ICCJ. Decizia nr. 4409/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4409/2012
Dosar nr. 341/45/2012
Şedinţa publică de la 30 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei.
1. Cadrul procesual.
Prin cererea înregistrată la aceasta instanţă sub nr. 341/45 din 4 aprilie 2012, Municipiul Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu „Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi”, suspendarea executării deciziei nr. 109 din 16 decembrie 2011 şi a procesului verbal de control nr. 94338 din 4 noiembrie 2011, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii privind anularea actelor menţionate, ce face obiectul dosarului nr. 92/45/2012.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 134 din 9 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, a fost respinsă cererea de suspendare a executării procesului-verbal de control nr. 94338 din 4 noiembrie 2011 şi a deciziei nr. 109 din 16 decembrie 2011, emisă de D.G.F.P. Iaşi, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în procedura prevăzută de O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi a efectuat o verificare la Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Iaşi referitoare la „utilizarea eficientă a fondurilor publice locale”, ocazie cu care s-a constatat, astfel cum s-a consemnat în procesul-verbal de inspecţie nr. 4489 din 31 octombrie 2011, printre altele, faptul că: SC R.J.R.I. SRL a beneficiat de suma de 329.868 lei, decontată suplimentar faţă de valoarea contractată, că „suma de 152.525 lei reprezintă lucrări executate la Liceul E.R. şi nu făceau parte din obiectul contractului şi nici din caietul de sarcini aferent procedurii de achiziţie iniţiate”, şi că la obiectivul de investiţii „Proiectare şi execuţie lucrări de modernizare străzi în municipiul Iaşi etapa I”, în perioada iulie 2007 - decembrie 2009, au fost decontate cheltuieli cu organizarea de şantier, fără a exista documente justificative”, stabilindu-se ca măsură de realizat recuperarea sumei de 908.736 lei, reprezentând contravaloarea acestor cheltuieli.
Instanţa de primă jurisdicţie reţine că prin decizia nr. 109 din 16 decembrie 2011, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi a respins contestaţia formulată de Primăria Municipiului Iaşi împotriva procesului-verbal de control nr. 94338 din 4 noiembrie 2011, şi ca entitatea verificată a solicitat Curţii de Apel Iaşi, prin cererea ce a fost înregistrata sub nr. 1277 din 23 ianuarie 2012, anularea deciziei nr. 109 din 16 decembrie 2011 şi a procesului-verbal nr. 94338 din 4 noiembrie 2011. Instanţa a reţinut că prezenta cerere de suspendare a executării acestor acte administrative s-a formulat pe cale separată, în procedura prevăzută de art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 15, coroborate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ poate să ceară instanţei competente, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, suspendarea executării actului administrativ unilateral, în tot sau în parte, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anulare.
Curtea, a apreciat că în ipoteza în care s-ar constata că măsurile dispuse de organul de inspecţie ar fi de natură să perturbe grav funcţionarea autorităţii publice reclamante, condiţia ce trebuie îndeplinită în mod cumulativ, respectiv aceea a existenţei unui „caz bine justificat”, nu este satisfăcută în cauza de faţă, întrucât atâta timp cât s-a reţinut faptul că s-au făcut plăţi fără documente justificative sau că au fost executate lucrări ce nu făceau obiectul contractului şi nici a caietului de sarcini aferent procedurii de achiziţie publică, nu se poate considera că aceste constatări sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ contestat, fără a se antama, în mod nepermis, fondul raportului juridic litigios.
3. Recursul declarat de Municipiul Iaşi prin Primar
Prin motivele de recurs formulate recurentul a criticat soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că în cauza dedusă judecăţii sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ fiscal.
A prezentat cazul bine justificat ca fiind acela al existenţei unei îndoieli serioase în privinţa legalităţii actelor atacate, având în vedere că organul de control a aplicat retroactiv prevederile O.G. nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii.
II. Decizia instanţei de recurs.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu soluţionarea recursului declarat, mai înainte de a analiza motivele de recurs formulate, a constatat faptul că recursul este tardiv.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 103 alin (1) C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte, a constatat faptul că sentinţa a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 24 aprilie 2012, iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanţa de fond la data de 3 mai 2012, conform datei aflate pe plicul de corespondenţă, cu depăşirea termenului de 5 zile de la comunicare, prevăzut de dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
În aceste condiţii, Înalta Curte, va aplica sancţiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul defapt de lege.
Văzând dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 raportate la art. 101 şi 102 C. proc. civ., care prevăd termenul de 5 zile de la comunicare pentru recurs, precum şi modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că cererea de recurs a fost depusă cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale legii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va constata tardiv declarat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Municipiul Iaşi prin Primar împotriva sentinţei nr. 134 din 9 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4405/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4434/2012. Contencios → |
|---|
