ICCJ. Decizia nr. 4289/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4289/2012
Dosar nr. 77576/3/2011
Şedinţa publică de la 23 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul G.N.M., în contradictoriu cu pârâta Universitatea T.M., a solicitat suspendarea parţială a Hotărârii Senatului nr. 29 din 12 septembrie 2011 până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 73819/3/2011, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile suspendării executării actului administrativ, referitoare la cazul bine justificat şi la prevenirea unei pagube iminente.
Prin Sentinţa civilă nr. 96 din 10 ianuarie 2012, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând că acţiunea are ca obiect suspendarea executării unui act administrativ emis de o instituţie privată, de interes general, constituită la nivel naţional.
Prin întâmpinare, pârâta Universitatea T.M. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa nr. 1018 din 15 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul G.N.M., în contradictoriu cu pârâta Universitatea T.M., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, deşi reclamantul invocă încălcarea de către pârâta Universitatea T.M. a art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, totuşi Legea nr. 1/2011 privind educaţia naţională, ulterioară Legii nr. 554/2004, prevede expres posibilitatea anulării unei diplome de studii, de către rector, cu aprobarea senatului universitar, atunci când se dovedeşte că s-a obţinut prin mijloace frauduloase sau prin încălcarea prevederilor Codului de etică şi deontologie universitară.
De asemenea, prima instanţă a constatat că susţinerile privind netemeinicia hotărârii a cărei suspendare se cere exced obiectului cererii de suspendare, urmând să fie analizate de instanţa învestită cu fondul litigiului.
Cu privire la condiţia prevenirii unei pagube iminente, curtea de apel a constatat că afirmaţia reclamantului potrivit căreia paguba iminentă constă în pierderea salariului nu este suficientă şi concludentă în dovedirea iminenţei unui prejudiciu grav şi ireparabil sau greu de reparat.
3. Recursul declarat de reclamant
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs G.N.M., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 29 din 12 septembrie 2011 emisă de intimatul-pârât până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de fond care formează obiectul Dosarului nr. 73821/3/2011.
Recurentul arată că în mod greşit şi nelegal prima instanţă a respins cererea de suspendare pe motiv că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte prima condiţie cea a existenţei unor „cazuri bine justificate” în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, recurentul arată că hotărârea a cărei suspendare se solicită a fost emisă în mod vădit nelegal cu încălcarea principiului neretroactivităţii consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi în art. 6 C. civ. prin aplicarea dispoziţiilor art. 146 din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 unor situaţii anterioare create sub imperiul legii vechi nr. 84/1995.
În acest sens, a arătat că raportul de control al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, întocmit în anul 2011, are ca obiect verificarea activităţii Universităţii din anul 2003, fără a ţine cont că Senatul şi rectorul Universităţii au decis să aprobe efectuarea a doi ani de studii într-un an, în aceleaşi condiţii, din 2002 până în 2011, în baza dispoziţiilor Legii nr. 84/1995, ale Legii nr. 239/2002 şi ale art. 35 din Regulamentul privind activitatea profesională a Studenţilor Universităţii T.M.
În opinia recurentului-reclamant, Hotărârea Senatului Universităţii nr. 29 din 12 septembrie 2011 a fost emisă cu exces de putere şi fără respectarea formei cerute de lege, ceea ce conturează un caz bine justificat conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar paguba iminentă constă în faptul că este împiedicat să-şi practice profesia.
La dosar recurentul-reclamant a depus copii de pe soluţiile de practică pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în cauze având ca obiect suspendarea executării Hotărârii nr. 29 din 12 septembrie 2011 emisă de intimatul-pârât.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind aplicarea greşită a legii.
Curtea apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în mod greşit prima instanţă reţinând că aceste condiţii nu sunt îndeplinite.
Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de întrerupere sau de amânare a efectelor manifestării de voinţă a autorităţii publice, menită să asigure protecţia juridică a persoanei potenţial vătămate, până la evaluarea legalităţii deciziei administrative de către instanţa de contencios administrativ.
Art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, în acest sens, două condiţii cumulative: cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) litera t) ca fiind împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ, şi paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) litera ş) drept prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Îndeplinirea celor două condiţii este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.
Aparenţa de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularităţii procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă unor motive ce ţin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanţială a actului supus evaluării.
Esenţial este ca îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.
În speţă, la nivel formal nu poate fi identificată o aparenţă de nelegalitate decurgând din încălcarea principiului neretroactivităţii legii, în sensul celor susţinute de recurentul-reclamant, pentru că art. 146 din Legea nr. 1/2011, în vigoare la data adoptării actului în litigiu, conferă rectorului instituţiei de învăţământ superior atribuţia de a anula, cu aprobarea senatului universităţii, un certificat sau o diplomă de studii, atunci când se dovedeşte că s-a obţinut prin mijloace sau prin încălcarea prevederilor Codului de etică şi deontologie universitară. Legea anterioară a învăţământului, nr. 84/1995 şi legislaţia secundară în domeniu adoptată sub imperiul ei se aplică, potrivit principiului tempus regit actum, numai în ceea ce priveşte evaluarea motivelor care au stat a baza măsurii, împrejurările de fapt sau de drept care au fundamentat concluzia că diplomele au fost obţinute prin fraudă.
În acest sens, Curtea reţine că singura neregulă constatată în Raportul nr. 69/CCM/2011, care a stat la baza anulării diplomelor persoanelor menţionate în Hotărârea nr. 29/2011, inclusiv reclamantul-recurent, este aceea că aprobarea Senatului Universităţii şi a Deciziei Rectorului nr. 794 din 4 noiembrie 2003 pentru efectuarea, în perioada 2003 - 2004 a doi ani de studii într-unul (II şi III) încalcă art. 16 din Legea nr. 84/1995, care permitea numai cu titlu de excepţie ca un student să poată studia doi ani într-un singur an şi intră în contradicţie cu propriile regulamente şi cu Nota nr. 115/2000 emisă de rectorul universităţii.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei pagube emitente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază că în cauză este îndeplinită deoarece prin executarea măsurii de anulare a diplomelor de licenţă recurentul-reclamant se află în imposibilitate de a-şi exercita profesia de medic stomatolog, în condiţie în care, cu înscrisurile depuse la dosarul de fond s-a probat că a desfăşurat activitate de specialitate conform diplomei de licenţă.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va admite cererea de suspendare formulată, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va dispune executarea Hotărârii nr. 29 din 12 septembrie 2011 adoptată de Senatul Universităţii T.M. în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 poz. 14 privind pe recurentul-reclamant, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de G.N.M. împotriva Sentinţei nr. 1018 din 15 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite cererea de suspendare formulată.
Dispune suspendarea executării Hotărârii nr. 29 din 12 septembrie 2011 adoptată de Senatul Universităţii T.M. în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 poziţia 14, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4287/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4296/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
