ICCJ. Decizia nr. 4300/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4300/2012
Dosar nr. 2965/2/2010
Şedinţa de la 23 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta N.I. a solicitat, prin procurator B.S., în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi, anularea Deciziei nr. 1593 din 17 februarie 2010 emisă de pârâtă, şi încadrarea sa în gradul de handicap corespunzător.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat în esenţă că, este nevăzătoare din naştere, că prin Certificatul din 16 iunie 1993 s-a stabilit că face parte din categoria persoanelor cu handicap care necesită protecţie specială, iar că în urma reevaluării în 2010, de către Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap a fost încadrată în gradul de handicap accentuat, iar nu grav.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea publică a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, arătând că într-adevăr reclamanta a beneficiat de protecţia specială prevăzută pentru persoanele cu handicap gradul I în condiţiile Legii nr. 53/1992, dar că din anul 1996 aceasta nu a mai fost chemată la revizuire, cu toate că, situaţia sa impunea reexaminarea potrivit art. 59 din O.U.G. nr. 109/1999.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 5162 din 19 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta N.I., în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi a anulat actele administrative atacate, obligând autoritatea publică pârâtă să emită o nouă decizie prin care să o încadreze pe reclamantă în gradul de handicap grav.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a fost încadrată în baza Certificatului din 16 iunie 1993 emis de Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Sector 5 Bucureşti, în categoria persoanelor cu handicap I, în condiţiile Legii nr. 53/1992, cu capacitatea de muncă pierdută în totalitate, handicapul fiind din naştere.
De asemenea, prima instanţă a mai reţinut că în urma reevaluării reclamantei, autoritatea pârâtă a emis Certificatul din 05 februarie 2010 prin care a încadrat-o pe reclamantă în categoria persoanelor cu grad de handicap accentuat, cod boală H55, deficienţă funcţională accentuată, iar contestaţia împotriva cestui certificat fost respinsă prin Decizia nr. 1593 din 17 februarie 2010 şi a menţinut diagnosticul stabilit în urma reevaluării, respectiv încadrarea în gradul de handicap accentuat, iar nu grav.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei că potrivit raportului de expertiză medico-legală, reclamanta se încadrează în raport cu stadiul bolii, în deficienţă funcţională gravă cu handicap grav, diagnosticul oftalmologic precedent din anul 2010 fiind neconcordant cu starea actuală.
3. Recursul pârâtului
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârât Ministerul Muncii, Familie şi Protecţiei Sociale a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Hotărârea de admitere a acţiunii a fost criticată pentru lipsă de temei legal şi medical, arătându-se că gradul de handicap grav a nu este aplicabil reclamantei, prin prisma acuităţii vizuale şi câmpului vizual la ochiul cel bun, încadrarea făcută de Comisia de Handicap fiind cea corectă.
Recurentul a solicitat modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii de anulare a actelor administrative contestate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
Instanţa de fond a analizat corect atât documentaţia medicală prezentată de reprezentantul intimatei-reclamantei în dovedirea motivelor de nelegalitate invocate prin acţiune, cât şi concluziile raportului de expertiză şi a constatat judicios că decizia de încadrare în grad de handicap accentuat, a fost emisă cu încălcarea criteriilor medico-psihosociale întocmite în baza Legii nr. 448/2006.
Astfel, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că din administrarea probei cu expertiză medicală a rezultat cu certitudine că N.I. are funcţia vizuală afectată gravă, încadrându-se în raport cu stadiul bolii, în deficienţă funcţională gravă cu handicap grav, datele oftalmologice atestând de asemenea, o evoluţie progresiv nefavorabilă a funcţiilor vederii.
Prin urmare, în raport de expertiza medico-legală aflată la filele 156-158 şi a referatului de anchetă socială efectuat în cauză, criticile recurentului sunt nefondate.
În atare situaţie, recurentul-pârât a susţinut neîntemeiat că Decizia Comisiei de Handicap nr. 1593 din 17 februarie 2010 este corespunzătoare legii şi situaţiei de fapt, în condiţiile în care examenul oftalmologic a atestat agravarea patologiei şi funcţiei vizuale.
În sentinţa recurată s-a reţinut corect că, în raport de concluziile raportului de expertiză medicală se impune anularea actelor administrative atacate şi obligarea autorităţii să emită o nouă decizie prin care să o încadreze pe reclamantă în gradul de handicap grav.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva Sentinţei nr. 5165 din 19 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 23 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4179/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1638/2012. Contencios → |
|---|
