ICCJ. Decizia nr. 4092/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4092/2012
Dosar nr. 7590/2/2011
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei şi hotărârea primei instanţe.
Prin acţiunea înregistrată la data de 25 august 2011, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Z.M., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea paraţilor la plata despăgubirilor în bani corespunzătoare deciziei A.V.A.S. nr. 264 din 04 septembrie 2008 şi dispoziţiei Primăriei Municipiului Bucureşti nr. 10831 din 16 iunie 2008, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri potrivit art. 13 lit. h) din Legea nr. 247/2005 modificată prin O.U.G. nr. 81/2007.
Conform rezoluţiei preşedintelui completului, din data de 25 august 2011, s-a dispus citarea reclamantului cu obligaţia de a semna cererea de chemare în judecată sub sancţiunea nulităţii acţiunii.
La termenul de judecată, acordat aleatoriu, din data de 24 octombrie 2011, Curtea, din oficiu, a invocat excepţia nulităţii acţiunii pentru lipsa semnăturii şi prin sentinţa nr. 6123 din 24 octombrie 2011 a anulat acţiunea reclamantei, reţinând incidenţa, în cauză a prevederilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 112 pct. 6, art. 114 alin. (1) C. proc. civ.
2. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Z.M., susţinând că în mod greşit prima instanţă a dispus anularea cererii de chemare în judecată, pentru lipsa semnăturii, întrucât a trimis, potrivit solicitărilor instanţei, cererea semnată, dar probabil nu a ajuns la dosar.
3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 112 C. proc. civ. „ Cererea de chemare în judecată va cuprinde: 1. numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. (…) Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; 2. numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional; (…) 3. obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă. (…); 4. arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea; 5. arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. (…); 6. semnătura.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 82 din acelaşi cod „ - (1) Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie făcută în scris şi să cuprindă arătarea instanţei, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa reprezentanţilor lor, dacă este cazul, obiectul cererii şi semnătura. De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi datele de identificare a mijloacelor de comunicare utilizate de părţi, precum numărul de telefon, numărul de fax, adresa de poştă electronică sau altele asemenea.”
În cauza de faţă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Z.M. nu cuprinde semnătura potrivit dispoziţiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 112 pct. 6 din acelaşi cod şi deşi i s-a pus în vedere, prin citaţia comunicată la data de 05 septembrie 2011 să complinească omisiunea menţionată, reclamanta nu s-a conformat acestei cerinţe.
Din acest motiv devin incidente prevederile art. 133 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „ (1) Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă”.
Rezultă, aşadar, că prima instanţă a procedat în deplin acord cu prevederile legale aplicabile, anulând acţiunea reclamantei pentru lipsa semnăturii.
Înalta Curte nu poate primi apărările recurentei reclamante potrivit cărora a depus la dosarul de fond acţiunea semnată, dar probabil nu a ajuns la dosar.
Din analiza dosarului Curţii de Apel Bucureşti nr. 7590/2/2011, Înalta Curte constată că la dosar există câte două exemplare a acţiunii reclamantei şi a adresei de înaintare, cu toate acestea niciun exemplar al cererii de chemare în judecată nu este semnat.
Aşa fiind şi constatând că hotărârea atacată este temeinică şi nelegală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Z.M. împotriva sentinţei nr. 6123 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4093/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4090/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
