ICCJ. Decizia nr. 4581/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați - Secția de contencios administrativ a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC S.A.P.K. SRL, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Galați, a dispus suspendarea deciziei de impunere din 27 decembrie 2011 emisa de autoritatea pârâtă la pronunțarea instanței de fond, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
în motivarea cererii sale, reclamanta susține următoarele:
în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 având în vedere următoarele considerente:
în ceea ce privește sesizarea autorității administrative emitente a actului a cărei suspendare este solicitată, a arătat că împotriva deciziei de impunere, în termen legal, societatea reclamantă a formulat contestație, înregistrată din 11 ianuarie 2012 la registratura D.G.F.P. Galați astfel încât această primă condiție este îndeplinită.
Referitor la existența unui caz bine justificat, în conformitate cu disp. art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 acesta este definit ca acea împrejurare de fapt și de drept de natură să aducă o îndoială serioasă asupra legalității actului.
Or, în speță, decizia de impunere din 27 decembrie 2011 a fost emisă cu nesocotirea dispozițiilor legale aplicabile, precum și cu ignorarea înscrisurilor depuse în dovedirea situației de fapt fiscale de către agentul economic.
Chiar organele de control au menționat faptul că facturile au fost înregistrate în contabilitate, au fost achitate prin bancă și, de asemenea, achiziția a fost destinată unei operațiuni taxabile, mărfurile fiind folosite pentru executarea lucrărilor contractate către diverși beneficiari, în special SC A.M. SA.
Rezultă astfel că materialele de construcții achiziționate de SC S.A.P.K. SRL au existat, operațiunea comercială de achiziție a acestora fiind reală, o dovadă în plus în acest sens fiind și faptul că toate lucrările la care au fost folosite materialele au fost confirmate de către beneficiar.
Organele fiscale, în graba impunerii societății reclamante, nu au analizat actele și faptele persoanei juridice care a făcut obiectul inspecției fiscale, ci doar comportamentul fiscal al unui alt contribuabil, respectiv al furnizorului acesteia, aspect care nu este de natură să atragă răspunderea reclamantei.
Ceea ce au omis în totalitate organele de inspecție fiscală vizează faptul că răspunderea este personală, iar societatea reclamantă nu poate răspunde pentru sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor de către o altă persoană juridică.
Toate aceste împrejurări de fapt și de drept sunt de natură să ducă la concluzia că există o îndoială serioasă asupra legalității deciziei de impunere din 27 decembrie 2011.
în ceea ce privește cea de-a treia condiție a prevenirii unei pagube iminente, legiuitorul a definit-o ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil.
Prin executarea actului administrativ societatea reclamantă s-ar afla în imposibilitatea desfășurării activității, respectiv a realizării obiectului de activitate.
SC S.A.P.K. SRL are la data prezentei un număr de 444 de salariați, iar executarea actului administrativ fiscal contestat ar fi de natură să aducă grave prejudicii societății, cu consecințe deosebit de grave atât asupra societății, cât și asupra salariaților.
Astfel, societatea reclamantă are în derulare contracte de credit în limita a 9.070.000 RON, ceea ce implică în mod evident un efort financiar deosebit pentru achitarea ratelor lunare de credit.
De asemenea, societatea reclamantă prestează servicii pentru SC E. SRL Galați, pentru Municipiul Galați, pentru Penitenciarul Galați, pentru A.N.I.F., pentru comuna Racovița, pentru Consiliul Județean Vaslui și pentru SC A.M. SA, așa cum rezultă din contractele de prestări servicii întocmite cu acești beneficiari și din comenzile de aprovizionare.
Or, executarea actului administrativ ar pune în pericol executarea obligațiilor contractuale.
S-ar afla în imposibilitatea efectuării în termen a plății furnizorilor, a ratelor contractelor de credit, ceea ce ar genera la rândul său imposibilitatea aprovizionării realizării obiectului de activitate, a plății salariilor, sau în cel mai rău caz, concedierea personalului și dizolvarea societății pentru imposibilitatea realizării obiectului de activitate.
în dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus la dosarul cauzei toate actele de care face vorbire în cuprinsul acțiunii.
Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a solicitat respingerea cererii de suspendare întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cumulative impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
în raport de actele depuse și de susținerile părților Curtea de Apel Galați prin sentința nr. 30 din 19 ianuarie 2012 a admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea deciziei de impunere până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această decizie prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce privește existența unor cazuri bine justificate de natură a infirma prezumția de legalitate a decizie de impunere constată cât și în ce privește existența unei pagube iminente.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen motivat pârâta pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește aprecierea primei instanțe în sensul îndeplinirii condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Se arată de către recurentă faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
în ceea ce privește condiția existenței cazului bine justificat se arată că în concret instanța nu a arătat care sunt indiciile de nelegalitate de fapt și de drept care au generat o îndoială serioasă în privința legalității deciziei de impunere contestată, nefiind arătate încălcările C. proc. fisc. care ar putea genera o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
în ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente, recurenta susține că reclamanta-intimată nu a probat îndeplinirea acestei condiții, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.
La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. aplicarea greșită a legii.
Sentința recurată prin care s-a admis cererea de suspendare a deciziei de impunere este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Legea nr. 554/2004, prevede în art. 14 și art. 15, atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt supuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare.
Art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiției existenței unui caz bine justificat și a iminenței unei pagube, conform definițiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) literele ș) și t) din același act normativ.
Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
Cazul bine justificat poate fi reținut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate, identificate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea și consistența dovezilor ce urmează a fi administrate în cadrul acțiunii în anularea actului.
în ceea ce privește condiția existenței unor cazuri bine justificate prima instanță nu a motivat în ceea ce privește cererea de suspendare a deciziei de impunere care sunt împrejurările de fapt sau de drept care putea genera o îndoială serioasă în privința legalității deciziei de impunere contestată. Simpla mențiune a instanței de fond privind încălcarea unor norme imperative ale C. proc. fisc. nu echivalează cu îndeplinirea acestei condiții în cauză neexistând indicii de nelegalitate vădită de natură a răsturna prezumția de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
Motivele de nelegalitate invocate de recurentă privind încălcarea actului de procedură fiscală presupune o analiză a raportului juridic fiscal dedus judecății, ce ar putea duce la prejudicierea fondului cauzei.
în ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente, în cauză în mod greșit s-a reținut ca fiind îndeplinită această condiție față de faptul că reclamanta-intimată nu a probat existența unei pagubei de natură a perturba semnificativ activitatea societății și imposibilitatea executării unor obligații contractuale.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ. a admis recursul și a modificat sentința atacată în sensul că a respins cererea de suspendare, ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4592/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4527/2012. Contencios → |
|---|
