ICCJ. Decizia nr. 4100/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4100/2012
Dosar nr. 221/32/2012
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
I.1. Cererea de chemare în judecată şi hotărârea primei instanţe.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Piatra Neamţ reprezentat prin Primarul Municipiului G.Ş. a chemat în judecată pe D.G.A.P.P. din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, solicitând, în temeiul art. 47 pct. (8) din O.U.G. 66/2011 şi art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea actului administrativ unilateral - Titlul de creanţă din 15 februarie 2012 emis de pârâtă.
Prin Sentinţa nr. 71 din 29 martie 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de suspendare formulată de reclamantul Municipiul Piatra Neamţ prin Primar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
D.G.A.P.P. din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului a emis Titlul de creanţă din 15 februarie 2012 referitor la Contractul de finanţare din 17 martie 2011, SMIS 11426 încheiat în cadrul Programului Operaţional Regional 2007 - 2013 pentru Proiectul Modernizarea, extinderea şi dotarea Centrului Social "împreună".
Împotriva Titlului de creanţă, conform dispoziţiilor art. 46 şi 47 din O.U.G. nr. 66/2011 reclamanta Municipiul Piatra Neamţ reprezentată prin Primar a formulat contestaţie, solicitând instanţei de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond."
Astfel, în cauză, reclamanta a expus ca motive bine justificate şi pagubă iminentă motivarea din contestaţia formulată, respectiv a redat conţinutul contestaţiei invocând motive de fond, iar în ceea ce priveşte a doua condiţie a menţionat perspectiva iminentă de a se opri Proiectul în faza în care se găseşte, deoarece corecţia financiară aplicată de 10% la contractele de proiectare, construcţii şi instalaţii, este practic o sumă foarte mare care ar trebui bugetată cu o alocare suplimentară din bugetul local, bugetul Municipiului Piatra Neamţ fiind aprobat la data de 3 februarie 2012, iar în prezent o rectificare bugetară nu este permisă de lege.
Instanţa a reţinut că motivele invocate nu sunt de natură a argumenta cazul bine justificat care să determine suspendarea executării actului administrativ, ci vizează fondul pricinii, aceste motive neputând fi examinate în procedura judiciară reglementată de lege pentru suspendarea executării actului administrativ.
Cât priveşte îndeplinirea celei de a doua condiţii, respectiv prevenirea unei pagube iminente, Curtea a apreciat că în cererea prin care s-a solicitat suspendarea executării actului administrativ, nu se motivează în nici un fel îndeplinirea acestei condiţii, ci se solicită suspendarea, pentru ca în acest interval să se permită finalizarea Proiectului de Centru Social, intrarea acestuia în funcţiune şi obţinerea răgazului necesar pentru a putea bugeta efectele acestei corecţii financiare, corecţie financiară efectuată prin actul administrativ atacat.
De asemenea, înscrisurile depuse la dosar şi motivele avute în vedere de către reclamantă nu fac dovada producerii unei pagube iminente, respectiv a unui prejudiciu material viitor şi previzibil sau, a perturbării previzibile grave a funcţionării autorităţii reclamante.
1.2. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La termenul de judecată din 12 octombrie 2012, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. a invocat din oficiu motivul de recurs de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., referitor la competenţa materială a instanţei de soluţionare a cauzei raportat la prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, pe care l-a pus de altfel şi în discuţia părţii prezente.
Examinând cu prioritate motivul de recurs invocat din oficiu, Înalta Curte apreciază că este incident în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în sensul că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea competenţei materiale, de ordine publică, stabilită în materia contenciosului administrativ potrivit Legii nr. 554/2004.
Reclamantul Municipiul Piatra Neamţ prin Primar s-a adresat Curţii de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, cu acţiune în contencios administrativ având ca obiect suspendarea executării Titlul de creanţă din 15 februarie 2012 referitor la Contractul de finanţare din 17 martie 2011, SMIS 11426 încheiat în cadrul Programului Operaţional Regional 2007 - 2013 pentru Proiectul Modernizarea, extinderea şi dotarea Centrului Social "împreună".
Împotriva Titlului de creanţă, conform dispoziţiilor art. 46 şi 47 din O.U.G. nr. 66/2011 reclamanta Municipiul Piatra Neamţ reprezentată prin Primar a formulat contestaţie, solicitând instanţei de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ.
În interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut cu caracter unitar că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Altfel spus, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 500.000 RON, neavând relevanţă rangul autorităţii publice emitente a actului contestat.
În speţă, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanţă bugetară - în sumă de 6.582.03 RON - asimilată creanţelor fiscale în sensul prevederilor C. proc. fisc., conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Neamţ. În raport cu soluţia adoptată, Înalta Curte nu va analiza şi motivele de recurs invocate de reclamantă şi care privesc fondul pricinii, acestea urmând a fi avute în vedere de instanţa de trimitere la rejudecarea pricinii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (6) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Neamţ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Municipiul Piatra Neamţ prin Primar împotriva Sentinţei nr. 74 din 29 martie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare, Tribunalului Neamţ, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4098/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4102/2012. Contencios → |
|---|
