reverificare a situaţiei TVA pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 30 aprilie 2008 încalcă prevederile art. 105 alin. (3) C. proc. fisc., măsurile dispuse sub acest aspect fiind nelegale.
Potrivit textului normativ menţionat, „(3) Inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepţie, conducătorul inspecţiei fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecţiei fiscale şi până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influenţează rezultatele acestora."
Faptul că deschiderea procedurii de insolvenţă a SC N. SRL nu a fost cerută de D.G.F.P. Brăila însăşi, ci de structura deconcentrată a acesteia, Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Brăila, nu este în măsură să lipsească de fundament soluţia primei instanţe, pentru că probele cauzei relevă şi alte elemente pe baza cărora se ajunge la concluzia că recurenta - pârâtă putea să cunoască starea de insolvenţă a SC N. SRL Brăila, cu un minim de diligenţă în exercitarea atribuţiilor sale.
Astfel, în raportul de inspecţie fiscală parţială nr. R2. din 20 mai 2008, întocmit de Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Brăila pentru perioada 01 martie 2008 - 31 martie 2008, s-a consemnat că s-a verificat modul de înregistrare în evidenţa tehnico - operativă şi contabilă a SC N. SRL Brăila a facturilor emise de către SC P. SRL Brăila şi nu s-au constatat deficienţe care să conducă la modificarea bazei impozabile aferente TVA colectate ori neconcordanţe între balanţa de verificare, finalul de comparări şi decontul de TVA.
Celelalte motive invocate de recurenta - pârâtă privesc fondul raportului juridic dedus judecăţii, astfel că examinarea lor devine de prisos în condiţiile în care instanţa de control judiciar a ajuns la concluzia că soluţia judecătorului fondului asupra motivului de nelegalitate, constând în încălcarea art. 105 alin. (3) C. proc. fisc. este corectă.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâta D.G.F.P. Brăila împotriva sentinţei nr. 287 din 29 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3970/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3985/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
