ICCJ. Decizia nr. 4605/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul S.A.I., a solicitat constatarea existenței calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâtul în calitate de primar al localității C.V. din județul Călărași, a fost verificat din oficiu sub aspectul constatării calității de lucrător sau colaborator al Securității, iar în cuprinsul notei de constatare din 03 noiembrie 2009 precum și al înscrisurilor atașate acțiunii, rezultă că pârâtul a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Călărași, serviciul 2 și a dirijat rețeaua informativă asupra unei persoane aflată în atenția Securității în scopul atragerii la colaborare.
Pârâtul, prin concluzii scrise, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, precizând că din probatoriul administrat nu rezultă calitatea de lucrător al fostei Securității în accepțiunea legii și nici identitatea de persoană între el și persoana la care se face referire în nota de constatare.
Prin sentința nr. 5461 din 28 septembrie 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul S.A.I. și a constatat existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul S.A.I., născut în anul 1959 în județul Giurgiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, din înscrisurile depuse de reclamant, inclusiv cele semnate personal de către pârât, rezultă că este îndeplinită prima condiție prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul a avut gradul de locotenent, în anul 1989, în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Călărași, serviciul 2.
Referitor la cea de-a condiție, prima instanță a constatat că și aceasta este îndeplinită întrucât, pârâtul, în calitatea de locotenent, în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Călărași Serviciul, l-a verificat și a propus reactivarea ca informator a numitului S.L. cu nume conspirativ S.L. cu scopul de a cunoaște și stăpâni situația operativă din obiectivul Secția de Proiectare Județeană din Călărași, aspect ce rezultă din raportul semnat personal de pârât, precum și din cererea de verificare formulată de pârât și răspunsul la această cerere.
S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că din nota informativă, dată în fața pârâtului de către sursa E. cu privire la verificarea numitului S.L., notă ce cuprinde și observațiile pârâtului, semnate personal de acesta, rezultă că sursa a fost instruită de către pârât să preia și să semnaleze la timp aspectele negative referitoare la stări de spirit, manifestări naționalist-iredentiste, comportarea, relații, legături, comentarii ale numitului N.A.M.
Prin urmare, judecătorul fondului a constatat că prin activitățile desfășurate de pârât de recrutare de informatori și dare de instrucțiuni acestora, în scopul obținerii de informații cu privire la comentariile făcute de persoane urmărite de Securitate, s-a încălcat dreptul la viață privată a acestor persoane, drept recunoscut și garantat de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.
împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs S.A.I., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea recursului formulat, recurentul-pârât a susținut în esență că în mod eronat s-a reținut prin sentința atacată că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se reține calitatea de lucrător al Securității deși acesta nu a desfășurat activități care să fi îngrădit sau suprimat drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Totodată, recurentul a susținut că se impune verificarea de scripte și eventual efectuarea unei expertize grafologice pentru a se dovedi îndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 299,art. 301 și art. 312 C. proc. civ.
Examinând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul art. 3041C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, este lucrător al Securității - orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Principalele critici ale recurentului vizează greșita interpretare și aplicare a acestor prevederi legale, susținerile recurentului fiind însă nefondate.
Din nota de constatare din 3 noiembrie 2009 rezultă că recurentul-pârât a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Călărași serviciul 2, calitate în care a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăți fundamentale ale omului.
Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, recurentul-pârât a dirijat rețeaua informativă asupra unei persoane aflată în atenția securității în vederea atragerii la colaborare și a procedat la instruirea acesteia în vederea supravegherii și semnalării manifestărilor naționaliste-iredentiste, comportarea, relațiile, legăturile și comentariile acesteia.
Prin activitățile desfășurate au fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.
Astfel fiind, instanța de control judiciar constată că în mod judicios s-a reținut prin sentința atacată că sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea existenței calității de lucrător al Securității, în ceea ce îl privește pe recurentul-pârât.
Susținerile recurentului privind inexistența identității între persoana sa și persoana menționată în nota de constatare nu pot fi primite, din materialul probator anexat notei rezultând cu certitudine faptul că documentele respective au fost întocmite și semnate olograf de acesta și care nu au fost contestate cu ocazia soluționării pe fond a cauzei.
Având în vedere toate aceste considerente, înalta Curte, reținând că hotărârea instanței de fond era legală și temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, a respins recursul formulat, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4590/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4592/2012. contencios → |
|---|
