ICCJ. Decizia nr. 4620/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4620/2012
Dosar nr. 405/2/2011
Şedinţa publică de la 8 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 17 ianuarie 2011 sub nr. 405/2/2011, astfel cum a fost precizată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2011, reclamantul A.D. a solicitat instanţei de contencios administrativ ca, în contradictoriu cu pârâtul Secretarul General al Camerei Deputaţilor, să dispună suspendarea executării Ordinului nr. 257 din 28 februarie 2008, a Ordinului nr. 1108 din 10 noiembrie 2006, Ordinului nr. 421 din 05 septembrie 2006, a Ordinului nr. 63 din 02 februarie 2007 şi a Ordinului nr. 314 din 10 aprilie 2007, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, invocând motive de nelegalitate şi consecinţele acestor ordine asupra veniturilor sale.
Camera Deputaţilor a depus întâmpinare din partea pârâtului Secretarul General al Camerei Deputaţilor, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii cererii în privinţa Ordinului nr. 257 din 28 februarie 2008 privind încetarea raportului de serviciu al reclamantului, întrucât în privinţa acestuia există prevăzută o altă procedură judiciară; lipsei de obiect a cererii de suspendare a aceluiaşi ordin, întrucât acesta constituie actul de constatare a încetării raportului de serviciu al reclamantului ca urmare a pensionării, astfel încât şi-a produs deja efectele; tardivităţii cererii în privinţa Ordinului nr. 1108 din 10 noiembrie 2006 de numire în funcţia publică parlamentară a reclamantului, raportat la momentul comunicării acestuia; lipsa de obiect a cererii în privinţa Ordinului nr. 421 din 05 septembrie 2006, Ordinului nr. 63 din 02 februarie 2007 şi Ordinului nr. 314 din 10 aprilie 2007, aferente creşterilor salariale din anii 2006 şi 2007, întrucât acestea au încetat să producă efecte juridice, în anul 2008 intervenind alte modificări salariale, ulterior şi încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin pensionare, în martie 2008.
Prin Sentinţa nr. 3483 din 16 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei de obiect.
A respins cererea de suspendare, formulată de către reclamantul A.D., în contradictoriu cu pârâtul Secretarul General al Camerei Deputaţilor, ca fiind lipsită de obiect.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
În fapt, prin Ordinul nr. 1108 emis de către Secretarul General al Camerei Deputaţilor la data de 10 noiembrie 2006, reclamantul A.D. a fost numit în funcţia publică parlamentară de execuţie de consilier parlamentar la Departamentul Economic, Serviciul pentru evidenţă tehnic-operativă a gestiunii începând cu data de 10 noiembrie 2006, iar prin Ordinului nr. 257 emis de către Secretarul General al Camerei Deputaţilor la data de 28 februarie 2008 s-a dispus că la data de 1 martie 2008 raportul de serviciu al reclamantului "încetează prin pensionare conform art. 62 lit. d) coroborat cu art. 67 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a comunicării deciziei de pensionare a funcţionarului public parlamentar".
Prin Ordinul nr. 421 din 05 septembrie 2006, Ordinul nr. 63 din 02 februarie 2007 şi Ordinul nr. 314 din 10 aprilie 2007 au fost puse în aplicare actele normative privind creşterile salariale acordate în anii 2006, respectiv 2007, personalului bugetar, fiind prevăzute în anexele cu statele de funcţii, salariile de bază începând cu 1 septembrie 2006, 1 ianuarie 2007, respectiv 1 aprilie 2007.
Curtea a reţinut că suspendarea executării actului administrativ este reglementată de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificată şi completată, putând fi dispusă numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
În sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. t) şi ş).
A apreciat Curtea, că cele două condiţii legale cumulative au la bază, însă, o situaţie premisă a activităţii actului administrativ, în sensul existenţei unor efecte juridice asupra cărora instanţa de contencios administrativ să se poată pronunţa în sensul întreruperii lor.
Or, în cauză, instanţa a constatat că toate ordinele ale căror efecte solicită reclamantul să fie suspendate prin prezentul demers şi-au epuizat efectele, astfel:
1. Ordinul nr. 1108 emis de către Secretarul General al Camerei Deputaţilor la data de 10 noiembrie 2006, prin numirea reclamantului A.D. în funcţia publică parlamentară de execuţie de consilier parlamentar la Departamentul Economic, Serviciul pentru evidenţă tehnic-operativă a gestiunii începând cu data de 10 noiembrie 2006, până la data emiterii Ordinului nr. 257, de către Secretarul General al Camerei Deputaţilor, la data de 28 februarie 2008, prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin pensionare începând cu data de 1 martie 2008;
2. Ordinele nr. 421 din 05 septembrie 2006, nr. 63 din 02 februarie 2007 şi nr. 314 din 10 aprilie 2007, prin care s-au prevăzut salariile de bază inclusiv în privinţa reclamantului ca urmare a aplicării actelor normative privind creşterile salariale din sectorul bugetar cel mai târziu la momentul încetării raportului de serviciu al reclamantului, 1 martie 2008, potrivit Ordinului nr. 257 emis de către Secretarul General al Camerei Deputaţilor la data de 28 februarie 2008, moment de la care reclamantul a beneficiat de drepturi de asigurări sociale;
3. Ordinul nr. 257 emis de către Secretarul General al Camerei Deputaţilor la data de 28 februarie 2008, prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu ca urmare a pensionării, începând cu data de 1 martie 2008, este un act administrativ cu efect uno ictu, care şi-a epuizat efectele la data de 1 martie 2008, când raportul de serviciu al reclamantului a încetat în temeiul lui, ca urmare a comunicării deciziei de pensionare a reclamantului.
Astfel, în condiţiile în care nu mai există efecte ale actelor administrative la momentul învestirii instanţei de contencios administrativ, în privinţa cărora să se dispună suspendarea producerii lor temporară, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea a apreciat că cererea de suspendare este lipsită de obiect, astfel încât nu se impune a se analiza nici existenţa vreunei alte proceduri judiciare de contestare în privinţa unuia dintre ordine, nici efectuarea procedurii prealabile în termenul prevăzut de lege, cu atât mai puţin îndeplinirea condiţiilor cumulative pentru a interveni întreruperea efectelor actelor administrative, în lipsa acestora.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant, reluând susţinerile din cererea de chemare în judecată menţionează, în esenţă, că se impunea suspendarea ordinelor menţionate întrucât a formulat plângere prealabilă, iar acestea produc efecte în ceea ce priveşte drepturile ce rezultă din statutul de pensionar, ca urmare a diminuării bazei de calcul cu unele drepturi salariale neacordate de angajator, fiind nelegale actele a căror suspendare a solicitat-o.
Se solicită casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de suspendare, menţionându-se că în mod greşit aceasta a fost respinsă ca fiind lipsită de obiect cu atât mai mult cu cât a formulat şi o cerere privind anularea Ordinelor Secretarului general al Camerei deputaţilor nr. 421/2006, nr. 1108/2006, nr. 63/2007, nr. 314/2007 şi nr. 257/2008, a căror suspendare a executării a solicitat-o.
Intimata-pârâtă Camera Deputaţilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.
S-a menţionat că în mod corect a fost admisă lipsa de obiect a cererii de suspendare întrucât ordinele a căror suspendare se solicită au încetat să producă efecte juridice, în evoluţia profesională a reclamantei intervenind acte juridice ulterioare, inclusiv încetarea raportului de serviciu prin pensionare prin Ordinul nr. 257 din 28 august 2008.
De asemenea, se arată că celelalte critici vizează aspecte referitoare la drepturi neacordate de angajator, însă recurentul-reclamant avea cunoştinţă despre funcţia şi drepturile salariale cuvenite întrucât înscrisurile referitoare la acestea poartă semnătura salariatului, existând acordurile prealabile încheierii acestuia.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul formulat, reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Deşi recurentul-reclamant a indicat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 C. proc. civ., acesta nu a argumentat şi dezvoltat aceste motive astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.
Toate criticile invocate de recurentul-reclamant se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care însă nu este întrunit în cauză.
Necontestat este faptul că prin Ordinul nr. 257 din 28 februarie 2008 a intervenit încetarea raportului de serviciu prin pensionare al recurentului-reclamant, acesta fiind beneficiar al drepturilor de pensie începând cu data de 27 septembrie 2007, conform Deciziei nr. 230847 din 14 noiembrie 2007 emisă de Casa de Pensii Sector 2 Bucureşti.
În esenţă, toate criticile formulate vizează pretinse drepturi neacordate de angajator urmare a calităţii şi funcţiei deţinute de recurentul-reclamant în cadrul autorităţii pârâte.
Suspendarea executării ordinelor menţionate în cuprinsul cererii de suspendare, a fost solicitată de reclamant motivat de faptul că i s-a diminuat cuantumului pensiei şi a altor drepturi ce decurg din statutul de pensionar, urmare a diminuării bazei de calcul întrucât anumite drepturi salariale nu i-au fost acordate de angajator potrivit ordinelor menţionate, apreciate de recurent ca fiind nelegale.
Or, în raport cu statutul de pensionar, suspendarea ordinelor menţionate nu ar avea nici un efect asupra acestui statut ci numai, eventual, anularea acestora.
Prin urmare, este exclus un folos practic, astfel că prin cererea de suspendare formulată, finalitatea urmărită de recurent nu se poate realiza, demersul său judiciar fiind fără obiect, cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
În consecinţă, faţă de cele menţionate, Înalta Curte în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.D. împotriva Sentinţei nr. 3483 din 16 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4619/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4627/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
