ICCJ. Decizia nr. 4287/2012. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4287/2012

Dosar nr. 1935/54/2011

Şedinţa de la 23 octombrie 2012

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul L.I., în contradictoriu cu pârâţii Comisariatul General al Gărzii Financiare şi Garda Financiară - Secţia Judeţeană Dolj, a solicitat suspendarea executării actului administrativ reprezentat de preavizul din 23 iunie 2011 emis de Garda Financiară - Secţia Judeţeană Dolj, precum şi împotriva actelor administrative subsecvente privind examenul pentru numirea în funcţii, organizat în baza regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională pentru funcţionarii publici din cadrul gărzii financiare - comisariatul general, secţiile judeţene şi secţia municipiului Bucureşti ale gărzii financiare, ale căror funcţii au fost supuse reorganizării, aprobat prin ordinul preşedintelui agenţiei naţionale de administrare fiscală nr. 2253/2011.

Comisariatul General al Gărzii Financiare a formulat întâmpinare, solicitând de asemenea respingerea acţiunii.

La data de 14 septembrie 2011, reclamantul a completat acţiunea introductivă solicitând şi suspendarea deciziei nr. 1287 din 08 august 2011 emisă de Comisariatul General al Gărzii Financiare prin care s-a dispus eliberarea din funcţie a reclamantului.

Prin sentinţa nr. 1781 din 21 septembrie 2011, Tribunalul Dolj a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul L.I., în contradictoriu cu pârâţii Garda Financiară – Comisariatul General Bucureşti şi Secţia Judeţeană Dolj, în favoarea Curţii de Apel Craiova, Secţia de Contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea Curţii de apel

Curtea de Apel Craiova, prin Sentinţa nr. 486 din 18 octombrie 2011 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Gărzii Financiare – Secţia Dolj. Totodată, Curtea de apel a admis în parte cererea de formulată de reclamantul L.I. şi a dispus suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 1287 din 08 august 2011 emisă de Garda Financiară – Comisariatul General Bucureşti în ceea ce-l priveşte pe petentul L.I., până la pronunţarea instanţei de fond investită cu anularea acestei decizii sau în condiţiile art. 14 alin. (1) teza a II din Legea nr. 554/2004, respingând ca inadmisibilă cererea de suspendare a preavizului şi a concursului.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut în esenţă că, în cauză, este îndeplinit condiţia prevenirii unei pagube iminente, în condiţiile în care, în situaţia menţinerii actului administrativ contestat, acesta i-ar cauza grave prejudicii materiale şi morale.

Referitor la condiţia cazului bine justificat, prima instanţă a apreciat că şi acesta condiţie există în cauză şi rezultă, în principal,. din suspendarea Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 al Ministerului finanţelor Publice – Autoritatea Naţională de Administrare Fiscală, prin sentinţa nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 867/44/2011, în condiţiile în care acest ordin a reprezentat temeiul juridic pentru demararea la nivel naţional a reorganizării activităţii Gărzii Financiare, incluziv la nivelul judeţului Dolj unde îşi desfăşura activitatea reclamantul.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a preavizului şi a concursului, judecătorul fondului a apreciat că acestea sunt inadmisibile deoarece nici unul nu reprezintă un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, în condiţiile în care prin acestea nu se nasc, modifică sau ating raporturi juridice de autoritate între părţile din cauză, ele reprezentând acte prealabile deciziei de eliberare din funcţie.

3. Recursul exercitat de pârât

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare, solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei atacate şi în consecinţă respingerea acţiunii, ca nefondată.

În motivarea recursului formulat, recurentul – pârât a susţinut în esenţă că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite în cauză, condiţiile legale, prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa cazului bine justificat cât şi prevenirea unei pagube iminente.

Astfel, în ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, recurentul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca fiind îndeplinită această condiţie prin raportare la Sentinţa civilă nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 867/44/2011 prin care s-a dispus suspendarea Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253 din 23 iunie 2011 – ordin care a stat la baza emiterii deciziei nr. 1287 din 08 august 2011, deşi această sentinţă nu are efecte asupra tuturor angajaţilor Gărzii Financiare.

Cu privire la îndeplinirea celei de-a doua condiţii legale, respectiv prevenirea unei pagube iminente, recurentul-pârât a susţinut că, în mod greşit s-a reţinut ca fiind îndeplinită şi această condiţie deşi în cauză nu a fost administrată nicio probă care să dovedească această situaţie.

II Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza de faţă, în raport de criticile formulate, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea argumentelor ce succed:

Suspendarea executării actului administrativ este o operaţiune de întrerupere temporară a efectelor acestuia care intervine la cerere a părţii interesate sau din oficiu.

Această măsură este o măsură de excepţie, care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire ar produce consecinţe greu de reparat sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.

Potrivit ar.14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificat, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul său a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă, constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, conform art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Din perspectiva acestor prevederi legale, instanţa de control judiciar constată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru a se dispune suspendarea executării deciziei de eliberare din funcţie emisă de recurentul-pârât.

În speţă, Ordinul nr. 2253/2011 în temeiul căruia a fost emisă Decizia nr. 1287/2011, este un act administrativ individual, deoarece se referă la structura şi competenţele acestei instituţii şi prin el nu se instituie norme juridice care să reglementate situaţii juridice cu caracter de generalitate, impersonale.

Regulamentul, în speţa prezentă, produce efecte numai faţă de un organ al administraţiei publice, stabilind structura acestuia, motiv pentru care este un act administrativ individual.

Ca urmare, suspendarea ordinului într-o altă cauză produce efecte doar faţă de părţile respective, întrucât numai suspendarea actului administrativ normativ produce efecte erga omnes.

Sentinţa nr. 220/2011 a Curţii de Apel Galaţi, prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2253/2011 nu este aplicabilă şi reclamantului, suspendarea pronunţată operând numai între participanţii la procesul civil din acel dosar.

Astfel, pronunţarea sentinţei nu conduce la o aparenţă de nelegalitate a Deciziei nr. 1287/2011, la o îndoială serioasă asupra actului atacat cât timp efectele sale se limitează doar la părţile cauzei.

În jurisprudenţa sa constantă, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Nu se poate reţine nici îndeplinirea condiţiei legale privind paguba iminentă, întrucât lipsirea reclamantului de drepturile salariale aferente funcţiei publice exercitate, nu produce acesteia o pagubă imposibil sau greu de reparat în viitor, în ipoteza în care instanţa constată nelegalitatea actului administrativ atacat, având posibilitatea de a dispune acordarea drepturilor băneşti de care aceasta a fost lipsită după încetarea raporturilor de serviciu.

În concluzie, în raport de cele reţinute mai sus, instanţa de fond a apreciat în mod greşit că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de suspendare a actului administrativ în cauză, astfel că va fi reţinută situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului pârât sunt întemeiate iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi modificată, în sensul că se va respinge cererea reclamantului de suspendare a executării deciziei de eliberare din funcţie nr. 1287/2011, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Comisariatul General al Gărzii Financiare împotriva Sentinţei nr. 486 din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată, respinge cererea de suspendare ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 octombrie 2012.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4287/2012. Contencios