ICCJ. Decizia nr. 3978/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3978/2012
Dosar nr. 6336/2/2011
Şedinţa publică de la 5 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8 iulie 2011 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.I. au chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.R.P.”) solicitând obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de conversie pentru suma de 500.000 lei privind imobilul situat în sector 3 Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 3466 din 07 noiembrie 2006 de BNPA „R.D. şi M.P.” moştenitoarele defunctului Banea Alexandru i-au transmis toate drepturile şi calităţile pe care le-au deţinut în legătură cu procedura iniţiată în baza Legii nr. 10/2001 prin intermediul notificării nr. 497/2001. A mai precizat că la data de 16 ianuarie 2008 a fost emisă dispoziţia Primarului Municipiului Bucureşti prin care a fost soluţionată această notificare, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, iar ca urmare a promovării acţiunii în instanţă, Comisia Centrală a emis decizia nr. 6359 din 03 septembrie 2009 prin care i s-au acordat despăgubiri în cuantum de 583.323,84 lei. Prin sentinţa civilă nr. 260 din 19 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a A.N.R.P., a fost obligată să emită decizie privind titlu de conversie. Ca urmare a opţiunii formulate, A.N.R.P. a emis decizia nr. 1183 din 19 octombrie 2009 privind titlu de conversie în cuantum de 83.323,84 lei, rămânând neexecutată obligaţia de emitere a titlului de plată pentru suma de 500.000 lei. La data de 02 februarie 2011 şi-a schimbat opţiunea pentru suma de 500.000 lei din despăgubiri în numerar în despăgubiri în acţiuni. Deşi au trecut 4 luni de la schimbarea opţiunii, A.N.R.P. nu a emis decizia privind titlu de conversie pentru suma de 500.000 lei.
Reclamanta a mai susţinut că prejudiciul solicitat este reprezentat de actualizarea sumei datorate cu rata inflaţiei, care în virtutea art. 1073 C. civ. are rolul de a acoperi scăderea valorii creanţei cu trecerea timpului, precum şi dobânda legală, conform art. 1088 C. civ., ce este de natură a acoperi prejudiciul cauzat de lipsa de folosinţă a sumei reprezentând creanţa.
2. Apărarea pârâtei.
Prin întâmpinarea formulată pârâta A.N.R.P. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, având în vedere că prin O.U.G. nr. 62/2010 s-a dispus suspendarea emiterii titlului de plată pe o perioadă de 2 ani.
S-a arătat că în cazul reclamantei, ca urmare a schimbării opţiunii din despăgubiri în numerar în despăgubiri în acţiuni, înregistrată sub nr. 788/ DN din 09 februarie 2011, s-a emis titlul de conversie nr. 775 din 19 mai 2011 în cuantum de 500.000 lei, reprezentând un număr total de 857.780 acţiuni, astfel că acţiunea a rămas fără obiect.
3. Hotărârea pronunţată de Curtea de apel.
Prin sentinţa nr. 6642 din octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile netimbrării, lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilităţii invocate de pârâţi.
Totodată, a respins acţiunea astfel cum a fost modificată de reclamanta S.I., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor şi Statul Român Prin Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel, a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţia netimbrării acţiunii, instanţa a reţinut că reclamanta a îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru conform chitanţelor nr. 29873687/1 din 18 iulie 2011şi nr. 32246856/1 din 14 octombrie 2011, astfel că această excepţia a fost respinsă ca atare.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţi procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, instanţa a constata că motivul de fapt pentru care reclamanta a chemat în judecată acest pârât este reprezentat de împrejurarea de a nu fi reglementat problema despăgubirilor printr-o legislaţie care să satisfacă prevederile art. 1 protocolul 1 C.E.D.O., iar nu în legătură cu emiterea titlului de conversie şi/sau a titlului de plată. Prin urmare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta A.N.R.P., prin raportare la motive indicate de aceasta în susţinere, instanţa a apreciat că împrejurarea că dispoziţiile legale în materie nu prevăd actualizarea sumelor de bani stabilite prin deciziile emise de Comisia Centrală în raport de rata inflaţiei şi nici obligaţia de plată a dobânzii legală constituie o problemă ce ţine de fondul cauzei, iar nu un impediment în sesizarea instanţei de judecată. Astfel, şi această excepţie urmează a fi respinsă.
Pe fondul cauzei instanţa a constat că prin dispoziţia nr. 9365 din 16 ianuarie 2008 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru apartamentul B., în suprafaţă de 119,95 mp din imobilul situat în Bucureşti, sector 3 şi teren aferent în suprafaţă de 27,00 mp, imposibil de restituit cesionarei S.I., cetăţean Belgian. Urmare emiterii acestei dispoziţii, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia nr. 6359 din 03 septembrie 2009 prin care s-a decis emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantei S.I. în cuantum de 583.323,84 Ron, sumă rezultată în urma deducerii despăgubirilor în cuantum de 15.033,16 Ron, respectiv 44.956 Rol, încasate în anul 1990, actualizate cu coeficientul de actualizare, din raportul de evaluare întocmit în dosarul înregistrat cu nr. 43151/CC/2009.
În baza acestei decizii, pârâta A.N.R.P. a emis decizia nr. 1183 din 19 octombrie 2009 prin care s-a emis titlu de conversie în cuantum de 83.323,84 lei, reprezentând un număr total de 83.324 acţiuni, la o valoare nominală de 1 leu pentru fiecare acţiune, în favoarea reclamantei.
Mai arătă instanţa că la data de 02 februarie 2011 reclamanta, prin mandatar, a formulat o nouă cerere prin care a solicitat schimbarea opţiunii din despăgubiri în numerar în despăgubiri în acţiuni la Fondul Proprietatea, pârâta A.N.R.P. emiţând titlul de conversie nr. 775 din 19 mai 2011 în completare în cuantum de 500.000 lei, reprezentând un număr total de 857.780 acţiuni, calculate la preţul mediu ponderat de 0,5829 lei/acţiune, în favoarea reclamantei.
În continuare instanţa a arătat că urmare intrării în vigoare a O.U.G. nr. 62/2010 prin care emiterea titlurilor de plată a fost suspendată pe o perioadă de 2 ani, pârâta A.N.R.P. nu putea emite pe numele reclamantei titlu de plată fără a încălca dispoziţiile legale în vigoare, astfel că în aceste condiţii, nu se poate reţine vreo culpă în sarcina acestei pârâte în neemiterea titlului de plată.
Mai mult, instanţa a constat că emiterea titlului de conversie nr. 775 în completare în cuantum de 500.000 lei la data de 19 mai 2011 s-a datorat atât atitudinii reclamantei înseşi, care la data de 02 februarie 2011 a înţeles să formuleze cerere prin care a solicitat schimbarea opţiunii din despăgubiri în numerar în despăgubiri în acţiuni la Fondul Proprietatea, cât şi prevederilor art. 187 conform cărora în perioada 11 ianuarie 2011 – 01 mai 2011 procedura de conversie în acţiuni a titlurilor de despăgubire a fost suspendată.
Mai mult, în condiţiile în care procedura de conversie în acţiuni a titlurilor de despăgubire a fost reluată la data de 01 mai 2011, iar titlul de conversie nr. 775 a fost emis pe numele reclamantei la data de 19 mai 2011, nu se poate susţine în mod întemeiat că pârâta A.N.R.P. nu a soluţionat cu respectarea unui termen rezonabil cererea formulată de reclamantă la data de 02 februarie 2011.
4. Recursul declarat de reclamanta S.I.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel, a declarat recurs reclamanta S.I. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea căii de atac, recurenta expune istoricul cauzei şi susţine că soluţia primei instanţei este pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv Legea nr. 247/2005 care nu prevede un termen în care titlul de plată trebuie emis, situaţie în care neemiterea acestui titlu pe numele reclamantei în 30 zile ar fi imputabil autorităţii.
Arată că numărul mare de cereri de acelaşi fel, ce trebuie soluţionate, precum şi obligaţiile financiare nu poate constitui un argument juridic care să justifice inaplicabilitatea termenului de 30 de zile prevăzut în această materie.
Mai reţine că nu poate fi înlăturată răspunderea pârâtei pentru prejudiciile cauzate prin neemiterea titlului de plată în termenul legal, respectiv la data de 07 noiembrie 2009 şi că instanţa a ignorat tocmai faptul că neemiterea titlului de plată este însăşi cauza care a determinat schimbarea opţiunii.
Recurenta susţine că există contradicţie între considerentele hotărârii, având în vedere că pe de o parte instanţa constată explicit că, culpa pârâtei A.N.R.P. este înlăturată de fapta pârâtului Statul Român, însă pe de altă parte constată că acest pârât nu ar fi săvârşit nici o faptă ilicită pentru angajarea răspunderii sale.
Conchide recurenta că pârâta A.N.R.P. poate invoca drept împrejurări care înlătură culpa existentă unei legislaţii care a împiedicat-o în executarea obligaţiei, însă culpa pentru adoptarea acestei legislaţii aparţine pârâtului Statul Român conform art. 1 C.E.D.O., iar acest pârât trebuie să răspundă pentru prejudiciile cauzate prin întârzierea executării obligaţiei.
5. Apărarea intimatei.
Prin întâmpinarea înregistrată la 01 octombrie 2012 intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând în esenţă că hotărârea instanţei de fond este corectă, în raport de contextul factual necontestat potrivit căruia după încetarea perioadei legale de suspendare, în baza cererii de schimbare a opţiunii s-a emis titlu de conversie, s-a acordat recurentei S.I. toată despăgubirea cuprinsă în decizia nr. 6359 din 03 septembrie 2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, stingându-se astfel creanţa constatata prin acest titlu de despăgubire, şi deci nu poate fi vorba de o rea intenţie sau tergiversare de soluţionare a cererii de opţiune a reclamantei, din partea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ refuzul autorităţii pârâte A.N.R.P. de emite decizia reprezentând titlu de conversie pentru suma de 500.000 lei, privind imobilul situat în, sector 3 – Bucureşti.
Întrucât la data de 22 iulie 2011 a ridicat titlul de conversie nr. 775/2001 reclamanta şi-a modificat şi completat obiectul acţiunii introductive şi cadrul procesual solicitând obligarea pârâţilor A.N.R.P. şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 58.100 lei, reprezentând actualizarea sumei de 500.000 lei cu indicele de inflaţie pe perioada noiembrie 2009 - iulie 2011, precum şi a sumei 47.928.77 lei, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 500.000 lei, pentru perioada 07 noiembrie 2009 - 22 iulie 2011.
Reclamanta la data de 7 octombrie 2009 şi-a exercitat dreptul de opţiune, în sensul că a solicitat emiterea unui titlu de plată pentru suma de 500.000 lei şi a unui titlu de conversie pentru suma de 83.323.84 lei, însă la data de 02 februarie 2011, şi-a schimbat opţiunea pentru suma de 500.000 lei din despăgubiri în numerar în despăgubiri în acţiuni, urmând a fi emis titlul de conversie.
Prima instanţă pentru argumentele expuse la pct. I.2, a considerat că nu ne aflăm în prezenţa unui refuz nejustificat şi a unei culpe a pârâtelor care să atragă obligarea la plata prejudiciului pretins prin cererea modificatoare.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că este legală pentru motivele care succed.
Legea nr. 247/2005 este o lege specială ce reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prin parcurgerea unor etape distincte, cu implicarea unor entităţi diferite. Pentru emiterea titlului de plată, actul normativ stabileşte ordinea cronologică a depunerii cererilor de opţiune si termenul de 15 de zile de la data disponibilităţilor financiare, după ce în prealabil a fost depusă cererea de opţiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Potrivit art. 3, lit. h) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, introdus prin O.U.G. nr. 81/2007, „titlurile de plată sunt certificate emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în numele şi pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanţă ale deţinătorilor asupra statului român, de a primi, în numerar o sumă de maxim 500.000 lei. Sumele aferente despăgubirilor în numerar se plătesc în două tranşe, pe parcursul a doi ani, calculaţi cu începere de la data emiterii titlului de plată, până la concurenţa sumei de 500.000 lei, chiar dacă valoarea titlurilor de despăgubire depăşeşte această sumă. Sumele aferente despăgubirilor în numerar în cuantum de maxim 250.000 lei se vor plăti într-o singură tranşă. Despăgubirile în numerar mai mari de 250.000 lei dar până în 500.000 lei se vor plăti astfel: prima tranşă a despăgubirilor în numerar va fi în cuantum de 250.000 lei, cea de-a doua tranşă a despăgubirilor va fi reprezentată de diferenţa între cuantumul total al despăgubirilor în numerar şi suma de 250.000 lei. Suma de până la 500.000 lei urmează a se acorda pentru fiecare dosar de despăgubire, cu menţiunea ca în ipoteza în care obiectul cererilor de restituire, deşi identic, a fost disjuns, pretenţiile de restituire fiind soluţionate de entităţi diferite, dosarele respective se vor conexa, socotindu-se a fi un singur dosar de despăgubire”.
Aşa cum arată intimata-pârâtă A.N.R.P., recurentei – reclamante i s-a emis titlul de conversie nr. 1183 din 19 octombrie 2009 în valoare de 83.323,84 lei, urmând ca pentru diferenţa dintre valoarea înscrisă in titlul de despăgubire si titlul de conversie să se emită un titlu de plată (500.000 lei), în ordinea depunerii cererilor de opţiune, până în prezent despăgubirile în numerar pentru prima tranşă efectuându-se până la cererea de opţiune înregistrată cu nr. 03967 din 29 aprilie 2008.
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 62/2010 pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgentă se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII „Regimul stabilirii şi plătii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Necontestat în cauză după încetarea perioadei de suspendare, în baza cererii de schimbare a opţiunii din despăgubiri în numerar, în despăgubiri în acţiuni, formulată de către recurenta-reclamantă S.I. s-a emis titlul de conversie nr. 775 din 19 mai 2011 în cuantum de 500.000 Ron, reprezentând un număr total de 857.780 acţiuni.
În raport de contextul factual al cauzei, în mod corect prima instanţă a apreciat că în sarcina pârâtei A.N.R.P. nu se poate reţine o faptă ilicită în soluţionarea cererii reclamantei de emitere a titlului de plată, respectiv a titlului de conversie, întrucât pe de o parte aceasta avea obligaţia de a respecta dispoziţii legale imperative, iar pe de altă parte a emis titlu de conversie în termen de 19 zile de la momentul reluării procedurii de conversie. Mai mult în privinţa prejudiciului invocat în cererea modificatoare reclamanta s-a prevalat numai de dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 făcând trimitere la condiţiile răspunderii civile delictuale C. civ.
Însă, litigiului dedus judecăţii, aşa cum s-a precizat anterior, îi sunt aplicabile dispoziţiile speciale din Legea nr. 247/2005, în cuprinsul căreia nu sunt înserate prevederi referitoare la acordarea dobânzilor legale în ceea ce priveşte despăgubirile aferente imobilelor care nu au putut fi restituite în natură.
Prin urmare, dispoziţiile C. civ. reprezintă dreptul comun şi acestea nu pot fi aplicate cât timp există o lege specială aplicabilă cauzei, fiind incident principiul specialia generalibus derogant potrivit căruia clauzele (dispoziţiile) speciale derogă de cele generale.
În ceea ce priveşte cererea formulată în contradictoriu cu Statul Român în raport cu care s-a invocat culpa pentru adoptarea legislaţiei care înlătură vinovăţia autorităţii intimate A.N.R.P., este de observat faptul că în cazul recurentei-reclamante parcurgerea etapelor prevăzute de legislaţia privind acordarea despăgubirilor s-a făcut cu respectarea unui termen rezonabil, iar recurenta-reclamantă nu a dovedit că legislaţia privind acordarea despăgubirilor în modalitatea sa de punere în aplicare i-a produs efectiv un prejudiciu.
În cauza M.A. şi alţii împotriva României, C.E.D.O. a luat act de sarcina foarte importantă pe care legislaţia în materia bunurilor imobile naţionalizate o reprezintă pentru bugetul de stat (paragraful 227) şi a fost de acord că plafonarea despăgubirilor şi eşalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea reprezenta o măsură susceptibilă de a respecta un just echilibru între interesele foştilor proprietari şi interesul general al colectivităţii.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin .(1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I. împotriva sentinţei civile nr. 6642 din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3973/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4021/2012. Contencios → |
|---|
