ICCJ. Decizia nr. 4120/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4120/2012
Dosar nr. 10811/121/2011*
Şedinţa de la 12 octombrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
I.1. Cererea de chemare în judecată şi hotărârea Tribunalului Galaţi.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Comuna Şendreni prin Primar a solicitat anularea Deciziei din 5 iulie 2011 emisă de C.C. a jud. Galaţi, prin care s-a constatat ca fiind întemeiate constatările consemnate în Raportul de audit financiar şi procesul-verbal de constatare din 17 iunie 2011.
Prin această decizie s-a dispus recuperarea unor drepturi salariale acordate angajaţilor fără bază legală şi documente justificative.
Prin Sentinţa nr. 281 din 11 noiembrie 2011, Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 competenţa de soluţionare a acţiunii formulate împotriva unui act administrativ emis de o autoritate centrală, aparţine curţii de apel.
I.2. Hotărârea Curţii de Apel Galaţi.
La rândul său, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 132 din 20 martie 2012 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Constatând conflict negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.
Curtea de Apel a reţinut în considerentele hotărârii că, în prezenta cauză, obiectul cererii îl constituie o decizie emisă de către o autoritate locală şi priveşte drepturi salariale necuvenit plătite.
A reţinut instanţa că, prin derogare de la prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., art. 10 din Legea nr. 554/2004 fixează competenţa după valoare a instanţelor de contencios administrativ, stabilind că în funcţie de valoarea taxelor, impozitelor sau accesoriilor lor, competenţa aparţine indiferent de autoritatea pârâtă, tribunalului, pentru valori mai mici de 500.000 RON şi curţilor de apel pentru sume ce depăşesc acest prag.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezentul litigiul este Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
În cauză, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea Deciziei din 5 iulie 2011 emisă de C.C. Galaţi şi a Încheierii nr. 6 din 1 septembrie 2011 emisă de C.C. - Comisia de soluţionare a contestaţiilor, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 26 din 5 iulie 2011.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, noţiunea de act administrativ este definită ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".
În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată şi cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) menţionate, în cauză, actul administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice şi care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanţei de contencios administrativ este Decizia C.C. Galaţi din 5 iulie 2011.
Referindu-se la competenţa instanţelor de contencios administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prevăd că: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Este adevărat că, dispoziţiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010 cuprinde procedura de contestare a deciziilor structurilor judeţene ale Curţii de Conturi, prevăzându-se la art. 227, şi că împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă în condiţiile Legii contenciosului administrativ, iar potrivit art. 228 din acelaşi regulament, "competenţa de soluţionare a sesizării formulate de conducătorul entităţii verificate împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, aparţine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate în condiţiile Legii contenciosului administrativ".
Însă, dispoziţiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010, sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv în ceea ce priveşte competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Cum de la dreptul comun prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se poate deroga doar prin dispoziţii speciale cuprinse într-o lege organică specială, se constată că, Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010 nu intră în categoria legilor organice speciale, astfel că, instanţa va stabili competenţa materială în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În concluzie, faţă de argumentele expuse, Înalta Curte, ţinând seama de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 2 C. proc. civ., stabileşte că în cauză, competenţa materială de soluţionare revine tribunalului în complet specializat în soluţionarea cauzelor administrativ -fiscale întrucât obiectul litigiului este un act administrativ emis de o structură judeţeană a Curţii de Conturi, ca autoritate publică judeţeană.
În consecinţă, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Şendreni în contradictoriu cu pârâta C.C. Galaţi în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4119/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4122/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
