ICCJ. Decizia nr. 4334/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4334/2012
Dosar nr. 775/2/2011
Şedinţa publică de la 25 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 6440 din 4 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de către reclamantul S.A.A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, şi, în consecinţă, a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a prezentei sentinţe.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că prin Dispoziţia nr. 6228/2006, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, a fost respinsă solicitarea reclamantului privind restituirea în natură a imobilului-apartament nr. 14 din Bucureşti, fiind propusă acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Dosarul aferent dispoziţiei amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale la data de 31 iunie 2006, fiind astfel declanşată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Instanţa de fond a arătat că Dosarul nr. 25987/CC a fost înregistrat la 31 august 2006 şi că până în prezent pârâta nu a întreprins alte măsuri, cu excepţia verificării legalităţii Dispoziţiei nr. 6228/2006, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, deşi de la data înregistrării dosarului a trecut mai mult de 5 ani.
Curtea a apreciat că pasivitatea pârâtei este de natură a încălca dreptul reclamantului la soluţionarea cererii sale într-un termen rezonabil, în condiţiile în care soluţionarea propunerii de acordare a despăgubirilor nu prezintă în niciun mod aspecte de o complexitate semnificativă şi a mai apreciat că termenul prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004, respectiv 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri este suficient pentru parcurgerea etapei evaluării şi emiterea deciziei cuprinzând titlul de despăgubire, dar şi necesar pentru a da eficienţă efectivă principiului fundamental al soluţionării cererii reclamantului în termen rezonabil.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei civile nr. 6440 din 4 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a formulat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantului ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că:
- Instanţa de fond în mod netemeinic şi nelegal a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la data întocmirii raportului de evaluare, în condiţiile în care procedura de evaluare şi valorificarea raportului subsecvent pot depăşi această perioadă;
- Instanţa de fond a reţinut în mod greşit încălcarea principiului termenului rezonabil, solicitarea reclamantului fiind neîntemeiată.
Autoritatea publică pârâtă a depus şi Note de şedinţă prin care, în esenţă, a reluat şi argumentat criticile formulate în recurs şi, în plus, a invocat prevederile O.U.G. nr. 4/2012 şi ale legii de aprobare a acestui act normativ.
3. Soluţia instanţei de control judiciar.
Examinând actele şi înscrisurile cauzei, raportat la dispoziţiile legale incidente şi susţinerile recurentei, Înalta Curte constată recursul fondat şi îl va admite, pentru motivele şi în limitele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, este necontestat că intimatul-reclamant este beneficiarul Dispoziţiei nr. 6228/2006, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti transmisă, împreună cu dosarul, autorităţii publice recurente în condiţiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Este, de asemenea, necontestat că P.O., autoarea intimatului-reclamant, a notificat autoritatea competentă încă din anul 2001 pentru restituirea imobilului în litigiu.
Totodată, din actele şi lucrările cauzei, judecătorul fondului a reţinut în mod corect că dosarul privind Dispoziţia nr. nr. 6228/2006, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti a rămas în nelucrare la autoritatea recurentă timp de 6 ani.
În jurisprudenţa sa constantă, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că nesoluţionarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei - titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acţiunile administraţiei.
Recursul formulat este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite”.
Ulterior, în M. Of. nr. 456 din 6 iulie 2012 a fost publicată Legea nr. 117/2012 privind aprobarea O.U.G. nr. 4/2012 şi modificarea O.U.G. nr. 62/2010, potrivit căreia termenele prevăzute în aceste acte normative au fost prelungite până la data de 15 mai 2013.
Instanţa de recurs reţine că aceste dispoziţii au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile şi proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.
În ceea ce priveşte conformitatea acestor dispoziţii legale cu normele constituţionale şi convenţionale, Curtea Constituţională a reţinut, prin mai multe decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 şi nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanţa de recurs şi le însuşeşte:
- Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară şi de dificultăţi în menţinerea echilibrului bugetar;
- De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite, relevă atenţia pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătoreşti ce cad sub incidenţa O.U.G. nr. 4/2012;
- Soluţia legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseşi substanţei dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligaţia statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată, astfel cum susţine autorul excepţiei;
- Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale referitoare la ocrotirea proprietăţii, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - şi sunt proporţionale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice şi sociale, precum şi echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;
- Faptul că, potrivit ordonanţei de urgenţă criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăţilor, cât şi valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;
- De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluţionând Cererea nr. 60858/00 şi pronunţând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani şi 7 luni de executare a unei hotărâri judecătoreşti nu este excesiv în condiţiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unităţii militare debitoare;
- O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunţate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislaţiei în domeniu, şi modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparaţie.
Într-adevăr, instanţa europeană a reţinut în motivarea hotărârii-pilot pronunţate în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din ţară şi pentru punerea lor în aplicare.
În concluzie, acţiunea formulată este întemeiată, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi emiterea titlului de despăgubire este condiţionată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituţională s-a pronunţat că sunt constituţionale, aşa cum s-a arătat mai sus.
Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborat cu art. 3041 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, va admite recursul, va modifica sentinţa recurată, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările şi completările ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 6440 din 4 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că emiterea titlului de despăgubire se va face în termen de 30 de zile de la 15 mai 2013.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4340/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4377/2012. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
