ICCJ. Decizia nr. 4454/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 30 septembrie 2010, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat referitor la pârâtul M.C.F. constatarea existenței calității de colaborator al Securității.
în motivarea cererii, reclamantul a învederat că pârâtul, verificat ca urmare a calității de consilier local, a fost recrutat în octombrie 1984 când era elev, iar în octombrie 1986 a transmis o informație referitoare la trei dintre colegii săi de la fabrica "U." din Cluj-Napoca care erau nemulțumiți de perspectiva introducerii cartelei pentru pâine.
Reclamantul a susținut că pârâtul a conștientizat faptul că transmiterea acelei informații putea avea urmări, prin instituirea unor măsuri de urmărire și verificare, vizând astfel încălcarea dreptului la viață privată și a dreptului la liberă exprimare.
Prin sentința civilă nr. 4027 din 6 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că informația transmisă de pârât nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Datele furnizate de pârât se refereau la un fapt obiectiv, lipsa acută a alimentelor, iar nota semnalată de pârât nu este de natură a îngrădi drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității , criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că instanța a reținut în mod eronat că nu ar fi îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru stabilirea calității de colaborator al Securității.
întrucât persoanele denunțate de pârât își manifestau nemulțumirea față de interzicerea vânzării libere a pâinii, măsură dură și nepopulară luată de puterea comunistă, se constată că informația furnizată viza atitudini vădit potrivnice regimului comunist, producând efecte concrete în sensul încălcării dreptului la viață privată și atingerii imaginii acelor persoane .
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 din C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 241/2008, colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, precum note și rapoarte scrise, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Unica notă scrisă personal de pârât, datată 27 octombrie 1986 conține o informație care, astfel cum corect a reținut instanța de fond, nu întrunește cerințele legale pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității, relatarea nemulțumirii colegilor de serviciu ai pârâtului referitoare la o anumită măsură a regimului comunist neîndeplinind nici condiția denunțării unei atitudini potrivnice puterii, nici vreo încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
în consecință, Curtea nu poate primi susținerea reclamantului în sensul că nota din 27 octombrie 1986 ar constitui o acțiune de colaborare directă a pârâtului cu autoritățile regimului totalitar comunist, cu grave consecințe asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățeanului.
în raport de cele expuse mai sus, Curtea a respins recursul declarat de reclamant, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4467/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4439/2012. Contencios → |
|---|
