ICCJ. Decizia nr. 4412/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4412/2012
Dosar nr. 5986/2/2011
Şedinţa publică de la 30 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 5986/2/2011, reclamanta SC N.R. SRL a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
1. obligarea A.N.A.F. la emiterea deciziei de soluţionare a Contestaţiei fiscale, potrivit art. 210 şi urm. din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, în termen de 10 zile de la pronunţarea hotărârii;
2. obligarea A.N.A.F., în temeiul art. 18 alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, la plata de penalităţi către societate în cuantum de 100.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, în situaţia neîndeplinirii în termen a obligaţiilor stabilite de instanţă în urma admiterii primului capăt de cerere de mai sus;
3. obligarea preşedintelui A.N.A.F., respectiv a conducătorului D.G.S.C., în baza art. 18 alin. (6) şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în situaţia în care termenul de 10 zile de executare a hotărârii nu e respectat, la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere;
4. obligarea autorităţii pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta a arătat că sunt prematur formulate capetele de cerere prin care s-a solicitat plata unor penalităţi şi a unor amenzi pentru întârziere în situaţia neîndeplinirii în termen a obligaţiei stabilită de instanţă, întrucât instanţa de judecată nu s-a pronunţat asupra principalului capăt de cerere, acela de obligare a autorităţii pârâte la emiterea unei decizii, neexistând în acest sens o hotărâre judecătorească irevocabilă.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 7825 din 22 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă excepţia prematurităţii capetelor de cerere privitoare la plata penalităţilor de întârziere şi a amenzii, invocată de pârâtă.
Instanţa a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC N.R. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi instanţa a dispus obligarea pârâtei la emiterea deciziei de soluţionare a contestaţiei înregistrată sub nr. 964909 din 9 martie 2011 la M.F.P. - A.N.A.F. - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în termen de 30 de zile de la pronunţare, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.000 RON penalităţi, pentru fiecare zi de întârziere, în situaţia neîndeplinirii în termen a obligaţiei stabilite, precum şi la plata cheltuielilor de judecată, stabilite cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că excepţia prematurităţii capetelor de cerere privitoare la plata penalităţilor de întârziere şi a amenzii invocată de pârâtă este neîntemeiată, având în vedere dispoziţiile art. 18 alin. (5) şi (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care instituie posibilitatea instanţei de a stabili, prin dispozitiv, un termen de executare, penalităţi pentru fiecare zi de întârziere, precum şi amenda prevăzută de art. 24 alin. (2) în cazul neîndeplinirii obligaţiei în termenul stabilit.
Aşadar, posibilitatea instituirii acestor mijloace de constrângere nu este condiţionată de existenţa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile care să oblige autoritatea publică la efectuarea unei operaţiuni administrative, însăşi instanţa de fond putând stabili, prin dispozitivul hotărârii, atât penalităţi pentru întârziere, cât şi amenda prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut că litigiul dedus judecăţii este unul de contencios administrativ şi vizează refuzul pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor de soluţionare, în termenul legal, a contestaţiei fiscale înregistrate sub nr. 969409 din 9 martie 2011, formulată de reclamanta SC N.R. SRL împotriva Deciziei de impunere nr. 9 din 3 februarie 2011 şi a Raportului de inspecţie fiscală generală nr. 40186 din 1 februarie 2011.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că termenul de 45 de zile instituit de art. 70 alin. (1) nu a fost respectat de autoritatea pârâtă, întrucât contestaţia fiscală s-a înregistrat la data de 9 martie 2011, termenul s-a împlinit la data de 25 aprilie 2011, iar decizia de soluţionare a contestaţiei nu a fost emisă nici până la data sesizării instanţei (28 iunie 2011) şi nici până la data soluţionării cauzei (22 decembrie 2011).
A existat astfel un interval de timp de 9 luni în care autoritatea a refuzat soluţionarea contestaţiei, fără a oferi reclamantei şi instanţei o minimă informare în privinţa motivelor întârzierii şi o justificare a refuzului de aducere la îndeplinire a obligaţiilor legale.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut în sarcina pârâtei obligaţia de plată a sumei de 1.000 RON, penalităţi pentru fiecare zi de întârziere, în situaţia neîndeplinirii în termen a obligaţiei stabilite de instanţă, în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi în considerarea naturii obligaţiei care nu poate fi îndeplinită decât de pârâtă însăşi, fiind o obligaţie intuitu personae.
În baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., constatând culpa procesuală a pârâtei, s-a dispus obligarea la plata către reclamantă a sumei de 3.004,3 RON, cheltuieli de judecată.
Instanţa a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată, în privinţa termenului de executare a obligaţiei şi a cuantumului penalităţilor de întârziere solicitate de reclamantă, având în vedere că emiterea unei decizii de soluţionare a contestaţiei fiscale, care să cuprindă toate elementele prevăzute de lege, nu poate fi în mod obiectiv realizată în termenul de 10 zile solicitat de reclamantă, iar penalităţile de întârziere de 100.000 RON pentru fiecare zi de întârziere sunt excesive şi reprezintă mai degrabă o sancţiune, şi nu un mijloc de constrângere la adresa autorităţii publice pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiei.
Referitor la amenda prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întemeiată pe dispoziţiile art. 18 alin. (6) din acelaşi act normativ, Curtea a reţinut că nu este justificată în acest stadiu procesual, atât timp cât în sarcina pârâtei s-a instituit un mijloc de constrângere - penalităţile de întârziere, într-un cuantum care asigură reclamantei o garanţie suficientă, în vederea restabilirii drepturilor şi intereselor legitime vătămate.
3. Recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că hotărârea s-a dat cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, deoarece a fost obligată să soluţioneze contestaţia intimatei în 30 zile de la pronunţarea sentinţei, contrar prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că recursul suspendă executarea, astfel că instanţa trebuia să stabilească termenul de rezolvare a contestaţiei de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, şi nu de la pronunţare.
A mai arătat recurenta că potrivit art. 70 din H.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală cererile contribuabililor formulate în baza acestui cod se soluţionează în 45 zile însă, dacă sunt necesare informaţii suplimentare, termenul se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data solicitării şi data primirii acestora, contestaţia intimatei aflându-se în această situaţie, întrucât au fost necesare informaţii suplimentare pentru soluţionare.
Recurenta a arătat că în mod greşit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, deşi nu s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă şi nu are culpă procesuală.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Critica recurentei-pârâte are vizează obligarea pretins greşită la soluţionarea contestaţiei administrative a reclamantei în termen de 30 de zile de la pronunţarea sentinţei şi nu de la rămânerea irevocabilă a acesteia este nefondată, deoarece în cauză s-a depăşit de mult termenul de soluţionare de 45 zile prevăzut de art. 70 alin. (1) C. proc. fisc., contestaţia intimatei înregistrată la sediul recurentei sub nr. 969409 din 9 martie 2011 nedovedindu-se a fi soluţionată, nici măcar după un an şi jumătate, respectiv până la data judecării prezentului recurs.
Susţinerile recurentei privind justificarea întârzierii de necesitatea obţinerii unor informaţii sunt nedovedite şi de altfel termenul rezonabil care ar fi fost necesar pentru această împrejurare a fost depăşit.
Nici motivul de recurs care vizează cheltuielile de judecată nu este fondat, acestea acordându-se pentru fiecare ciclu procesual, şi nu numai la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pe de altă parte, recurenta se află într-o evidentă culpă procesuală pentru întârzierea soluţionării contestaţiei intimatei, iar prima instanţă a aplicat deja dispoziţiile art. 276 C. proc. civ., reducând cheltuielile de judecată cu onorariul apărătorului intimatei de la 8.680 RON la 3.000 RON, neimpunându-se altă reducere.
5. Soluţia instanţei de recurs
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzut de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 7825 din 22 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4354/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4448/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
