ICCJ. Decizia nr. 4467/2012. Contencios
| Comentarii |
|
1. Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu handicap ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap din 3 martie 2011 emisă de pârâtă.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 7 decembrie 2010 a fost externat din Spitalul Dr. A.O. cu un diagnostic principal de tulburare depresivă recurentă, episod sever reactiv fond somatic și diagnostice secundare de diabet zaharat și hiperlipidemie.
în perioada 10 decembrie 2010-20 decembrie 2010, a fost internat în cadrul I.D.N.B.M. "Dr. N.C. Paulescu", externat cu un diagnostic de diabet mellitus tip 1 cu complicații microvasculare multiple.
A mai arătat reclamantul că în urma adresei primite de la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, din data de 21 ianuarie 2011, s-a adresat în termen legal Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, fiindu-i comunicată decizia nr. 2342/2011, prin care acesta este încadrat în grad de handicap mediu și deficientă funcțională medie.
Reclamantul a susținut că decizia emisă de către pârâtă este în neconcordanță cu starea acestuia de sănătate, fiind privat, astfel, de anumite drepturi.
Prin sentința nr. 2204 din 31 mai 2011, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
în cauză, a formulat întâmpinare Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale care s-a substituit în drepturile și obligațiile Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, conform art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 68/2010.
S-a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008, iar pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât decizia contestată a fost emisă cu respectarea strictă a criteriilor aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al Ministerului Muncii Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 al Ministerului Sănătății Publice din 2007.
2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 7172 din 29 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamantul Ioniță Grigore, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin decizia de încadrare în grad de handicap din 3 martie 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap mediu, ca urmare a soluționării contestației formulate împotriva certificatului din 21 ianuarie 2011 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Ilfov.
Prima instanță a apreciat că este întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, reținând în motivarea soluției că dispozițiile art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, instituie obligația celui care formulează o acțiune în contencios administrativ împotriva deciziilor emise de Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, să urmeze procedura prealabilă de atacare a acestor decizii la organul administrativ emitent, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanței.
Această procedură prealabilă sesizării instanței de contencios administrativ, exercitată sub forma recursului grațios sau ierarhic, este obligatorie, iar potrivit art. 109 alin. (2) din C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege.
Cum reclamantul nu a făcut dovada că a solicitat revocarea deciziei autorității emitente sau autorității ierarhic superioare, anterior sesizării instanței cu prezenta acțiune, instanța de fond a reținut inadmisibilitatea acțiunii.
3. Calea de atac exercitată
împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul care a invocat ca temei dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și nelegală atunci când a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă, reținând din eroare incidența dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ignorând actele pe care le-a depus la dosar, care probează parcurgerea procedurii legale.
4. Soluția instanței de recurs
Recursul este întemeiat și va fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
într-adevăr, așa cum s-a reținut și în expunerea rezumativă a circumstanțelor cauzei și soluției adoptate, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă reglementată la art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, respingând, pe cale de consecință, acțiunea formulată ca fiind inadmisibilă în raport cu art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008.
în recursul formulat, reclamantul a susținut că s-a adresat Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, care i-a comunicat decizia nr. 2342 din 3 martie 2011, pe care a atacat-o în fața instanței de fond, îndeplinind astfel procedura legală.
Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ decizia nr. 2342 din 3 martie 2011 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap emisă în soluționarea contestației formulate împotriva Certificatul de încadrare în grad de handicap din 21 ianuarie 2011 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Ilfov.
Potrivit art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, certificatele de încadrare în grad de handicap se contestă, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.
Contestațiile, potrivit art. 13 alin. (4) din același act normativ, se soluționează prin decizii de către Comisia superioară și, potrivit art. 13 alin. (5), pot fi atacate potrivit Legii nr. 554/2004.
Astfel, în cazul persoanelor cu handicap, actul administrativ vătămător este certificatul de încadrare în grad de handicap, care poate fi contestat la Comisia Superioară, organul ierarhic superior emitentului actului, care poate să-l confirme sau să-l anuleze, legea instituind expres obligativitatea recursului ierarhic.
în speța de față, instanța de recurs constată că decizia nr. 2342 din 3 martie 2011 care a fost emisă de Comisia Superioară în soluționarea contestației formulate împotriva Certificatul de încadrare în grad de handicap din 21 ianuarie 2011, reprezintă un act administrativ cu caracter definitiv în procedura recursului administrativ ierarhic reglementat la art. 13 din Metodologia privind organizarea și funcționarea Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap aprobată prin H.G. nr. 430/2008.
Este adevărat că potrivit art. 13 alin. (5) din Metodologia amintită mai sus, "Deciziile Comisiei Superioare pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare", dar aceste dispoziții trebuie interpretate în concordanță cu caracterul definitiv al deciziei emise în soluționarea contestației, Comisia Superioară nemaiavând nicio posibilitate legală de retragere a deciziei respective (revocare, anulare, modificare, etc).
Or, este lipsit de orice temei să se accepte că legiuitorul ar fi putut institui o procedură administrativă lipsită de orice finalitate juridică, astfel că dispozițiile art. 13 alin. (5) din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 430/2008 trebuie interpretate în sensul că deciziile Comisiei Superioare pot fi atacate potrivit Legii nr. 554/2004, fără ca procedura plângerii prealabile să fie necesară.
în concluzie, pentru considerentele de mai sus, în baza art. 312 alin. (5) din C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, înalta Curte a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4479/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4454/2012. Contencios → |
|---|
