ICCJ. Decizia nr. 4115/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4115/2012
Dosar nr. 2509/1/2012
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.F.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor, suspendarea Ordinului nr. 7212 din 2 august 2011 emis de pârâtă până la pronunţarea instanţei de fond, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin Sentinţa civilă nr. 585 din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A.F.M. împotriva pârâtei Autoritatea Naţională a Vămilor, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A.F.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
3. Hotărârea instanţei de recurs.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1225 din 7 martie 2012 a respins recursul ca tardiv formulat.
În argumentarea soluţiei date Înalta Curte a reţinut că potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 „Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare” iar în cauză hotărârea atacată a fost comunicată la data de 21 decembrie 2011, recursul fiind înregistrat la data de 29 decembrie 2011, cu depăşirea termenul legal de 5 zile prevăzut de textul legal sus-citat.
4. Calea extraordinară de atac exercitată.
Împotriva acestei hotărâri A.F.M. a formulat contestaţie în anulare.
În motivarea contestaţiei, contestatoarea a susţinut că în mod greşit Înalta Curte a respins recursul declarat împotriva Sentinţei nr. 585 din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv întrucât recursul său a fost expediat prin poştă la data de 23 decembrie 2011.
5. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu privire la contestaţia în anulare.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1225 din 7 martie 2012 ÎCCJ SCAF a respins recursul ca tardiv formulat, reţinând că în raport cu data comunicării hotărârii atacate respectiv 21 decembrie 2011 şi data înregistrării cererii de recurs - 29 decembrie 2011, recurenta A.F.M. a depăşit termenul de recurs prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, astfel că devin aplicabile prevederile art. art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ. „ Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”
În motivarea cererii formulate contestatoarea a susţinut că în mod greşit instanţa de recurs a stabilit că recursul a fost înregistrat la data de 29 decembrie 2011 când de fapt a fost expediat prin poştă la data de 23 decembrie 2011, astfel că hotărârea atacată este rezultatul unei greşeli materiale.
Înalta Curte constată că susţinerea contestatoarei este nefondată. Din înscrisul depus la dosarul de recurs nu rezultă o dată a depunerii la poştă a cererii de recurs, susţinerile contestatoarei din cuprinsul cererii neputând fi verificate.
Aşa fiind, în raport şi cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: potrivit căruia „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voinţa ei”, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de recurs este legală şi temeinică, motiv pentru va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de A.F.M. împotriva Deciziei nr. 1225 din 7 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4113/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4137/2012. Contencios → |
|---|
