ICCJ. Decizia nr. 4439/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la data de 20 octombrie 2011, reclamanta Comuna Coronini prin Primar în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Caraș-Severin, a solicitat instanței anularea încheierii din 12 octombrie 2011 a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Caraș-Severin; exonerarea de la plata sumelor stabilite la pct. 11, "Abateri de la legalitate și regularitate“ din motivarea deciziei din anul 2011 a Camerei de Conturi Caraș-Severin; anularea, pe cale de consecință, a prevederilor similare din procesul verbal din 29 iulie 2011 și a raportului de audit financiar din 29 iulie 2011 încheiat în urma acțiunii "Auditul financiar al contului de execuție pe anul 2010“ efectuat la Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei C.
2.Hotărârea Tribunalului
Prin sentința civilă nr. 24 din 13 ianuarie 2012 pronunțată în dosar, Tribunalul Caraș-Severin a admis excepția de necompetență materială a tribunalului și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de către reclamanta Comuna C. prin primar în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Caraș-Severin, împotriva încheierii din 12 octombrie 2010 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Caraș-Severin, în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul cererii introductive vizează contestația împotriva încheierii din 12 octombrie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Caraș-Severin.
Tribunalul a reținut că prin decizia nr. 26 din 1 septembrie 2011, Camera de Conturi Caraș-Severin a dispus luarea măsurilor de stabilire a întinderii prejudiciului constatat la autoritatea verificată, în urma acțiunii "auditul financiar al Contului de execuție pe anul 2010 la Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei C., precum și măsuri de recuperare integrală a prejudiciului".
împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație, care a fost soluționată prin încheierea din anul 2011.
Tribunalul a reținut incidența în cauză a dispozițiilor pct. 228 din Regulamentul Curții de Conturi în conformitate cu care "competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate.“
3. Hotărârea Curții de Apel
Prin sentința nr. 293 din 14 mai 2012 a Curții de Apel Timișoara a fost admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 223 lit. e) și art. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi a României nr. 130/2010.
Instanța a admis excepția de necompetență materială a cererii formulată de reclamanta Comuna C. prin Primar în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Caraș-Severin și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția de contencios administrativ și fiscal. Constatând ivit un conflict negativ de competență instanța a sesizat înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut cu privire la excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 223 lit. e) și art. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi a României nr. 130/2010, faptul că Regulamentul face trimitere expresă la Legea contenciosului administrativ, stabilind competența de soluționare a litigiilor în favoarea curților de apel.
Curtea de Apel a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992, "litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate".
Curtea a reținut că dreptul comun în materie este dat de art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar în conformitate cu dispoziția menționată "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Instanța a reținut că deciziile emise de camerele județene de conturi nu au ca obiect taxe, impozite, etc. și de aceea competența se va stabili în funcție de criteriul non-valoric. Deoarece camerele județene de conturi sunt autorități publice locale, respectiv structuri deconcentrate la nivel județean ale Curții de Conturi a României, competența de soluționare în primă instanță a căii de atac împotriva încheierilor pronunțate de comisiile de soluționare a contestațiilor împotriva deciziilor emise de structurile Curții de Conturi urmează a fi stabilită exclusiv în raport cu Legea nr. 94/1992 și cu Legea nr. 554/2004.
Din acest considerent, art. 223 lit. e) și art. 228 din Regulament a stabilit instanța sunt nelegale, motiv pentru care a fost admisă excepția în discuție și a înlăturat orice efect al lor, competența urmând să fie stabilită exclusiv în raport cu legea.
Cu privire la excepția de necompetență materială
Cum dispozițiile art. 223 lit. e) și art. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi care stabilesc competența în favoarea curților de apel sunt nelegale, iar nelegalitatea a fost constatată în condițiile legii, Curtea a stabilit că instanța competentă material să judece fondul pricinii, raportat la regulile generale de competență prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este Tribunalul.
în cauză este atacat actul emis de Camera de Conturi, respectiv încheierea din 12 octombrie 2011 a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Caraș-Severin, precum și procesul verbal din 29 iulie 2011 și raportul de audit financiar din 29 iulie 2011 încheiat în urma acțiunii "Auditul financiar al contului de execuție efectuat la unitatea administrativ teritorială a Comunei Coronini.
Instanța a reținut că împotriva deciziei din anul 2011 emisă de Camera de Conturi s-a formulat contestație în procedura administrativă, fiind emisă încheierea din 12 octombrie 2011 a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Caraș-Severin, iar competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului, conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât măsurile contestate în prezenta cauză sunt dispuse de o autoritate de nivel județean.
Cu alte cuvinte, actele administrative care produc efecte juridice sunt procesul-verbal din 29 iulie 2011 și decizia din anul 2011, emise de Camera de Conturi Caraș-Severin, iar nu încheierea prin care s-a soluționat contestația în procedura administrativă.
II. Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție
înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 20,art. 21,art. 22 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:
înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece același litigiu.
Analizând actele dosarului, înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea încheierii din 12 octombrie 2011 a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Caraș-Severin; exonerarea de la plata sumelor stabilite la pct. 11, "Abateri de la legalitate și regularitate“ din motivarea deciziei din anul 2011 a Camerei de Conturi Caraș-Severin; anularea, pe cale de consecință, a prevederilor similare din procesul-verbal din 29 iulie 2011 și a raportului de audit financiar din 29 iulie 2011 încheiat în urma acțiunii "Auditul financiar al contului de execuție pe anul 2010“ efectuat la Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei C.
înalta Curte reține că dispozițiile din regulamentul Curții de conturi nu pot fi aplicate cu prioritate față de Legea contenciosului administrativ aplicabilă. Astfel, dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, care stabilesc în favoarea curții de apel competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de competenta stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004.
înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv Decizia emisă de Camera de Conturi a Județului Caraș-Severin, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.
Având în vedere considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4454/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4452/2012. Contencios → |
|---|
