ICCJ. Decizia nr. 4373/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4373/2012
Dosar nr. 1444/44/2011
Şedinţa publică de la 26 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 87 din 27 februarie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul D.M., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Navală Română, prin care solicita obligarea acesteia să îi elibereze Certificatul de Şef Mecanic Maritim, în conformitate cu prevederile Convenţiei STCW78/1995, Secţiunea A-III/2, a studiilor efectuate, a stagiului de muncă pe vapoare, precum şi a prevederilor Legii nr. 125/2000 şi Ordinului ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1627/2006.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamantul s-a adresat autorităţii pârâte solicitând să îi elibereze Certificatul de Şef Mecanic Maritim, răspunsul pârâtei fiind în sensul că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru eliberarea respectivului certificat (brevet).
Condiţiile privind eliberarea Certificatul de Şef Mecanic Maritim sunt prevăzute de Ordinul nr. 1627/2006 emis de ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului, care reprezintă transpunerea în legislaţia românească a prevederilor legislaţiei comunitare în materia pregătirii şi perfecţionării personalului navigant maritim şi recunoaşterii certificatelor de competenţă.
Reclamantul este posesorul următoarelor certificate de competenţă: şef mecanic maritim portuar (2289 din 25 noiembrie 1999, valabilitate 11 martie 2013), şef mecanic fluvial (11461 din 7 februarie 2007, valabilitate 17 mai 2013), motorist maritim (2288 din 10 februarie 1986, valabilitate 11 martie 2013) şi maritim fluvial (11462 din 7 februarie 2007, valabilitate 17 mai 2013).
Din interpretarea sistematică a prevederilor ordinului mai sus amintit şi, cu precădere, ale Anexei 1 - Cerinţe de pregătire şi certificare în conformitate cu prevederile Convenţiei STCW, Capitolul 3, Regula II/2 şi Regula III/3, rezultă că pentru obţinerea certificatului de competenţă de şef mecanic pe o navă maritimă reclamantul trebuie să parcurgă trei etape premergătoare: obţinerea brevetului de ofiţer mecanic pe nave maritime conform Regulii III/1 din Convenţia STCW, respectiv cerinţele obligatorii pentru certificarea ofiţerilor care au responsabilitatea serviciului de cart într-un compartiment de maşini; îndeplinirea cerinţelor obligatorii pentru ofiţerul mecanic secund pe nave maritime cu un motor principal cu o propulsie de 3.000 kw sau mai mare, cuprinse în Regula III/2 din Convenţia STCW; îndeplinirea cerinţelor obligatorii pentru certificarea şefilor mecanici pe nave maritime cu un motor principal cu o putere de propulsie de 3.000 kw, cuprinse în Regula III/2 din Convenţia STCW.
Pentru parcurgerea fiecăreia dintre aceste etape este necesară îndeplinirea unor condiţii specifice, expres prevăzute de Ordinul nr. 1627/2006 emis de ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului.
Numai cu respectarea cerinţelor arătate mai sus, reclamantul ar fi putut obţine certificatul de competenţă corespunzător, care să-i dea dreptul să efectueze serviciul conform competenţei şi să îndeplinească atribuţiile pe care le implică nivelul de responsabilitate specificat în acesta, la bordul unei nave de tipul, tonajul, puterea şi mijloacele de propulsie specificate, pe timpul cât acesta este angajat într-un anumit tip de voiaj.
Or, faţă de documentele pe care reclamantul le-a prezentat, constând în certificat de calificare de şef maritim portuar sau certificate de absolvire a unor cursuri, care nu au relevanţă în speţa tratată, în mod temeinic şi legal solicitarea privind eliberarea brevetului de şef mecanic pe nave maritime nu a putut fi soluţionată favorabil.
Reclamantul nu îndeplineşte nici măcar cerinţele obligatorii impuse de Convenţia STCW pentru brevetul de ofiţer mecanic pe nave maritime, brevet inferior celui solicitat de şef mecanic pe nave maritime.
În consecinţă, lipsa formei de pregătire printr-o instituţie de învăţământ universitar, specializarea electromecanică, este elementul principal care limitează posibilitatea reclamantului de a obţine brevete maritime, condiţie suplimentară faţă de cele impuse în vederea obţinerii brevetului fluvial sau maritim portuar, deţinute de reclamant, pentru care nu a fost necesară absolvirea studiilor superioare de specialitate.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de eliberare a unui certificat maritim limitat, se constată că legislaţia română, în concordanţă cu prevederile Convenţiei STCW 78 amendată şi a Directivelor Europene, nu prevede acest tip de certificat de competenţă.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului, care reprezintă o reiterare a argumentelor invocate în faţa instanţei de fond, fără a se constitui într-o critică efectivă a considerentelor hotărârii atacate, se arată, în esenţă, că legislaţia românească în materie de navigare maritimă, precum şi autorităţile competente în domeniu nu se conformează normelor internaţionale ce reglementează această materie; argumentele invocate de recurent se concentrează cu precădere împotriva necesităţii absolvirii studiilor superioare, ca şi condiţie de acordare a atestatului solicitat.
Soluţia instanţei de recurs
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile şi argumentele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Obiectul acţiunii formulate în cauză îl constituie obligarea Autorităţii Navale Române la eliberarea unui document, respectiv a unui Certificat de Şef mecanic maritim, în conformitate cu prevederile Convenţiei STCW78/1995, Secţiunea A-III/2.
Standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart sunt prevăzute de Convenţia internaţională adoptată la Londra la 7 iulie 1978 (STCW 1978), la care România a aderat prin Legea nr. 107/1992, publicată în M. Of. nr. 258 din 15 octombrie 1992.
A. Norme internaţionale:
1) Convenţia:
Conform art. I al acestei Convenţii, „Părţile îşi asumă responsabilitatea promulgării tuturor legilor, decretelor, ordinelor şi regulamentelor şi luării tuturor celorlalte măsuri necesare aplicării integrale a convenţiei astfel încât să se asigure de faptul că, din punctul de vedere al siguranţei vieţii şi a bunurilor pe mare şi al protecţiei mediului marin, navigatorii de la bordul navelor sunt atestaţi şi apţi pentru efectuarea serviciului” (alin. (2)).
De asemenea, Convenţia prevede la art. VI alin. (1) că „Dovezile de atestare pentru comandanţi, ofiţeri şi pentru alte categorii de navigatori vor fi eliberate acelor candidaţi care, conform cerinţelor administraţiei, îndeplinesc condiţiile referitoare la stagiu, vârstă, stare de sănătate, pregătire, atestare şi examinare conform prevederilor corespunzătoare din anexa convenţiei”.
La art. VIII din Convenţie se prevede că „În condiţii de extremă necesitate, administraţiile, atunci când apreciază că nu se pun în pericol persoanele, bunurile sau mediul marin, pot emite o dispensă care să permită unui anumit navigator să execute serviciul pe o anumită navă pe durata unei perioade specificate ce nu va depăşi 6 luni într-o funcţie pentru care nu deţine dovada de atestare corespunzătoare dar nu în funcţia de radiotelegrafist sau operator radiotelefonist exceptând prevederile contrare din Regulamentul de radiocomunicaţie; condiţia care se impune este ca persoana în cauză să posede cunoştinţe corespunzătoare funcţiei vacante pentru care se acordă dispensa şi o poate îndeplini în manieră sigură, conform cerinţelor administraţiei. Totuşi, nu se vor acorda dispense pentru funcţiile de comandant şi şef mecanic, decât în cazuri de forţă majoră şi atunci numai pentru o perioadă cât mai scurtă” (alin. (1)).
Referindu-se la formele de pregătire şi educaţie a persoanelor care urmează să îşi desfăşoare activitatea în acest domeniu, Convenţia statuează la art. IX că „nu va interzice unei administraţii să păstreze sau să adopte alte sisteme de pregătire şi educaţie, inclusiv serviciul pe navele maritime şi sistemul organizat la bord adaptat progresului tehnic şi tipurilor speciale de nave şi de comerţ cu condiţia ca nivelul serviciului, cunoştinţele şi eficienţa în ceea ce priveşte manevrarea navei şi manipularea mărfii să asigure gradul necesar de siguranţă pe navă şi să aibă un efect preventiv în raport cu poluarea cel puţin echivalente cu prevederile convenţiei” (alin. (1) şi „Detaliile referitoare la astfel de forme de organizare vor fi raportate cât mai curând posibil secretarului general, care le va transmite tuturor părţilor” (alin. (2)).
2) Anexa la Convenţie (în forma actualizată, cu amendamentele acceptate prin O.G. nr. 122/2000),
Cap.1,
Reglementarea I/1, paragraf 1:
Definiţii
„Reglementări înseamnă reglementările conţinute în anexa la Convenţie” (pct. 1)
„Aprobat înseamnă aprobat de către Statul-parte în conformitate cu aceste reglementări” (pct. 2)
„Şef mecanic înseamnă ofiţerul mecanic cu cea mai mare funcţie responsabil cu propulsia mecanică şi cu exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor mecanice şi electrice ale navei” (pct. 8).
„Codul STCW înseamnă Codul privind pregătirea, brevetarea/atestarea şi efectuarea serviciului de cart (Codul STCW) adoptat prin Rezoluţia 2 a Conferinţei din 1995, cu amendamentele care pot fi aduse de Organizaţie” (pct. 23).
„Atribuţii înseamnă un ansamblu de sarcini, îndatoriri şi responsabilităţi, conform specificaţiilor din Codul STCW, necesare pentru exploatarea navei, siguranţa vieţii pe mare sau protecţia mediului marin” (pct. 24)
„Certificat de competenţă înseamnă un certificat emis şi atestat pentru comandanţi, ofiţeri şi operatori GMDSS în conformitate cu prevederile Capitolelor II, III, IV sau VII din această anexă şi care dă dreptul deţinătorului legal al acestuia să execute serviciul pe funcţia corespunzătoare şi să îndeplinească atribuţiile pe care le presupune nivelul de responsabilitate specificat în acel document” (pct. 30).
Reglementarea I/6
Instruire şi evaluare
„Fiecare Stat-parte se va asigura că: instruirea şi evaluarea navigatorilor, conform cerinţelor Convenţiei, sunt administrate, supervizate şi monitorizate în conformitate cu prevederile secţiunii A-I/6 a Codului STCW” (pct. 1) „şi cei care răspund de instruirea şi evaluarea competenţei navigatorilor, conform cerinţelor Convenţiei, au o calificare corespunzătoare cu prevederile secţiunii A-I/6 a Codului STCW pentru tipul şi nivelul de instruire sau evaluare în cauză” (pct. 2).
Reglementarea I/8
Standarde de calitate
„Fiecare Stat-parte se va asigura că: în concordanţă cu prevederile secţiunii A-I/8 a Codului STCW, toate activităţile de instruire, evaluare a competenţei, certificare, inclusiv certificarea medicală, activităţi de confirmare şi reconfirmare executate de agenţii sau instituţii neguvernamentale de sub autoritatea sa, sunt permanent monitorizate printr-un sistem de standarde de calitate care să asigure atingerea obiectivelor formulate, inclusiv cele privitoare la calificarea şi experienţa instructorilor şi evaluatorilor” (pct. 1) şi „acolo unde aceste activităţi sunt executate de agenţii sau instituţii guvernamentale, trebuie să existe un sistem de standarde de calitate” (pct. 2).
„Cap. III Compartimentul de maşini
Reglementarea III/2
Cerinţe minime obligatorii pentru certificarea şefilor mecanici şi a ofiţerilor mecanici secunzi de pe navele al căror motor principal dezvoltă o putere de propulsie de 3.000 Kw şi mai mare.
Paragraful 1: Fiecare şef mecanic şi ofiţer mecanic secund de pe o navă maritimă al cărui motor principal dezvoltă o putere de propulsie de 3.000 Kw şi mai mare, trebuie să deţină un certificat de competenţă.
Paragraful 2: Orice candidat pentru certificare trebuie:
1. să îndeplinească cerinţele pentru certificare ca ofiţer cu responsabilitatea cartului la maşini pe nave maritime propulsate cu o putere de propulsie de 750 Kw şi mai mare şi au un stagiu de îmbarcare aprobat la bordul navelor maritime în această capacitate:
1.1. pentru certificare ca ofiţer mecanic secund, să aibă un stagiu aprobat de minimum 12 luni ca ofiţer mecanic calificat, şi,
1.2. pentru certificare ca şef mecanic, să aibă un stagiu aprobat de minimum 36 de luni: cu toate acestea, această perioadă poate fi redusă până la cel puţin 24 de luni, în cazul în care nu mai puţin de 12 luni de stagiu de îmbarcare în cauză a fost efectuat ca ofiţer mecanic secund; şi
2. să fi terminat o formă aprobată de instruire şi formare şi să îndeplinească standardul de competenţă specificat în secţiunea A-III/2 din Codul STCW.”
3) Codul privind pregătirea, brevetarea/atestarea şi efectuarea serviciului de cart (Codul STCW)
Partea A
Standardele obligatorii în ceea ce priveşte dispoziţiile din anexa la Convenţia STCW
Introducere
„În această parte, sunt (…) cuprinse standardele de competenţă, necesare a fi demonstrate de către candidaţi în vederea emiterii şi revalidării certificatelor de competenţă conform prevederilor Convenţiei STCW”.
Capitolul I
Standarde referitoare la prevederi generale
Secţiunea A-I/1
Paragraful 1 pct. 1: „Prin standard de competenţă se înţelege nivelul priceperilor şi deprinderilor ce urmează a fi atins pentru executarea corespunzătoare a atribuţiilor de la bordul navelor în conformitate cu criteriile agreate pe plan internaţional şi expuse în cele ce urmează şi incorporând standardele sau nivelele de cunoştinţe precum şi capacitatea de înţelegere şi demonstrare”.
Secţiunea A-I/6
Paragraful 7: Instruire şi evaluare
„Fiecare Stat-parte care recunoaşte un curs de instruire, o instituţie de instruire sau o calificare acordată de către o instituţie de instruire, ca parte a cerinţelor necesare eliberării unui certificat în conformitate cu Convenţia, se va asigura că experienţa şi calificarea instructorilor şi a evaluatorilor sunt acoperite prin aplicarea prevederilor standardelor de calitate din secţiunea A-I/8. Această calificare, experienţă şi aplicare a standardelor de calitate va include instruirea corespunzătoare în tehnicile de instruire, în metodele şi practica instruirii şi evaluării şi se va conforma tuturor cerinţelor aplicabile din paragrafele 4 la 6”.
B. Norme interne:
1) Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1627/2006 pentru aprobarea criteriilor minime de pregătire şi perfecţionare a personalului navigant maritim român şi a sistemului de recunoaştere a certificatelor de competenţă.
Potrivit art. 18, „În cazul în care, ca urmare a unor situaţii excepţionale, un post a devenit vacant la bordul unei nave care arborează pavilion român şi numai dacă este strict necesar şi nicio altă măsură nu poate fi adoptată, ANR poate emite o dispensă unei persoane care nu deţine un certificat corespunzător, dar care este calificată pentru a ocupa postul respectiv, numai în condiţiile în care nu se pun în pericol viaţa şi bunurile pe mare, precum şi mediul marin. Această dispensă se poate acorda pentru cea mai scurtă perioadă de timp posibilă, dar nu mai mult de 6 luni” (alin. (1) şi „ANR nu poate acorda dispense pentru comandant şi şeful mecanic decât în cazuri de forţă majoră şi pentru cea mai scurtă perioadă de timp posibilă” (alin. (3)).
Conform art. 291 din Ordin, „Se pot prezenta la examenul de evaluare în vederea obţinerii brevetelor de ofiţer punte, ofiţer mecanic sau ofiţer electrician maritim, după caz, absolvenţii formelor de învăţământ universitar tehnic de lungă sau scurtă durată, profil mecanic sau electric şi absolvenţii învăţământului universitar de marină militară, care: 1) au fost pregătiţi sau se aflau în curs de pregătire la data intrării în vigoare a prevederilor prezentului ordin, prin cursurile de specializare aprobate, absolvite la CERONAV - Constanţa; 2) au efectuat stagiul de îmbarcare prevăzut de legislaţia în vigoare la data efectuării cursurilor aprobate; 3) se încadrează în perioada de valabilitate a cursului de specializare.
De asemenea, potrivit art. 292 din acelaşi act normativ „Posesorii de brevete maritime de ofiţer punte, ofiţer mecanic şi ofiţer electrician maritim, absolvenţi ai formelor de învăţământ universitar prevăzute la art. 291, se pot prezenta la examenul de evaluare pentru obţinerea brevetelor superioare”.
2) Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1627/2006
Cerinţe de pregătire şi certificare în conformitate cu prevederile Convenţiei STCW, astfel cum este prevăzut în art. 4
Cap. III
Compartimentul maşini
Regula III/2
„Cerinţe obligatorii pentru certificarea şefilor mecanici şi a ofiţerilor mecanici secunzi pe nave maritime cu un motor principal cu o putere de propulsie de 3.000 kW sau mai mare
Ofiţer mecanic secund pe nave maritime cu un motor principal cu o putere de propulsie de 3.000 kW sau mai mare
1. Fiecare persoană care îndeplineşte funcţia de ofiţer mecanic secund pe nave maritime cu un motor principal cu o putere de propulsie de 3.000 kW sau mai mare trebuie să deţină un certificat corespunzător.
2. Fiecare candidat pentru obţinerea brevetului de ofiţer mecanic secund pe nave maritime cu un motor principal cu o putere de propulsie de 3.000 kW sau mai mare, trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
2.1. deţine brevetul de ofiţer mecanic pe nave maritime cu un motor principal cu o putere de propulsie de 750 kW sau mai mare şi are un stagiu de îmbarcare aprobat pe această funcţie de minimum 24 luni, dintre care cel puţin 12 luni în ultimii 5 ani;
2.2. a absolvit cu diplomă o formă de pregătire aprobată pentru atingerea nivelului minim de cunoştinţe, a gradului de înţelegere şi a deprinderilor practice necesare dobândirii competenţelor specificate în secţiunea AIII/2 a Codului STCW;
2.3. îndeplineşte standardele de competenţă specificate în Secţiunea A-III/2 a Codului STCW.
Şef mecanic pe nave maritime cu un motor principal cu a putere de propulsie de 3.000 kW sau mai mare
3. Fiecare persoană care îndeplineşte funcţia de şef mecanic pe nave maritime cu un motor principal cu o putere de propulsie de 3.000 kW sau mai mare trebuie să deţină un certificat corespunzător.
4. Fiecare candidat pentru obţinerea brevetului de şef mecanic pe nave maritime cu un motor principal cu o putere de propulsie de 3.000 kW sau mai mare, trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
4.1. deţine brevetul de ofiţer mecanic secund pe nave maritime cu un motor principal cu o putere de propulsie de 3.000 kW sau mai mare;
4.2. are un stagiu de îmbarcare pe funcţia de ofiţer mecanic secund pe nave maritime cu un motor principal cu o putere de propulsie de 3.000 kW sau mai mare de minimum 24 luni, dintre care cel puţin 12 luni în ultimii 5 ani;
4.3. îndeplineşte standardele de competenţă specificate în Secţiunea A-III/2 a Codului STCW.
C. Considerentele instanţei de recurs
Din analiza Convenţiei şi a anexelor sale, rezultă că acestea prezintă un ansamblu de abilităţii şi competenţe, constând în sarcini, îndatoriri şi responsabilităţi, necesare pentru exploatarea navei, siguranţa vieţii pe mare sau protecţia mediului marin, precum şi o sumă de reguli impuse statelor-părţi, cărora le revine responsabilitatea promulgării tuturor actelor interne şi luării tuturor celorlalte măsuri necesare aplicării integrale a convenţiei, astfel încât să se asigure de faptul că, din punctul de vedere al siguranţei vieţii şi a bunurilor pe mare şi al protecţiei mediului marin, navigatorii de la bordul navelor sunt atestaţi şi apţi pentru efectuarea serviciului.
Convenţia prevede că un Certificat de competenţă, emis şi atestat pentru comandanţi, ofiţeri şi operatori GMDSS în conformitate cu prevederile Capitolelor II, III, IV sau VII din anexă, dă dreptul deţinătorului legal al acestuia să execute serviciul pe funcţia corespunzătoare şi să îndeplinească atribuţiile pe care le presupune nivelul de responsabilitate specificat în acel document.
Atribuţiile, reprezentând ansamblul de sarcini, îndatoriri şi responsabilităţi necesare pentru exploatarea navei, siguranţa vieţii pe mare sau protecţia mediului marin, sunt specificate în Codul STCW, anexă la Convenţie, care prevede detaliat şi explicit competenţele caracteristice fiecărei funcţii şi post de pe navă.
Printre cerinţele minime obligatorii pentru certificarea şefilor mecanici - funcţie pentru care recurentul-reclamant a solicitat să fie certificat de către autoritatea competentă română - precum şi a ofiţerilor mecanici secunzi, se regăsesc şi acelea referitoare la necesitatea absolvirii, de către candidat, a unei forme de instruire şi formare, aprobată de către administraţia (statul-parte) ce urmează să realizeze certificarea, şi a îndeplinirii standardului de competenţă specificat în secţiunea A-III/2 din Codul STCW.” (Reglementarea III/2, paragraful 2 alin. (2)
Referindu-se la dovezile de atestare pentru comandanţi, ofiţeri şi pentru alte categorii de navigatori, Convenţia arată că acestea vor fi eliberate acelor candidaţi care, conform cerinţelor administraţiei, îndeplinesc condiţiile referitoare la stagiu, vârstă, stare de sănătate, pregătire, atestare şi examinare conform prevederilor corespunzătoare din anexa convenţiei (art. VI alin. (1)).
Se constată, deci, că normele internaţionale în discuţie prevăd standardul de competenţă, reprezentând nivelul priceperilor şi deprinderilor ce urmează a fi atins pentru executarea corespunzătoare a atribuţiilor de la bordul navelor în conformitate cu criteriile agreate pe plan internaţional, incorporând standardele sau nivelele de cunoştinţe precum şi capacitatea de înţelegere şi demonstrare, fără, însă, să prevadă forma de instruire şi formare în cadrul căreia aspirantul la o anumită funcţie dobândeşte deprinderile şi nivelul de cunoştinţe corespunzătoare acelor standarde.
Acest aspect, normele internaţionale îl lasă la aprecierea administraţiei, căreia îi impune numai asigurarea unui standard de calitate corespunzător acestor norme.
În acest sens, sunt clare prevederile cuprinse în Reglementările I/6 şi I/8, citate mai sus, care, referindu-se la instruirea şi evaluarea navigatorilor, impun fiecărui Stat-parte obligaţia de a se asigura că această activitate (de instruire şi evaluare - n.r.) este administrată, supervizată şi monitorizată în conformitate cu prevederile Codului STCW, că cei care răspund de instruirea şi evaluarea competenţei navigatorilor au o calificare corespunzătoare cu prevederile aceluiaşi Cod STCW şi că toate activităţile de instruire, evaluare a competenţei, certificare, inclusiv certificarea medicală, executate de agenţii sau instituţii neguvernamentale de sub autoritatea sa, sunt permanent monitorizate printr-un sistem de standarde de calitate.
Prin urmare, cum, potrivit definiţiei date de Convenţie, „Şef mecanic înseamnă ofiţerul mecanic cu cea mai mare funcţie responsabil cu propulsia mecanică şi cu exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor mecanice şi electrice ale navei”, era imperativ ca, prin normele sale interne, în conformitate cu prevederile Convenţiei, Statul Român să se asigure că dobândirea de către aspiranţii la certificarea ca „Şef mecanic” a competenţelor corespunzătoare se face la cel mai înalt standard de calitate, ca o garanţie a siguranţei vieţii şi a bunurilor pe mare, precum şi a protecţiei mediului marin (art. 1 din Convenţie).
Acest lucru s-a realizat prin prevederile Ordinului ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1627/2006, conform cărora, pentru a se prezenta la examenul de evaluare în vederea obţinerii brevetelor de ofiţer punte, ofiţer mecanic sau ofiţer electrician maritim, după caz, candidaţii trebuie să fie absolvenţi ai uneia din formele de învăţământ universitar expres menţionate în ordin (art. 291) iar cei care sunt, deja, posesori ai unor astfel de brevete maritime se pot prezenta la examenul de evaluare pentru obţinerea brevetelor superioare, dacă sunt absolvenţi ai formelor de învăţământ universitar prevăzute la art. 291 (art. 292).
Cum recurentul-reclamant nu îndeplineşte aceste condiţii, nefiind nici posesorul unui brevet inferior funcţiei pentru care solicită certificarea (potrivit dispoziţiilor cuprinse în Reglementarea III/2 parag. 2 pct. 1 din Anexa la Convenţie), nici absolvent al formelor de instruire şi formare, aprobate de către administraţie, respectiv Statul Român (potrivit dispoziţiilor cuprinse în Reglementarea III/2, parag. 2 pct. 2 din Anexa la Convenţie), în mod corect şi în conformitate cu normele internaţionale şi interne în materie a procedat autoritatea competentă respingându-i cererea de eliberare a „Certificatului de Şef mecanic maritim”.
Nici în ce priveşte posibilitatea acordării „Certificatelor maritime limitate”, cum le denumeşte recurentul-reclamant, argumentele invocate de către acesta nu sunt întemeiate.
Astfel, aşa cum rezultă din cuprinsul Convenţiei şi a anexelor sale, o astfel de noţiune nu este reglementată.
Dacă, însă, prin sintagma „Certificat maritim limitat” recurentul-reclamant se referă la posibilitatea administraţiilor de a emite o dispensă, care să permită unui anumit navigator să execute serviciul pe o anumită navă pe durata unei perioade specificate, ce nu va depăşi 6 luni, într-o funcţie pentru care nu deţine dovada de atestare corespunzătoare, Convenţia prevede că aceasta se poate face numai în condiţii de extremă necesitate, atunci când se apreciază că nu se pun în pericol persoanele, bunurile sau mediul marin; sunt exceptate, însă, de la aplicarea acestor prevederi unele funcţii, considerate a avea un grad înalt de tehnicitate şi responsabilitate, între care cea de comandant şi şef mecanic, pentru care poate fi acordată dispensă numai în cazuri de forţă majoră şi atunci numai pentru o perioadă cât mai scurtă” (art. VIII alin. (1) din Convenţie).
Pentru considerentele arătate, constatând că sentinţa atacată este temeinică şi legală, nefiind incident nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul D.M. împotriva Sentinţei nr. 87 din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4376/2012. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 4368/2012. Contencios → |
|---|
