ICCJ. Decizia nr. 4427/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești la data de 18 iulie 2011, reclamanții Comuna B., județul Argeș, prin Primar și Primarul Comunei Băiculești, în calitate de conducător al entității publice controlate, au chemat în judecată Camera de Conturi Argeș, solicitând anularea încheierii din 14 iunie 2011 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Camerei de Conturi Argeș, prin care a fost respinsă contestația reclamantei împotriva măsurilor dispuse la pct. 11-17 din Decizia din 20 mai 2011 emisă de Camera de Conturi Argeș.
Totodată, reclamanții au solicitat suspendarea executării actului administrativ contestat până la soluționarea cererii de anulare.
Curtea a apreciat că este competentă sub aspect material să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 227 și 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi nr. 130/2010.
Din oficiu, Curtea a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Comuna Băiculești.
2.Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 409 din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești a fost admisă excepția și au fost respinse cererile formulate de comuna Băiculești, prin primar, ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă.
Instanța a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării actului administrativ, precum și contestația formulată de reclamantul primarul comunei Băiculești, B.G., împotriva încheierii din 14 iunie 2011, în contradictoriu cu pârâta Camera de conturi Argeș.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin decizia nr. 20 din 20 mai 2011, Camera de Conturi Argeș a stabilit, printre alte constatări și măsuri, următoarele:
Pct.11 - în luna ianuarie 2010 au fost plătite fără bază legală drepturi de natură salarială aferente lunii decembrie 2009, în sumă brută de 1.517 RON, constând în premii acordate personalului contractual din fondul de 2% și, respectiv, funcționarilor publici din fondul de 10%, constituite prin raportarea procentelor respective asupra salariilor de bază al salariaților. Dispozițiile legale în temeiul cărora au fost acordate premiile, respectiv art. 11 din O.G. nr. 10/2008 și art. 19 din O.G. nr. 6/2007 au fost abrogate începând cu luna noiembrie 2009 de art. 49 pct. 1 și pct. 2 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului bugetar. în timpul misiunii de audit drepturile salariale menționate au fost recalculate, stabilindu-se că prejudiciul adus bugetului entității controlate a fost de 1.881 RON plus despăgubiri de 140 RON.
Pct.12 - Sporul de dispozitiv, plătit personalului contractual și funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului și din cadrul serviciilor publice fără personalitate juridică, a fost acordat cu încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) și art. 30 alin. (1) din Legea cadru nr. 330/2009, art. 3 din O.U.G. nr. 1/2010,art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996,art. 25 din H.G. nr. 833/2007,art. 157 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 și a dispozițiilor din Legea nr. 237/2006 privind finanțele publice locale. De asemenea, prejudiciul a fost recalculat și stabilit la suma de 72.733 RON plus despăgubiri de 2.615 RON.
Pct.13 - Sporul de fidelitate, plătit personalului contractual și funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului și din cadrul serviciilor publice fără personalitate juridică, a fost acordat cu încălcarea acelorași norme legale arătate mai sus, precum și a dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (5) din O.U.G. nr. 119/1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv. Prejudiciul a fost recalculat la suma de 33.372 RON plus despăgubiri de 1.669 RON.
Pct.14 - Primele de concediu au fost acordate personalului contractual din cadrul entității, cu încălcarea dispozițiilor art. 157 alin. (2) din Legea nr. 53/2003,art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996,art. 3 alin. (2) din Contractul Colectiv de Muncă Unic nr. 2895/2006 încheiat la nivel național pe anii 2007-2010, art. 3 din O.U.G. nr. 1/2010, precum și dispozițiile Legii finanțelor publice locale. A fost calculat prejudiciul la suma de 20.300 lei plus despăgubiri de 1.154 RON.
Pct.15 - Sporul pentru condiții vătămătoare, plătit personalului contractual și funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului și al serviciilor publice subordonate din cadrul entității, a fost acordat cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 330/2009 care prevede că locurile de muncă, mărimea concretă a sporului, categoriile de personal, precum și condițiile de acordare a sporului se stabilesc în baza Buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de autoritățile abilitate în acest sens, prin regulament aprobat de către ordonatorul principal de credite cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, avizat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și de Ministerul Finanțelor Publice. S-a reținut încălcarea dispozițiilor Legii Finanțelor Publice Locale și s-a stabilit un prejudiciu de 22.833 RON plus despăgubiri de 1.119 RON.
Pct.16 - Sporul pentru condiții vătămătoare, plătit în anul 2010 personalului din cadrul unităților de învățământ de pe raza localității, a fost acordat fără îndeplinirea condițiilor impuse de Legea nr. 330/2009 și arătate la punctul anterior. S-a stabilit un prejudiciu de 14.831 RON și o despăgubire de 641 RON.
Pct.17 - Indemnizația (alocație) de hrană, plătită personalului contractual și funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului și din cadrul serviciilor publice subordonate consiliului local, în perioada septembrie-decembrie 2010, a fost acordat cu încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 și art. 117 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, precum și a dispozițiilor Legii privind finanțele publice locale. S-a stabilit un prejudiciu de 16.874 RON plus despăgubiri de 506 RON.
Prin încheierea din 14 iunie 2011, Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Camerei de Conturi a Județului Argeș a respins contestația formulată de Primarul Comunei Băiculești împotriva măsurilor dispuse la pct. 11-17 din Decizia nr. 20 din 20 mai 2011, arătând următoarele:
Premiile din fondul de 2%, respectiv din fondul de 10% au fost nelegal acordate întrucât normele legale care le prevedeau au fost abrogate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009.
Sporul de dispozitiv nu putea fi acordat, având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 330/2009, care arată că, la stabilirea salariilor personalului bugetar, începând cu 1 ianuarie 2010, nu vor fi luate în considerare drepturile salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor legale în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.
Sporul pentru condiții vătămătoare a fost acordat în anul 2010, fără îndeplinirea condițiilor impuse de Legea nr. 330/2009.
Art. 7 alin. (2) din Legea nr. 330/2009, invocate de Primarul Comunei Băiculești în contestație, nu face referire la drepturile salariale constatate a fi plătite nelegal, iar art. 30 alin. (5) și Anexele I/3 și III/3 din Legea nr. 330/2009, precum și art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, nu fac referire la drepturile salariale constatate ca fiind plătite nelegal, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009.
Celelalte drepturi precum sporul de fidelitate, ajutorul pentru refacerea capacității de muncă, indemnizația de hrană etc., au fost acordate nelegal, ca urmare a negocierilor anterioare Legii nr. 330/2009 și H.G. nr. 833/2007 și contravin acelorași dispoziții legale prev.de art. 10 sus precizate.
Curtea, în privința premiilor acordate în ianuarie 2010, pentru decembrie 2009, din fondul de 2% pentru personalul contractual și din fondul de 10% pentru funcționarii publici, constată că încheierea și decizia Curții de Conturi sunt întemeiate.
Potrivit art. 3 lit. c) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice "Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: (_) c) luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare".
Potrivit art. 49 din aceeași lege, în 3 zile de la data publicării legii în M. Of. se abrogă dispozițiile art. 11 din O.G. nr. 10/2008 referitoare la fondul de 2% și dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 6/2007 referitoare la fondul de 10%.
Legea-cadru nr. 330/2009 a fost publicată în M. Of. la data de 9 noiembrie 2009.
Potrivit art. 47, legea respectivă a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010, cu excepția dispozițiilor art. 49-art. 52 și ale art. 4 alin. (1) din anexa nr. VI, care au intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei legi în M. Of. al României, Partea I.
Prin urmare, dispozițiile referitoare la abrogarea normelor privitoare la premiile din fondul de 2% respectiv 10% au intrat în vigoare din data de 12 noiembrie 2009, potrivit și dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.
în aceste condiții, chiar dacă premiile au avut reglementare legală la un moment dat, ele nu puteau fi acordate invocându-se dispozițiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 330/2009, întrucât nu mai erau în vigoare la data stabilirii salariilor în baza acestei legi.
în ce privește sporul de dispozitiv acordat personalului contractual și funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului și din cadrul serviciilor publice fără personalitate juridică, instanța de fond a reținut că plata acestuia s-a dispus în temeiul Contractului/Acordului colectiv de muncă nr. 954 din 17 ianuarie 2007 încheiat între Primăria Comunei Băiculești și salariați, făcându-se trimitere la Ordinul M.A.I. nr. 496/2003 și la art. 13 din Legea nr. 138/1999.
Or, nici Ordinul M.A.I., nici Legea respectivă nu se pot aplica prin "extensie" la situații străine lor și îndeosebi pentru a naște drepturi noi în materia salarizării bugetarilor.
Ordinul nr. 496/2003 a fost dat in aplicarea Legii nr. 138/1999, care reglementa anumite drepturi salariale pentru personalul civil care își desfășoară activitatea in Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne (devenit M.A.I., devenit M.I.R.A.), Serviciului Roman de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Paza, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
în urma reorganizării Ministerului de Interne și a celui al Administrației Publice în Ministerul Administrației și Internelor, având in vedere că Ministerul nou creat avea atribuții și in domeniul administrației publice, prin Ordinul nr. 496/2003 s-a dispus și cu privire la personalul salarizat în baza Legii nr. 138/1999, dar care, în baza unor acte normative ulterioare legii respective, își desfășura activitatea în domeniul administrației publice (de ex. serviciul de eliberare și evidenta a pașapoartelor, permiselor și certificatelor de înmatriculare, cel de evidenta informatizata a persoanei). Ceea ce nu înseamnă că tot personalul bugetar, funcționari publici sau contractuali, care își desfășura activitatea în domeniul administrației publice, și care erau salarizați după norme specifice funcției lor, trebuia să beneficieze de indemnizația de dispozitiv.
în plus, prin decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 37 din 14 decembrie 2009, publicată în M.Of. 217/7.04.2010, partea I, privind examinarea recursului în interesul legii s-a stabilit că "Dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunara în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne."
Prin urmare, a constatat instanța de fond că acordarea sporului de dispozitiv nu a avut temei legal.
Pe de altă parte, nici pretinsa negociere între angajator și salariați nu a fost legală, a apreciat instanța.
Acordarea unui astfel de spor funcționarilor publici excede limitelor prev. de art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, potrivit căruia "Autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la: a) constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; b) sănătatea și securitatea în muncă; c) programul zilnic de lucru; d) perfecționarea profesională; e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale".
Potrivit art. 25 din H.G. nr. 833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, clauzele acordurilor colective nu pot exceda sau, după caz, nu pot stabili drepturi ori obligații suplimentare față de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu.
De asemenea, acordarea sporului de dispozitiv salariaților contractuali nu a respectat dispozițiile art. 157 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, C. mun., potrivit cărora "Sistemul de salarizare al personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat (_) bugetele locale (_) se stabilește prin lege (_)" și nici dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit cărora "Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale".
în aceste condiții de acordare nelegală, sporul de dispozitiv nu putea găsi reflectare valabilă în salariul stabilit în baza Legii-cadru nr. 330/2009.
în privința sporului de fidelitate, instanța a reținut că plata acestuia s-a dispus tot în temeiul Contractului/Acordului colectiv de muncă nr. 954 din 17 ianuarie 2007 încheiat între Primăria Comunei Băiculești și salariați.
în condițiile în care prin legi care interesau salarizarea personalului contractual bugetar și al funcționarilor publici nu a fost stabilită acordarea unui spor de fidelitate, un astfel de spor nu se putea naște valabil din negocierea angajatorului Primarul Comunei Băiculești cu personalul contractual/funcționarii publici din aparatul de specialitate al primarului sau din cadrul serviciilor fără personalitate juridică subordonate consiliului local.
Chiar dacă respectivul Contract/Acord colectiv nu a fost contestat în justiție și anulat de o instanță judecătorească și chiar dacă acesta a fost înregistrat, potrivit susținerilor reclamantului, la D.M.S.S.F. Argeș, drepturile stabilite prin acesta nu pot fi privite ca drepturi acordate legal și care să fie avute în vedere la stabilirea salariului în temeiul Legii nr. 330/2009, a concluzionat instanța de fond.
Art. 3 lit. c) din Legea nr. 330/2009, referindu-se la "sporuri, adaosuri salariale, majorări, indemnizații cu caracter general sau special, precum și alte drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a legii, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, care să se regăsească la un nivel acceptat, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare", are în vedere acele drepturi obținute printr-o negociere făcută în limitele legii.
Nu este permis unei părți a se prevala de o negociere realizată cu nesocotirea dispozițiilor legale pentru faptul că respectivul act nu a fost anulat în mod direct în justiție. Drepturile stabilite printr-o negociere care excede cadrului legal nu sunt drepturi valabile.
în speță, sporul de fidelitate acordat de Primarul Comunei Băiculești în condițiile de mai sus, nu putea fi în mod valabil inclus în salariul stabilit potrivit Legii-cadru nr. 330/2009, având în vedere dispoz. art. 30 alin. (1) care prevăd că în salariul de bază calculat după data de 1 ianuarie 2010 sunt introduse sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale guvernului și care făceau parte din salariul de bază anterior datei respective.
în privința primelor de concediu, s-a constat de către pârâtă că au fost acordate unui număr de 14 angajați cu statut de personal contractual, deși legislația specifică acestora nu prevedea primă de concediu.
Prima de concediu a reprezentat un drept specific funcției publice, astfel că nu putea fi acordat unei alte categorii de personal prin contractul colectiv de muncă pentru considerentele sus expuse.
în privința sporului pentru condiții vătămătoare acordat personalului contractual și funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului și al serviciilor publice subordonate din cadrul entității, instanța a reținut că a rezultat că acestea au fost acordate în anul 2010, dar fără a avea la bază buletinele de determinare sau după caz de expertizare emise de autoritățile abilitate în acest sens, respectiv fără a exista un regulament aprobat de ordonatorul principal de credite cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și a Ministerului Finanțelor Publice.
Curtea a constatat că reclamantul nu a făcut dovada că a acordat sporul pentru condiții vătămătoare cu îndeplinirea cerințelor legii.
în privința sporului pentru condiții vătămătoare acordat în anul 2010 personalului din cadrul unităților de învățământ de pe raza localității, instanța a constatat, de asemenea, că a fost acordat în aceleași condiții mai sus arătate, adică cu nerespectarea dispoz. art. 5 din Anexa I și art. 9 din Anexa III la Legea nr. 330/2009.
în privința indemnizației (alocație) de hrană acordată personalului contractual și funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului și din cadrul serviciilor publice subordonate consiliului local, potrivit mențiunilor din procesul-verbal de constatare încheiat de auditorii publici externi ai pârâtei, s-a constatat că aceasta a fost acordată în temeiul contractului colectiv de muncă nr. 5460 din 19 august 2010, act care a fost încheiat exclusiv cu personalul contractual.
Prin urmare, indemnizația de hrană a fost acordată funcționarilor publici fără a exista un temei legal, în cursul procesului reclamantul nefăcând dovezi din care să rezulte plata legală a respectivei indemnizații către funcționarii publici.
Având în vedere cele reținute, precum și lipsa dovezilor referitoare la o pagubă iminentă concretă, instanța a respins și cererea privind suspendarea executării actelor Curții de Conturi Argeș.
3. Recursul declarat de B.G., Primarul Comunei Băiculești.
Recurentul a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.
S-a susținut că în ceea ce privește drepturile salariale, constând în spor pentru condiții vătămătoare, acordate în cursul anului 2010 funcționarilor publici și personalului contractual din aparatul de specialitate al primarului și personalului din cadrul unităților de învățământ de pe raza comunei, în mod eronat instanța de fond a apreciat că au fost acordate cu încălcarea dispozițiilor legale. S-a arătat că au fost avute în vedere dispozițiile din Legea nr. 330/2009, menținându-se drepturile salariale avute în luna decembrie 2009, fără a se acorda alte sporuri în afara celor menționate în anexele la lege.
în ceea ce privește sporul de dispozitiv, sporul de fidelitate, ajutorul pentru refacerea capacității de muncă, indemnizație de hrană s-a arătat că acestea au fost acordate în temeiul contractului/acordului colectiv de muncă din 2007 și în temeiul Legii nr. 330/2009.
II. Decizia instanței de recurs
înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 3041din C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) din C. proc. civ., constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 din C. proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.
în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) din C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 3 din C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.
Analizând actele dosarului, înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea încheierii din 14 iunie 2011 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Camerei de Conturi Argeș, prin care a fost respinsă contestația reclamantei împotriva măsurilor dispuse la pct. 11-17 din Decizia nr. 20 din 20 mai 2011 emisă de Camera de Conturi Argeș.
înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile din C. proc. civ., în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o autoritate publică locală, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul.
înalta Curte de Casație și Justiție, fiind sesizată cu recursul declarat, a constatat faptul că pricina dedusă judecății a fost soluționată de o instanță necompetentă material.
Necompetența ratione materiae, este o excepție de ordine publică ridicată din oficiu de înalta Curte, întrucât competența materială vizează împărțirea atribuțiilor între diferitele instanțe judecătorești, competență ce derivă din lege.
înalta Curte a reținut că prevederile art. 140 alin. (1) teza finală din Constituția României prevăd expres faptul că litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate.
Dispozițiile pct. 228 și pct. 229 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și modificarea actelor rezultate din aceste activități aprobat prin Hotărârea nr. 130 din 4 noiembrie 2010 publicat în M. Of. la data de 13 decembrie 2010, prevăd: Competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul unității verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile legii contenciosului administrativ. Cauzele aflate pe rolul instanțelor la data publicării prezentului Regulament în M. Of. al României, Partea I, vor continua să se judece potrivit regulamentului aplicabil în momentul sesizării instanței.
înalta Curte constată că instanța de fond în mod greșit a făcut aplicarea dispozițiilor legale aplicabile cauzei.
"Regulamentul" a fost adoptat în vederea organizării executării Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) și art. 33 alin. (1) din lege.
înalta Curte constată că prevederile pct. 228, 229 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 nu pot înfrânge dispozițiile Legii nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ și la care însuși Regulamentul face trimitere.
Referindu-se la competența instanțelor de contencios administrativ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde ROL, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde ROL, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".
Văzând faptul că dispozițiile pct. 228 și pct. 229 sunt contrare celor prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și faptul că Regulamentul reprezentând un act administrativ normativ emis în executarea Legii nr. 94/1992, având o forță juridică inferioară legii, înalta Curte va admite excepția invocată din oficiu.
Pentru aceste considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, în temeiul art. 312-art. 313 teza finală din C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Bistrița, secția contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4452/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4437/2012. Contencios → |
|---|
