ICCJ. Decizia nr. 4405/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4405/2012
Dosar nr. 84/2/2011
Şedinţa publică de la 30 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual.
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 5 ianuarie 2011, reclamanţii P.C. şi P.C.R. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin SC M. SA, anularea hotărârii nr. 5 din 17 decembrie 2010 emisă de Comisia pentru soluţionarea întâmpinărilor persoanelor propuse pentru expropriere, în vederea realizării lucrării de interes naţional, precum şi obligarea pârâtului la plata sumei de 881.500 lei cu titlu de despăgubiri.
Ulterior, reclamanţii şi-au majorat cuantumul pretenţiilor băneşti la suma de 1.265.534 lei, reprezentând contravaloarea de circulaţie a terenului de 200,33 mp, a construcţiei edificate pe acesta şi a costurilor de mutare a punctului de lucru al SC G.C.I.E. SRL, situat la aceeaşi adresă. De asemenea, au contestat şi „toate deciziile emise de expropriator în acest sens”.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 4601 din 29 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea formulată şi precizată de reclamanţii P.C. şi P.C.R., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român – prin SC M. SA.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prezenta acţiune are ca obiect principal anularea hotărârii nr. 5 din 17 decembrie 2010 a Comisiei pentru soluţionarea întâmpinărilor, precum şi capetele de cerere accesorii privind obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri pentru imobilul expropriat în sumă precizată de 1.265.534 lei şi anularea oricăror alte hotărâri subsecvente hotărârii iniţiale în ceea ce priveşte exproprierea imobilului lor.
Prin hotărârea contestată Comisia pentru soluţionarea întâmpinărilor persoanelor propuse pentru expropriere în vederea realizării lucrării de interes naţional „Magistrala 5 Drumul Taberei – Pantelimon, Tronsonul Drumul Taberei – Universitate” a respins întâmpinarea formulată de reclamanţi împotriva notificării nr. M01.11/054.
Prin această din urmă notificare li s-a comunicat reclamanţilor intenţia SC M. SA de expropriere a suprafeţei de teren de 200 mp pe care aceştia o deţin, respectiv întregul imobil situat în Bucureşti, sector 5, precum şi valoarea propusă a despăgubirilor.
Instanţa reţine că, în ceea ce priveşte competenţa instanţei de contencios administrativ în materia exproprierii, această competenţă este conturată exclusiv de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, text potrivit căruia „În cazul în care şi noile propuneri vor fi respinse, expropriatorul, precum şi proprietarii sau celelalte persoane titulare de drepturi reale asupra imobilului propus spre expropriere pot contesta hotărârea comisiei, constituită potrivit art. 15, la Curtea de apel, în raza căreia se află situat imobilul, în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare”.
Or, în raport de obiectul prezentei pricini, instanţa reţine că ipoteza care deschide calea prezentei acţiuni în contencios administrativ este exclusiv aceea în care, într-un al doilea ciclu de propuneri ale expropriatorului (în cazul respingerii primei sale propuneri), comisia respinge din nou propunerea expropriatorului.
Orice altă modalitate de soluţionare a propunerii de expropriere şi a întâmpinării, în orice altă etapă, nu se circumscrie sferei de contestare în procedura contenciosului administrativ reglementată de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 33/1994.
Instanţa a reţinut că această comisie se rezumă la a verifica doar propunerea de expropriere circumscrisă exclusiv planului cuprinzând terenul şi construcţiile propuse spre expropriere, excluzând ofertele de despăgubire, care fac obiectul determinării lor juste în procedura efectivă de expropriere, în faţa tribunalului investit cu etapa judiciară a exproprierii, potrivit art. 21 şi urm. din Legea nr. 33/1994.
Instanţa de fond sesizată a apreciat că diferendul dedus judecăţii în prezenta cauză nu se circumscrie ipotezei normei legale cuprinsă în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, aceea de a fi respinsă şi a doua propunere de expropriere a expropriatorului.
II. Instanţa de recurs.
1. Recursul declarat de reclamanţi.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii P.C. şi P.C.R., care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive:
Intimatul – pârât Statul Român prin SC M. SA, în calitate de expropriator a notificat reclamanţilor contestatori intenţia de expropriere a terenului de 200 mp situat în Bucureşti, sector 5 pentru realizarea lucrării de interes naţional „Magistrala 5 Drumul Taberei Pantelimon Tronsonul Drumul Taberei – Universitate”, stabilind o despăgubire de 559.206 lei, care a fost majorată de Comisia de soluţionare a întâmpinărilor, în urma contestaţiei reclamanţilor, la valoarea de 576.200 lei, dar reclamanţii au sesizat instanţa de judecată înainte să le fie comunicată decizia de expropriere şi de acordare despăgubiri.
Au arătat recurenţii că printr-o nouă notificare cu nr. 170303/448 din 4 aprilie 2011 emisă în baza Legii nr. 255/2010 intrată în vigoare la 23 decembrie 2010 li s-a notificat din nou intenţia de expropriere a terenului, pentru o despăgubire de 403.259 lei, net inferioară vechii oferte care nu a fost revocată, iar întâlnirea părţilor din 24. iunie 2011 nu a avut rezultate.
S-a învederat că la termenul de judecată din 29 iunie 2011 recurenţii – reclamanţi şi-au majorat cuantumul pretenţiilor la 1.265.534 lei, sumă ce reprezintă, în opinia recurenţilor, valoarea reală a imobilului format din teren în construcţie, în care se află sediul societăţii la care este asociat unul dintre recurenţi, solicitându-se casarea sentinţei şi acordarea despăgubirilor în cuantumul solicitat.
2. Considerentele Înaltei Curţi, asupra recursului.
La termenul de judecată din 26 iunie 2012 Înalta Curte, a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304, pct. 3 C. proc. civ., respectiv necompetenţa materială a Curţii de Apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, de a soluţiona cauza în fond şi a rămas în pronunţare asupra acestei excepţii, conform art. 137 C. proc. civ. în legătură cu care constată următoarele:
Aşa cum menţionează şi recurenţii în cererea de recurs, notificarea prin care s-a stabilit ultima valoare a despăgubirilor oferite de Statul român recurenţilor - reclamanţi pentru terenul de 200 mp situat în Bucureşti, sector 5 ce urma să fie expropriat s-a emis după intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2010 intrată în vigoare la 23 decembrie 2010, care a modificat procedura contestării despăgubirilor, împrejurare necontestată de intimată, instanţa competentă pentru această situaţie potrivit art. 22 din Lege, fiind Tribunalul şi nu Curtea de Apel, dispoziţiile noii legi aplicându-se şi procedurilor de expropriere în curs de desfăşurare, conform art. 32 din Lege.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 304 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei competente material Tribunalul Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.C. şi P.C.R. împotriva sentinţei civile nr. 4601 din 29 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi în consecinţă.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa competentă, respectiv Tribunalul Bucureşti, conform Legii nr. 255/2010.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4397/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4409/2012. Contencios → |
|---|
