ICCJ. Decizia nr. 4344/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4344/2012
Dosar nr. 3406/2/2010
Şedinţa publică de la 25 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a pârâtului B.V.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a învederat că, aşa cum reiese din nota de constatare din 03 februarie 2009, întocmită de Direcţia de Investigaţii a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pârâtul a fost recrutat la data de 18 iunie 1979 de către Inspectoratul de Miliţie Buzău, pentru acoperirea informativă a şcolii din comuna M., unde acesta activa ca învăţător, prilej cu care a semnat un angajament, fiindu-i atribuit numele conspirativ „M.”.
În această calitate, pârâtul a furnizat organelor de securitate o serie de informaţii, sub forma notelor informative, colaborare în raport de care sunt întrunite cerinţele legale impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informaţiile furnizate de acesta referindu-se la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, vizând îngrădirea dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 4441 din 10 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a apreciat, examinând conţinutul notelor informative semnate de către pârât, că în speţă nu este îndeplinită prima cerinţă pentru întrunirea calităţii de colaborator, aceea ca prin informaţiile furnizate să se denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Curtea a constatat că toate informaţiile furnizate de către pârât vizau aspecte absolut benigne din perspectiva care interesa organele de securitate, mai exact chestiuni banale, generale din viaţa de zi cu zi a persoanelor vizate.
Mai mult decât atât, în aproape toate notele informative date de pârât se regăseşte precizarea că persoana în cauză nu a făcut afirmaţii duşmănoase, că nu s-a arătat nemulţumit, că nu s-au purtat discuţii asupra evenimentelor politice, că nu a adus elogieri la vremurile trecute, respectiv că nu cunoaşte evenimente politice de actualitate.
Împrejurarea că persoanele respective erau urmărite de securitate în considerarea faptului că fuseseră legionari nu prezintă relevanţă din perspectiva activităţilor concrete ale pârâtului, după cum nu prezintă relevanţă nici sarcinile trasate în diversele note ale ofiţerului de securitate, puse subsecvent pe notele informative, sarcini care - deşi aveau în vedere activităţi sau atitudini potrivnice regimului - nu îşi găsesc corespondent în informaţiile furnizate efectiv de către pârât.
În egală măsură, aprecierile general pozitive ale ofiţerilor care au întocmit diferitele note de analiză a activităţii pârâtului în ceea ce priveşte colaborarea pârâtului nu sunt în măsură, prin ele însele, cât timp nu se coroborează cu cuprinsul notelor informative furnizate de pârât, să antreneze concluzia că activitatea acestuia se încadrează în sfera noţiunii de „colaborator”.
Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 4441 din 10 noiembrie 2011 a formulat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, solicitând modificarea acesteia în sensul constatării calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9, precum şi ale art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că în speţă sunt îndeplinite condiţiile de fond prevăzute de lege pentru reţinerea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii, atât prima condiţie privind denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, cât şi condiţia referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale.
A criticat concluzia instanţei de fond privind neîndeplinirea primei condiţii, argumentând că datele furnizate de pârât au permis Securităţii să monitorizeze activitatea persoanelor la care se referă notele acestuia, persoane considerate de către Securitate ca adversari politici.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi înscrisurile dosarului, prin prisma criticilor aduse în recurs şi raportat la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
S-a solicitat de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe dl. B.V.
Instanţa de fond a respins acţiunea formulată apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 42/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008 „Prin colaborator al Securităţii se înţelege persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.
Textul presupune îndeplinirea cumulativă a două condiţii:
- persoana să fi furnizat informaţii, sub orice formă, organelor de Securitate, informaţii care să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;
- aceste informaţii furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Prima instanţă, analizând probele administrate, în mod corect a constatat că informaţiile din notele depuse la dosarul cauzei de către reclamant nu sunt de natură să îndeplinească prima din aceste condiţii, Înalta Curte constatând, la rândul său, că, prin conţinutul lor, notele informative date de recurentul-pârât, nu relevă denunţarea unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist astfel cum cere textul de lege.
Din această perspectivă nu poate fi reţinută nici susţinerea recurentului că dovada furnizării informaţiilor prin care se denunţau activităţile şi atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ar putea fi dedusă din faptul că într-un raport de analiză, ofiţerul de recrutare aprecia că informaţiile furnizate interesează organul de Securitate.
Prima instanţă a pronunţat hotărârea recurată pe baza probelor administrate în acord cu prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, reţinând că aprecierile şi caracterizările pozitive ale organelor de Securitate la adresa pârâtului, în contextul naturii informaţiilor furnizate şi menţionate anterior nu pot face dovada calităţii de colaborator al Securităţii, astfel cum aceasta este definită de dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008.
Nu prezintă relevanţă nici încadrarea notelor în contextul monitorizării efectuate de către organele de Securitate, câtă vreme calitatea de colaborator al Securităţii se analizează, potrivit dispoziţiilor legale sus-citate, raportat exclusiv la conţinutul notelor semnate sau activităţilor desfăşurate de către persoana cu privire la care se solicită constatare acestei calităţi, conţinut, respectiv activităţi care trebuie să întrunească cele două condiţii menţionate.
Faţă de cele expuse, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu pot fi reţinute.
Din examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., a rezultat că nu subzistă în cauză nici un alt motiv de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea hotărârii atacate.
În consecinţă, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 4441 din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4323/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4525/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
