ICCJ. Decizia nr. 4299/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4299/2012
Dosar nr. 2329/2/2011
Şedinţa publică de la 23 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, revizuentul A.D. a formulat cerere de revizuire a Sentinţei civile nr. 1925 din 24 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, în Dosarul nr. 1821/2/2008, solicitând a se schimba „în totul” sentinţa ca fiind nelegală şi să se constate faptul că, iniţial, prin Ordinul Secretariatului General al Camerei Deputaţilor nr. 907 din 1 octombrie 2001 privind reîncadrarea personalului în cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaţilor şi, ulterior, prin Ordinul S.G.C.D. nr. 831 din 10 noiembrie 2006 privind reîncadrarea funcţionarilor publici parlamentari în Serviciile Camerei Deputaţilor, s-au modificat, repetat, în mod ilegal, salariile de bază brute lunare aferente funcţiilor de conducere, „drepturi salariale aflate în plată la data aplicării celor două acte administrative unilaterale cu caracter individual” şi să se dispună judecarea cauzei pe fond.
În motivarea cererii, revizuentul a invocat prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., arătând că sunt îndeplinite condiţiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească înscrisul nou, respectiv Statul de Funcţii Anexa 11, aprobat prin Ordinul S.G.C.D. nr. 519 din 14 octombrie 1996 cuprinzând salariile personalului din Serviciile Camerei Deputaţilor conform H.G. nr. 860 din 1 octombrie 1996 începând cu 1 februarie 1997.
Prin întâmpinare, intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.
Prin Sentinţa nr. 5991 din 18 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. împotriva Sentinţei civile nr. 1925 din 24 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, în Dosarul nr. 1821/2/2008, în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin Sentinţa civilă nr. 1925 din 24 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, a respins ca tardiv formulată acţiunea în anularea Ordinului nr. 1108 din 10 noiembrie 2006, formulată de reclamantul A.D. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, reţinând că reclamantul s-a adresat instanţei la data 24 martie 2008, 11 luni de la data primirii ordinului.
S-a mai arătat că recursul formulat împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1045 din 25 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Din examinarea actelor de la dosar, prima instanţă a constatat că înscrisul invocat de revizuent nu are relevanţă asupra situaţiei de fapt care a stat la baza soluţiei respingerii acţiunii în anularea Ordinului 1108 din 10 noiembrie 2006, ca tardiv formulată.
Prin urmare, curtea de apel a constatat că cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu întruneşte cerinţele legale prevăzute pentru admisibilitatea sa.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs A.D., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a legii de către prima instanţă în soluţia de respingere a cererii de revizuire formulată împotriva Sentinţei civile nr. 1925 din 24 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1821/2/2008.
Recurentul arată că soluţia de respingere a cererii de revizuire este greşită şi nelegală, apreciindu-se că în cauză erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar actele depuse demonstrau faptul că soluţia de respingere a acţiunii ca tardiv formulată împotriva Ordinului nr. 1108 din 10 noiembrie 2008 era greşită şi se impunea a fie revizuită pentru motivul de revizuire prevăzută de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
La dosar intimata-pârâtă Camera Deputaţilor a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia pentru următoarele considerente că acesta este nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Soluţia de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 322 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., prima instanţă verificând corect admisibilitatea cererii de revizuire în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocate de recurent şi de soluţia supusă revizuirii dispusă prin Sentinţa civilă nr. 1925 din 24 iunie 2008.
Raportat la prevederile legale incidente cauze, criticile recurentului-revizuent sunt nefondate, Sentinţa civilă nr. 5991 din 18 octombrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 2329/2/2011 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, menţinându-şi credibilitatea şi suportul probator, întrucât, în mod temeinic şi legal, instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva Sentinţei civile nr. 1925 din 24 iunie 2008 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1821/2/2008.
Astfel, revizuirea unei hotărârii în baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este condiţionată de următoarele elemente: înscrisul invocat să fi existat în momentul judecării procesului terminat prin sentinţa atacată, înscrisul să fi fost recunoscut pentru revizuent şi partea să fi fost împiedicată a-l prezenta din motive ce se pot asimila cu forţa majoră, înscrisul să fie dovada, adică determinant pentru soluţionarea litigiului, înscrisul pretins nou să fie prezentat instanţei odată cu cererea de revizuire, în cel mult o lună de la descoperirea lui.
Or, prin sentinţa civilă supusă revizuirii în Dosarul nr. 2329/2/2011, respectiv Sentinţa civilă nr. 1925 din 24 iunie 2008, instanţa de fond a respins ca tardiv formulată acţiunea în anularea Ordinului nr. 1108 din 10 noiembrie 2006, fapt pentru care, în mod temeinic şi legal, instanţa de revizuire a reţinut că înscrisul pretins nou care datează din anul 1996, respectiv Stat de funcţii aprobat prin Ordinul nr. 519 din 14 octombrie 1996, nu are relevanţă asupra tardivităţii reţinute, neîntrunind cerinţele legale prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru a-i fi admisibil revizuentului A.D. cererea formulată.
Prin urmare, procedând la verificarea Sentinţei civile nr. 1925 din 24 iunie 2008 în raport de motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., instanţa a constatat că cererea de revizuire nu se încadrează în cerinţele specifice acestei căi extraordinare de atac şi în raport de dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire care a format obiectul Dosarului nr. 2329/2/2011.
Alte aspecte menţionate în cererea de revizuire privind soluţionarea altor excepţii de fond şi de procedură şi aspecte de fapt privind emiterea şi comunicarea actelor contestate nu au legătură cu soluţionarea cererii de revizuire.
Esenţial este faptul că cererea de revizuire formulată a fost apreciată în mod corect ca inadmisibilă şi respinsă ca atare, deoarece Sentinţa civilă nr. 1925 din 24 iunie 2008 nu antamează fondul cauzei, acţiunea fiind respinsă ca tardiv formulată, iar condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite de actele depuse în susţinerea cererii de revizuire.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.D. împotriva Sentinţei nr. 5991 din 18 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4298/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4184/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
