ICCJ. Decizia nr. 4252/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4252/2012
Dosar nr. 145/64/2012/a1
Şedinţa publică de la 19 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 145/64/2012, reclamanta B.L.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii Publice anularea actului administrativ din 15 februarie 2012 şi a actului constând în raportul de evaluare a performanţelor individuale pentru perioada 15 iunie 2011 - 31 decembrie 2012; anularea actului administrativ constând în preavizul din 17 februarie 2012 şi a actului administrativ din 06 martie 2012 prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamantă referitor la preavizul din 17 februarie 2012.
S-a solicitat suspendarea executării actelor administrative a căror anulare se solicită, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat, s-a arătat că acest aspect rezultă din împrejurările cauzei care denotă o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ atacat care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Referitor la cea de a doua condiţie, prevenirea unei pagube iminente, a apreciat reclamanta că această condiţie este îndeplinită, faţă de modalitatea abuzivă în care instituţia publică a înţeles să procedeze la înlăturarea sa din funcţia publică deţinută.
2. Soluţia pronunţată de Curtea de Apel
Prin încheierea din data de 05 aprilie 2012, Curtea de Apel Braşov a admis cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta B.L.C. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii Publice şi în consecinţă a dispus suspendarea executării raportului de evaluare a performanţelor individuale pentru perioada 15 iunie 2011 - 31 decembrie 2012 privind pe reclamantă şi a art. 3 din preavizul din 15 februarie 2012, emis de Casa Naţională de Pensii Publice, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei; a respins cererea de suspendare a executării formulate de reclamanta B.L.C. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii Publice, relativ la art. 1 şi 2 din preavizul din 17 februarie 2012, a adresei din 15 februarie 2012 şi a adresei din 06 martie 2012, toate emise de Casa Naţională de Pensii Publice.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, referitor la prima condiţie - cazul bine justificat - că acesta rezidă din istoricul raporturilor juridice existente între părţi (sentinţa civilă nr. 171/F/2010, sentinţa civilă nr. 146 din 05 iulie 2011, sentinţa civilă nr. 198/F din 17 octombrie 2011), iar prejudiciul material viitor şi previzibil constă în privarea reclamantei de veniturile aferente funcţiei, şi perturbarea previzibilă gravă a funcţionării Casei Judeţene de Pensii Braşov.
3. Recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Pensii Publice
Î mpotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel a declarat recurs pârâta Casa Naţională de Pensii Publice, criticând sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, se arată că în speţă nu poate fi reţinută existenţa unor motive care să creeze de la început o îndoială puternică asupra legalităţii actelor administrative contestate şi nici faptul că prin executarea acestora reclamanta ar fi supusă unei vătămări iminente şi ireparabile.
În opinia recurentei existenţa unui caz bine justificat ar putea fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Se arată că suspendarea executării actului administrativ este expres şi limitativ prevăzută de lege, iar simplele aprecieri ale reclamantei cu privire la încălcarea flagrantă a legii nu sunt argumente de natură să probeze cazul bine justificat.
Precizează recurenta că nu poate fi calificat prejudiciu material viitor şi previzibil, pierderea drepturilor de natură salarială aferente funcţiei de director executiv al Casei Judeţene de Pensii Braşov, deoarece aceste este un efect legal al oricărui act administrativ privind eliberarea din funcţia publică de conducere ca urmare a expirării termenului de preaviz.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Conform celor expuse anterior, reclamanta B.L.C. a învestit instanţa, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o acţiune având ca obiect: anularea actului administrativ din 15 februarie 2012 şi a actului constând în raportul de evaluare a performanţelor individuale pentru perioada 15 iunie 2011 - 31 decembrie 2012; anularea actului administrativ constând în preavizul din 17 februarie 2012 şi a actului administrativ din 06 martie 2012 prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamantă referitor la preavizul din 17 februarie 2012.
S-a solicitat suspendarea executării actelor administrative a căror anulare se solicită, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Prin încheierea ce formează obiectul recursului, instanţa s-a pronunţat în sensul admiterii capătului de cerere privind suspendarea executării raportului de evaluare a performanţelor individuale pentru perioada 15 iunie 2011 - 31 decembrie 2012 privind pe reclamantă şi a art. 3 din preavizul din 15 februarie 2012, emis de Casa Naţională de Pensii Publice, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Faptul că, prin sentinţa nr. 161/F din 04 iulie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 145/64/2012, instanţa învestită cu acţiunea în anulare a dispus anularea actului administrativ contestat, reprezintă în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, o împrejurare legată de starea de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond învestită cu acţiunea în anularea actului administrativ, care formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării întemeiate pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, conferă consistenţă concluziei că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 15 din aceeaşi lege, a măsurii provizorii de suspendare a executării actului a cărui nelegalitate a fost constată în fond în cadrul acţiunii în anulare.
În ceea ce priveşte condiţia referitoare la prevenirea unei pagube iminente, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, rezultă că această condiţie are în vedere producerea unui prejudiciu.
În cauză, este necontestat că, prin măsura dispusă de autoritatea publică pârâtă, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, aceasta este lipsită de veniturile salariale aferente funcţiei deţinute. Or, în situaţia în care această consecinţă este cauzată de un act administrativ în privinţa căruia a fost răsturnată prezumţia de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că se reţine îndeplinirea condiţiei referitoare la prevenirea unei pagube iminente.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Naţională de Pensii Publice împotriva încheierii din 05 aprilie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă la 620 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă B.L.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4237/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4323/2012. Contencios → |
|---|
