ICCJ. Decizia nr. 4090/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4090/2012
Dosar nr. 604/2/2012
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
I.1. Cererea de chemare în judecată şi hotărârea primei instanţe.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 ianuarie 2012, sub nr. 604/2/2012 reclamanţii C.L. şi J.M. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, A.N.R.P., Instituţia Prefectului Judeţului Argeş au solicitat anularea adreselor A.N.R.P. din 5 iulie 2011 şi din 26 octombrie 2009 şi orice act, contrar Hotărârii Comisiei Judeţene Argeş de aplicare a Legii nr. 290/2003; obligarea pârâţilor care au refuzat ilegal să emită actele aferente acordării despăgubirilor să emită aceste acte şi să repare paguba cauzată; obligarea pârâţilor să dea hotărâri privind punerea în aplicare a Hotărârii Comisiei judeţene Argeş pentru aplicarea legii nr. 290/2003 ca fiind temeinică şi legală; obligarea pârâţilor să adopte decizii aferente acordării despăgubirilor şi să emită titluri de plată; obligarea Instituţiei Prefectului judeţului Argeş să comunice în copie toate actele care au stat la baza emiterii Hotărârii nr. 252 din 21 iunie 2007.
Prin Sentinţa nr. 2116 din 23 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanţii C.L. şi J.M. şi a obligat pârâtele să emită actele solicitate şi titlurile de plată, în condiţiile şi termenele legale.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut, în esenţă, că pârâtele nu au soluţionat cererile reclamanţilor şi că sunt incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
I.2. Recursul declarat în cauza.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cu privire la excepţia tardivităţii recursului declarat de Instituţia Prefectului Argeş, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 301 C. proc. civ. "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii" iar conform art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 "hotărârea prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa atacată a fost comunicată Instituţiei Prefectului Argeş la data de 9 mai 2011, iar recursul a fost înregistrat la data de 25 mai 2011, prin poştă, potrivit plicului aflat la dosar, cu respectarea, aşadar, a termenului legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus-citate.
Aşa fiind, Înalta Curte reţine că recursul a fost înregistrat în termen, motiv pentru care va respinge excepţia invocată, ca neîntemeiată.
Cu privire la excepţia necompetenţei materiale a instanţei de fond în soluţionarea prezentei acţiuni, invocată, din oficiu, în baza art. 159 pct. 2 şi art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Reclamanţii C.L. şi J.M. s-au adresat Curţii de Apel Bucureşti cu acţiune în contencios administrativ având ca obiect obligarea A.N.R.P., a Guvernului României şi a Instituţiei Prefectului Argeş la punerea în aplicare a Hotărârii nr. 252/2007 emisă de Comisia Argeş pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.
Competenţa materială a instanţelor de contencios în soluţionarea acţiunilor întemeiate pe prevederile Legii nr. 290/2003, privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cum este cazul reclamanţilor, este stabilită în art. 8 alin. (5) şi (6) din actul normativ precitat, astfel:
"(5) Hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
(6) Hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege".
Având ca reper aceste texte legale rezultă că în privinţa acţiunilor întemeiate pe prevederile Legii nr. 290/2003 legislatorul a stabilit o competenţă specială, derogatorie de la dreptul comun în materie (art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004).
Astfel, conform art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003 acţiunile având ca obiect contestarea hotărârilor A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse cenzurii tribunalului, iar pentru identitate de raţiune, competenţa materială este aceeaşi şi în privinţa acţiunilor ce vizează obligarea A.N.R.P. de a emite asemenea hotărâri.
Prin urmare, excepţia necompetenţei materiale a instanţei de fond este întemeiată, astfel că va fi admisă, cu consecinţa admiterii recursurilor declarate de Guvernul României, A.N.R.P. şi Instituţia Prefectului judeţului Argeş, casării sentinţei recurate şi trimiterii cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, conform art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 3 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii recursului Instituţiei Prefectului judeţului Argeş, invocată de intimaţii reclamanţi C.L. şi J.M., ca neîntemeiată.
Admite recursurile declarate de Guvernul României, A.N.R.P. şi Instituţia Prefectului - judeţul Argeş împotriva Sentinţei civile nr. 2116 din 23 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare, Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4092/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3828/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
