ICCJ. Decizia nr. 4113/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4113/2012
Dosar nr. 558/45/2011
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 558/45 din 14 iunie 2011, reclamanta S.L. a formulat contestaţie împotriva Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 3301 din 21 martie 2011, emisă de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul D.G.P.P.H. Bucureşti, precum şi a Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 2216 din 18 ianuarie 2011 emis de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi Iaşi, din cadrul Consiliului Judeţean Iaşi, solicitând anularea acestora, cu obligarea Comisiei Superioare la soluţionarea deciziei contestate în sensul acordării unui asistent personal, conform art. 43 alin. (4) din Legea nr. 448/ 2006, şi la emiterea unei decizii în acest sens.
Reclamanta a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtelor la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea indemnizaţiei de însoţitor, în cuantum egal cu salariul net al asistentului social debutant cu studii medii din unităţile de asistenţă socială din sistemul bugetar, retroactiv, respectiv pentru intervalul 18 ianuarie 2011 şi până la emiterea deciziei ce face obiectul acţiunii de faţă, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta Consiliul Judeţean Iaşi - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Iaşi a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, actul contestat - Decizia nr. 3301 din 21 martie 2011 - fiind emis de Comisia Superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - D.G.P.P.H., această instituţie având calitate procesuală pasivă în cauză.
A invocat de asemenea şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.A.S.P.C. Iaşi, pe motiv că nu are personalitate juridică proprie, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, raportat la prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ.
Prin precizările depuse în scris, dar şi verbal la termenul de judecată, reclamanta a învederat faptul că înţelege să se judece cu emitentul actelor administrative cu personalitate juridică, respectiv cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.
Această pârâtă, la rândul ei a depus întâmpinare la dosar, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neurmarea procedurii prealabile, prevăzută de Legea nr. 554/2004, la art. 7, coroborat cu art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008.
Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 272 din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Consiliul Judeţean Iaşi - Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi.
A respins ca nefondată acţiunea reclamantei S.L., formulată în contradictoriu cu pârâtele C.J. Iaşi - C.E.P.H.A. şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Consiliul Judeţean Iaşi - C.E.P.H.A Iaşi a emis certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 2216 din 18 ianuarie 2011, din care rezultă că reclamanta S.L. se încadrează în gradul de handicap „GRAV”, cod boală M81, F22, FO3, FO6, deficienţă funcţională gravă, fără asistent personal, handicap nerevizuibil.
Reclamanta a contestat această măsură, soluţionată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - D.G.P.P.H. - Comisia Superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap cu Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 3301 din 21 martie 2011, care a păstrat acelaşi grad grav, fără asistent personal, cod boală FO3, F22, F38, cod handicap 6.
La petiţia înregistrată la D.G.P.P.H cu nr. 9576 din 29 iunie 2011, pârâta Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - D.G.P.P.H a răspuns reclamantei în sensul menţinerii ca legale a Deciziei nr. 3301 din 21 martie 2011, conform Ordinului nr. 762/2007 de aprobare a criteriilor medico/psihosociale.
Raportat la situaţia de fapt susmenţionată, Curtea a constatat calitatea procesuală pasivă a pârâtelor Consiliul Judeţean Iaşi - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Iaşi şi respectiv Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Bucureşti, ca emitente ale actelor administrative contestate în cauză, cu respingerea excepţiilor lipsei de calitate procesuală pasivă invocate de aceste pârâte.
Curtea a respins şi excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, reţinând că reclamanta a parcurs procedura administrativă de contestare a actului administrativ ce i-a fost emis iniţial, respectiv Certificatul nr. 2216/2011, în condiţiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ, coroborată cu art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008.
Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că reclamanta a formulat critici vizând modul de apreciere exercitat de pârâte, privind încadrarea în gradul de handicap ce nu presupunea dreptul la însoţitor permanent pentru petentă, în considerarea afecţiunilor de care aceasta suferă şi a posibilităţilor de care dispune în a-şi asigura îngrijirea zilnică în mod personal.
Numai că dreptul de apreciere a gravităţii acestor afecţiuni, inclusiv a concluziilor anchetei sociale efectuate în procedura administrativă, cu consecinţa acordării sau nu a drepturilor prevăzute de legea ce reglementează asistenţa socială a persoanelor cu handicap - nr. 448/2006 -, excede competenţelor instanţei de contencios administrativ, a cărei cenzură se limitează doar la verificarea legalităţii din punct de vedere procedural a actelor administrative prevăzute de legea specială, iar astfel de aspecte de „nelegalitate” nu au fost invocate de reclamantă.
A concluzionat Curtea, că atributul verificării temeiniciei actelor administrative, prin prisma realităţii diagnosticelor clinice şi funcţionale şi a consecinţelor evaluării capacităţii de autoîntreţinere a persoanelor asistate social revine în exclusivitate în competenţa structurilor medicale specializate, iar acestea s-au exprimat în sensul nerecunoaşterii dreptului reclamantei la asistent personal.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 448/2006.
În motivele de recurs se arată că prin deciziile luate de forurile medicale competente s-au încălcat prevederile Legii nr. 448/2006 ca urmare a desconsiderării afecţiunilor deosebit de grave pe care le are recurenta şi care au adus-o în stadiul de a fi dependentă de o persoană care să o îngrijească pentru că nu se poate mişca, nu se poate hrăni, este deplasabilă numai în scaun cu rotile.
Potrivit legislaţiei, asistentul personal al persoanei cu handicap este persoana care supraveghează, acordă asistenţă şi îngrijire copilului sau adultului cu handicap grav şi asigură condiţii pentru implicarea persoanei cu handicap în activitate, în situaţii de viaţă reale, pentru participarea la viaţa comunităţii şi exercitarea tuturor drepturilor cetăţeneşti.
Conform art. 35 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea persoanelor cu handicap, persoana cu handicap grav are dreptul, în baza evaluării socio-psiho-medicale, la un asistent personal, iar din actele depuse la dosar rezultă că recurenta se încadrează în prevederile Legii nr. 448/2006, republicată.
S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei atacate.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 3301 din 21 martie 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, decizie prin care a fost menţinut gradul de handicap „grav” acordat acesteia, cu valabilitate permanentă dar fără asistent personal, fiind nemulţumită tocmai de neacordarea asistentului personal.
În motivele de recurs se critică soluţia instanţei de fond şi actul emis pentru că nu s-a ţinut seama de faptul că nu se poate mişca, nu se poate deplasa, nu se poate hrăni, este deplasabilă într-un scaun cu rotile.
Însă, recurenta, cu probele depuse la dosar, nu rezultă că a dovedit cele susţinute.
Este adevărat că art. 35 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea persoanelor cu handicap prevede că „persoana cu handicap grav are dreptul, în baza evaluării socio-psiho-medicale, la un asistent personal”.
Prin urmare, nu toate persoanele cu handicap grav pot beneficia de asistent personal, ci numai cele care, în urma evaluării socio-psiho-medicale, au nevoie de prezenţa asistentului personal.
Această evaluare se face de către Serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap, serviciu organizat potrivit art. 88 din Legea nr. 448/2006.
Aşa cum prevede art. 6 alin. (4) şi 5 din H.G. nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea şi funcţionarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, în vederea evaluării se vor solicita documente medicale şi ancheta socială efectuată de serviciul specializat din cadrul primăriei în a cărei rază teritorială are domiciliul persoana cu handicap.
Din analiza documentelor medicale indicate de H.G. nr. 430/2008 (scrisoarea medicală emisă de medicul de familie, la 16 martie 2010) rezultă că recurenta este o persoană deplasabilă, iar din cuprinsul anchetei sociale rezultă că pentru deplasare se foloseşte de un baston, iar pentru deplasare în interiorul locuinţei nu este necesară prezenţa unei alte persoane, pentru deplasarea în exterior având nevoie de ajutor parţial, dar şi pentru celelalte activităţi referitoare la autonomia persoanei rezultă că are nevoie parţial de ajutor.
Toate acestea dovedesc că actele contestate au fost emise cu respectarea prevederilor legale şi cu interpretarea corectă a probelor depuse de recurentă.
Nu vor putea fi avute în vedere la analiza legalităţii şi temeiniciei Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 2216 din 18 ianuarie 2011 şi a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 3301 din 21 martie 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap acte medicale sau anchete sociale întocmite în anul 2012 pentru că acestea pot constitui temei pentru a se solicita reevaluarea situaţiei recurentei.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.L. împotriva Sentinţei nr. 272 din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4082/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4115/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
