ICCJ. Decizia nr. 4271/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4271/2012
Dosar nr. 782/46/2011
Şedinţa publică de la 19 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea formulată şi înregistrată la data de 21 iunie 2011 pe rolul Curţii de Apel Piteşti sub nr. 728/46/2011, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Judeţean Argeş - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu handicap şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Direcţia Generală Protecţia Persoanelor cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa să se dispună anularea certificatului din 14 martie 2011 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Argeş, anularea deciziei de încadrare în grad de handicap din 9 mai 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi obligarea pârâţilor să elibereze un nou certificat şi o nouă decizie de încadrare în grad de handicap, din care să rezulte că reclamantul se încadrează în grad de handicap accentuat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin certificatul din 2 iunie 1995, Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Argeş a stabilit că se încadrează în gradul II de invaliditate, având strabism congenital şi un membru pelvin amputat şi greu protezabil.
A susţinut reclamantul că, în anul 2011, la 16 ani de la eliberarea certificatului din 2 iunie 1995, s-a emis un nou certificat, iar prin eliberarea noului certificat, s-au minimalizat afecţiunile sale, trecându-l de la gradul accentuat de handicap (II) la gradul de handicap mediu (III).
Reclamantul a mai arătat că a formulat în termen legal contestaţie împotriva actului menţionat, iar Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a soluţionat contestaţia şi a emis decizia de încadrare în grad de handicap din 9 mai 2011, prin care a stabilit încadrarea sa în grad de handicap mediu (III), având o deficienţă funcţională medie.
Reclamantul a apreciat că ambele pârâte au făcut o evaluare sumară şi în acelaşi timp eronată.
Se susţine de către reclamant că, deşi Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ordinul nr. 1992/1997 al Ministerului Sănătăţii Publice fac încadrările pe grade de handicap în funcţie de afecţiuni, în opinia sa, încadrarea în grade de handicap se face în raport cu intensitatea deficitului funcţional individual şi prin corelare cu funcţionarea psihosocială corespunzătoare fiecărui individ în parte. Astfel, reclamantul pretinde că, pentru a se realiza asimilarea pe grade de handicap trebuie să se ţină seama că nu boala în sine determină severitatea handicapului, ci gradul tulburărilor funcţionale determinate de acestea, în raport cu stadiul de evoluţie, de complicaţii în activitatea şi participarea socială şi de factori personali.
Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a formulat întâmpinare, arătând că se substituie în drepturile şi obligaţiile Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, conform art. 3 alin. (4) din O.G. nr. 68/2010.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat neparcurgerea procedurii prealabile reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008.
Prin Sentinţa nr. 399/F-CONT din 28 septembrie 2011 Curtea de Apel Piteşti a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de C.I.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut în esenţă următoarele.
În ceea ce priveşte neparcurgerea procedurii prealabile reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, Curtea a constatat că, potrivit art. 902 alin. (4) din Legea nr. 448/2006: "Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cererile adresate instanţei fiind scutite de taxa judiciară de timbru."
Faţă de prevederile art. 902 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 coroborat cu art. 13 alin. (4) din O.G. nr. 14/2003, procedura prealabilă se realizează împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap emis de comisiile judeţene, care poate fi atacat în faţa Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
În cauză, reclamantul s-a adresat Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, care, tocmai în soluţionarea contestaţiei formulate la certificatul din 14 martie 2011, a emis decizia de încadrare în grad de handicap din 9 mai 2011.
Prin urmare, prin încheierea de amânare a pronunţării, excepţia lipsei procedurii prealabile a fost respinsă.
Pe fondului cauzei instanţa de fond a respins susţinerile reclamantului, potrivit căruia încadrarea în grade de handicap se face în raport cu intensitatea deficitului funcţional individual şi prin corelare cu funcţionarea psihosocială corespunzătoare fiecărui individ în parte, astfel încât în cazul său se impunea încadrarea în gradul de handicap accentuat.
În opinia Curţii, Capitolul 7, Funcţiile neuro-musculare-scheletice şi ale mişcărilor aferente, pct. III.1., Evaluare grad handicap în afectarea funcţiilor motorii a staticii şi mobilităţii, respectiv "Amputaţii" din Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse distinge clar între amputaţia bilaterală membru pelvin, care caracterizează handicapul accentuat şi amputaţia unilaterală, care caracterizează handicapul mediu, astfel încât textul exclude o apreciere a intensităţii deficitului funcţional individual al reclamantului şi a funcţionării psihosociale a acestuia, care să conducă la încadrarea sa în gradul de handicap accentuat, atâta vreme cât amputaţia sa este unilaterală, iar nu bilaterală, cum cere textul legal citat.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Piteşti a declarat recurs C.I.
Prealabil exercitării controlului judiciar asupra soluţiei instanţei de fond în raport cu motivele de recurs, probele administrate în cauză şi dispoziţiile art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu a fost semnat de către recurentul-reclamant C.I.
Conform art. 3021lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii semnătura părţii care exercită calea de atac.
Semnătura este elementul care înlătură orice incertitudine cu privire la manifestarea de voinţă a părţii, în sensul de a sesiza instanţa cu o anumită pretenţie, iar norma care o reglementează este obligatorie.
Astfel, prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru validitatea sa în dispoziţiile art. 3021 din C. proc. civ., deşi recurentul a fost citat cu menţiunea semnării cererii de recurs.
Ca urmare, faţă de considerentele arătate devin aplicabile dispoziţiile art. 3021 din C. proc. civ. în temeiul cărora recursul va fi anulat ca nesemnat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de C.I. împotriva Sentinţei nr. 399/F-CONT din 28 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nesemnat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2012.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4254/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4276/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
