ICCJ. Decizia nr. 4627/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4627/2012
Dosar nr. 2380/2/2011
Şedinţa de la 8 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2380/2/2011, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe domnul V.A.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că aşa cum rezultă din Nota de Constatare nr. Dl/1/174 din 17 ianuarie 2011, precum şi din înscrisurile ataşate, V.A. a avut gradele de locotenent major (1979, 1980), căpitan (1985, 1986, 1987), maior (1989) în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Satu Mare, Serviciul 1 (1979, 1980), Serviciul 1/A (1985, 1986, 1987), precum şi funcţia de şef al Serviciului 1/A din cadrul aceluiaşi inspectorat (1986, 1987, 1989) şi în această calitate, prin toate acţiunile şi activităţile desfăşurate, a îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale, garantate de legislaţia din acea vreme, respectiv, îngrădirea dreptului la viaţă privată şi, implicit, a celui la liberă exprimare şi libertate religioasă.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 6502 din 7 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor, în contradictoriu cu pârâtul V.A. şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente.
Nota de constatare în ceea ce-l priveşte pe V.A. a fost întocmită urmare cererii nr. P 1261 din 00 din 01 aprilie 2009, adresată C.N.S.A.S. de către M.E. prin care a solicitat stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului I 233790 şi a cererii nr. P 3142 din 01 din 07 ianuarie 2010, adresată C.N.S.A.S. de către U.R., pentru acelaşi motiv.
Curtea a constatat, în ceea ce priveşte Dosarul nr. 1756 - titular U.R.F. că începând cu anul 1977, scriitorul U.R.F. din Satu Mare s-a aflat în atenţia U.S. Satu Mare, fiind cunoscut "cu concepţii revendicative, mereu nemulţumit", cu "tendinţe de a scrie contrar concepţiilor literaturii naţionale contemporane". Din 21 aprilie 1984 s-a deschis acţiunea informativă <Poetul> /(...)/asupra numitului U.R.F. A./, profesor de limba şi literatura română în Satu Mare, membru al Uniunii Scriitorilor din R.S. România. La baza deschiderii dosarului de urmărire informativă au stat date şi informaţii din care rezultau că obiectivul, în anturajul său de prieteni, obişnuia să comenteze negativ pe marginea posibilităţilor de afirmare în artă şi cultură la noi în ţară, apreciind că organele de partid i-ar ţine departe pe unii poeţi şi scriitori de căile fireşti ale evoluţiei.
Instanţa a reţinut că documentele care atestă calitatea de lucrător al securităţii a pârâtului, conform art. 2 lit. a) au fost:
• Nota de analiză în dosarul de urmărire informativă "Poetul" (numele conspirativ de urmărire al lui U.R., nota D.I.), aprobată olograf de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, 20 februarie 1985: "Dos. de urmărire inf. <Poetul> a fost deschis la data de 19 aprilie 1984 asupra numitului U.R.F., profesor de lb. română, element cu preocupări scriitoriceşti, membru al Uniunii Scriitorilor din R.S. România. La baza deschiderii acestui dosar au stat date şi informaţii din care rezulta că obiectivul, în anturajul său de prieteni, obişnuieşte să comenteze negativ pe marginea posibilităţilor de afirmare în artă în ţara noastră.
În cadrul dosarului s-a propus printre altele: 1) Prevenirea publicării unor lucrări cu conţinut neavenit; 2) Destrămarea anturajului din care face parte obiectivul; 3) Măsuri de influenţare pozitivă; 4) Compromiterea şi izolarea celui în cauză, cât şi prevenirea încadrării în funcţii de conducere a acestuia pe raza noastră de responsabilitate.
• Rezoluţia olografă a cpt. V.A. din cadrul U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, pe marginea unui document fără titlu, cu conţinut de Notă de analiză a dosarului de urmărire informativă "Poetul", din 05 noiembrie 1985: "Cu ocazia închiderii dosarului, să informăm organele de partid cu privire la rezultatul verificărilor efectuate (subl. D.I.)".
• Nota D.I.: La 26 mai 1987, conducerea U.S. Satu Mare a înaintat primului secretar al Comitetului Municipal Satu Mare al P.C.R. o adresă prin care se comunică date "referitoare la numitul U.R. /(...)/, semnalat cu manifestări ostile la adresa politicii partidului şi statului nostru", menţionându-se următoarele: "în urma măsurilor de influenţare întreprinse de organele noastre, prin factorii educaţionali de la U.S. Satu Mare, sus-numitul a renunţat la manifestările anterioare, în prezent situându-se pe o poziţie corespunzătoare, fapt pentru care măsurile de verificare asupra sa încetează".
• Nota de analiză a D.U.I. "Poetul" (numele conspirativ de urmărire atribuit lui U.R., nota D.I.), aprobată olograf de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, 15 martie 1986: "în dosarul de urmărire informativă <Poetul> s-au obţinut materiale din care rezultă că urmăritul are o poziţie loială faţă de ţara noastră, faţă de politica partidului şi statului nostru. Are o bună activitate atât în rândul elevilor - organizează recitaluri de poezie patriotică şi-i plac manifestările de acest gen, fiind prezent acolo unde se organizează astfel de activităţi".
• Raport, aprobat olograf de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, şeful Serviciul 1/A, 12 februarie 1987: "Rog aprobaţi folosirea mijloacelor T.O. tip I.C.T. (tehnică operativă pentru interceptarea convorbirilor telefonice la U.R.F., conspirativ <Poetul>, profesia şi specialitatea profesor de lb. română /(...)/. Lucrarea T.O. va funcţiona în perioada de la 15 februarie 1987 până la 15 mai 1987".
• Raport cu propunere de închidere a D.U.I. "Poetul", aprobat prin rezoluţie olografă de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, 23 mai 1987.
Cu privire la dosarul privind pe medicul M.L., cunoscut că "între anii 1935 - 1941 a făcut parte din organizaţia legionară din cadrul facultăţilor de medicină din Cluj şi Sibiu, luând parte la toate acţiunile mai de seamă, fiind un propagandist activ al organizaţiei legionare", a fost urmărit de către U.S. Maramureş, deoarece "în decembrie 1968 a mers în vizită în R.P.U., de unde a plecat în Austria, refuzând a se mai reîntoarce în ţară", iar "în anturajul său se află elemente originare din România; corespondează cu multe persoane din ţară" şi "intenţionează să-şi scoată fiii din ţară". De asemenea este cunoscut că "face parte din unele cercuri ale emigraţiei reacţionare desfăşurând activitate ostilă ţării noastre".
Documentele menţionate a conduce la reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii au fost ataşate următoarele:
• Plan de măsuri pentru urmărirea legionarului M.L. din R.F.G. pe timpul vizitei în ţară şi a legăturilor sale, semnat olograf de lt. maj. V.A., U.S. Satu Mare, Serviciul 1, document aprobat în comun, la 07 decembrie 1979, de către şefii Inspectoratelor Judeţene de Securitate Satu Mare şi Maramureş: "Din datele ce le deţinem rezultă că transfugul legionar M.L. /(...)/, stabilit în R.F.G. /(...)/, şi-a anunţat sosirea în ţară în jurul datei de 25 - 26 decembrie a.c. va intra în ţară prin Oradea, de unde se va deplasa la Cluj-Napoca, pentru a-l vizita pe cumnatul său, profesor doctor universitar N.I. /(...)/. De aici urmează să se deplaseze la fiul său dl. M.M.M. din Satu Mare /(...)/, pentru a lua parte ia botezul fiului lui M.. Nu este exclus ca, în drum spre Satu Mare, să se oprească şi la Baia Mare, unde a avut domiciliul, are soţia şi un fiu, anume pe M.F. medic /(...)/. În cazul în care nu va trece prin Baia Mare, întâlnirea cu ambii fii urmează să aibă loc în Satu Mare, la hotelul preconizat.
După stabilirea sa în Occident - Austria şi R.F.G. - a intrat în legătură cu unele elemente legionare din emigraţie ca: B.U., G.T. şi Z.I., care l-au ajutat în a-şi crea o situaţie materială şi profesională, aderând totodată la activităţile lor ostile împotriva ţării noastre. Este posibil ca odată cu venirea lui în ţară, sub pretextul de a-şi vizita rudele şi cunoştinţele, să aibă şi anumite sarcini din partea emigraţiei legionare, cu toate că în cursul lunii iunie a.c. acesta a mai fost în ţară şi din măsurile întreprinse cu această ocazie nu au rezultat astfel de preocupări. Având în vedere trecutul său, activitatea după stabilirea în Occident şi legăturile cu emigraţia legionară se impune cunoaşterea, prevenirea şi neutralizarea oricăror preocupări de natură legionară din partea sa. În acest scop vom lua următoarele măsuri:
• [Document fără titlu], aprobat prin rezoluţie olografă de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, 28 februarie 1386: "De acord".
• Notă de analiză privind stadiul muncii în D.U.I. "Merceologul" (numele conspirativ de urmărire atribuit lui J.A., nota D.I.), aprobat olograf de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, şeful Serviciul 1/A, 19 noiembrie 1986: "Dosarul de urmărire informativă <Merceologul>, s-a deschis la 02 februarie 1983 asupra numitului J.A. /(...)/, profesor în prezent merceolog la I.M.P.P.F. Satu Mare, cu domiciliul în satul P. /(...)/judeţul Satu Mare /(...)/. La baza deschiderii dosarului au stat materiale din care a rezultat activitatea intensă desfăşurată de obiectiv pentru atragerea de noi membri în sectă, precum şi suspiciuni că ar face parte din conducerea pe ţară a sectei. Pe parcursul desfăşurării acţiunii, s-a stabilit că cel în cauză este un element deosebit de activ, deţine funcţia de serv. de circuit, în care calitate desfăşoară o intensă activitate de organizare, se implică în distribuirea de materiale şi ţine legături cu organele de conducere pe ţară, trimiţându-le rapoartele lunare. Totodată s-a stabilit că se ocupă şi cu atragerea de noi membrii în sectă.
• Nota D.I.: La filele 17,18,19, 20 - 21, 22 - 22v din volumul 1 al dosarului se regăsesc un număr de 5 declaraţii redactate la 25 februarie 1986 de către P.Z.I., S.M., S.L., S.M.Z. şi B.I., domiciliaţi în satul P., comuna L., judeţul Satu Mare, persoane contactate de J.A. în vederea atragerii la religia sa.
• Adresă din 21 ianuarie 1987 a U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, către Serviciul 1 din cadrul U.S. Maramureş, semnată olograf de cpt. V.A., şeful Serviciului 1/A: "Vă comunicăm pe linia sectei interzise <Martorii lui Iehova> J.A., lucrat prin D.U.I., a fost vizitat de mai multe persoane din judeţul Maramureş cu o Dacia, de culoare roşie cu nr. MM XXX (poate să fie 1 MM sau 2 MM). Rugăm a ne comunica cine a fost proprietarul maşinii în 1984, dacă activează în secta <Martorii lui Jehova> şi deţine vreo funcţie. De asemenea, dacă în anturajul proprietarului maşinii este cunoscută o femeie roşcată şi în ce constau relaţiile lor".
• Raport cu propunerea de închidere a dosarului de urmărire informativă "Merceologul" din Satu Mare, aprobat olograf de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, şeful Serviciul l/A, 23 ianuarie 1987: "La data de 02 februarie 1983 s-a deschis D.U.I. (dosar de urmărire informativă) <Merceologul>, asupra numitului J.A. /(...)/, profesor în prezent merceolog, domiciliat în Satu Mare satul P./(...)/".
Raportat la cele expuse anterior, Curtea a constatat că pârâtul, prin toate acţiunile şi activităţile desfăşurate, a îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale, garantate de legislaţia din acea vreme, respectiv a celui la liberă exprimare şi libertate religioasă, fapt probat prin toate documentele identificate în acest caz în arhiva întocmită de fosta Securitate. Pe cale de consecinţă, s-a apreciat dovedită legătura de cauzalitate între acţiunile pârâtului şi urmările directe ale acestor măsuri, anume îngrădirea dreptului la viaţă privată şi, implicit, a dreptului la liberă exprimare şi a celui la libertate religioasă.
În acest context, Curtea a reţinut că definiţia legală a noţiunii de lucrător nu presupune situaţiile în care respectivele persoane (ofiţeri, subofiţeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceştia suprimau sau îngrădeau drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, din punctul de vedere al legiuitorului fiind irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susţinere legală sau regulamentară.
Altfel spus, un angajat al Securităţii care, respectând instrucţiunile din acea vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi şi libertăţi fundamentale stipulate de Constituţia de la acea dată, precum şi de normele internaţionale, la care România era parte, se înscrie în sfera lucrătorilor Securităţii, în sensul prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare Curtea a reţinut că activităţile desfăşurate de către V.A., în calitate de angajat al fostei Securităţi, au îngrădit dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 33 (secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice) din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice; dreptul la liberă exprimare, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice; dreptul la libertatea religioase, art. 30 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 18 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul V.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut în esenţă că, în mod greşit prima instanţă a admis cererea reclamantului, întrucât prin apărările formulate a prezentat cadrul juridic care i-a dat fundamentul legal ca ofiţer operativ de informaţii să folosească mijloace specifice muncii. A invocat Constituţia României din anul 1969 art. 166 referitor la propaganda şi acţiuni împotriva orânduirii de stat şi legislaţia din domeniul cultelor, în întregul lor netrunchiate. A arătat că activitatea legionară precum şi secta "Martorii lui Iehova" nu erau legalizate în România iar prin activitatea sa, în calitatea pe care avut-o, a urmat instrucţiunile şi dispoziţiile în vigoare la data respectivă, nu a comis nici o faptă abuzivă şi nu se pot da conotaţii politice urmăririi celor în cauză, ci doar una clară de natură infracţională.
Totodată recurentul a susţinut că definiţia dată de O.U.G. nr. 24/2008 noţiunii de lucrător o consideră irelevantă din moment ce nu a avut motive politice să-l urmărească pe U.R., fost membru şi el al PCR, dar şi potenţial ofiţer aflat în studiu, pentru a fi trimis cu sarcini în străinătate şi că studiul şi pregătirea trebuiau mascate faţă de organele de partid şi în interiorul instituţiei printr-un aşa zis dosar de urmărire informativă.
Recurentul şi-a întemeiat cererea de recurs pe prevederile art. 299 - 316 C. proc. civ. şi art. 24 alin. (1) din Constituţia României.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Din analiza notei de constatare nr. DI/I/174 din 17 ianuarie 2011, întocmită de Direcţia de investigaţii din cadrul CNSAS precum şi a celorlalte înscrisuri anexate dosarului cauzei, Înalte Curte reţine că pârâtul prin acţiunile şi activităţile desfăşurate, a îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale, garantate de legislaţia din acea vreme, respectiv a celui la dreptul la viaţă privată, (secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice); dreptul la liberă exprimare şi dreptul la libertatea religioasă;
Astfel pârâtul, în Dosarul nr. 1756 - titular U.R.F. a desfăşurat activitate operativă în ceea ce îl priveşte pe scriitorul U.R.F. din Satu Mare, întocmind mai multe Note de analiză, după cum urmează:
• Nota de analiză în dosarul de urmărire informativă "Poetul" (numele conspirativ de urmărire al lui U.R., nota D.I.), aprobată olograf de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, 20 februarie 1985. "
• Rezoluţia olografă a cpt. V.A. din cadrul U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, pe marginea unui document fără titlu, cu conţinut de Notă de analiză a dosarului de urmărire informativă "Poetul", din 05 noiembrie 1985.
• Nota D.I.: La 26 mai 1987, conducerea U.S. Satu Mare a înaintat primului secretar al Comitetului Municipal Satu Mare al P.C.R. o adresă prin care se comunică date "referitoare la numitul U.R. /(...)/, semnalat cu manifestări ostile la adresa politicii partidului şi statului nostru".
• Nota de analiză a D.U.I. "Poetul" (numele conspirativ de urmărire atribuit lui U.R., nota Dl), aprobată olograf de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, 15 martie 1986.
• Raport, aprobat olograf de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, şeful Serviciul 1/A, 12 februarie 1987.
De asemenea, în dosarul privind pe medicul M.L., a întocmit:
• Plan de măsuri pentru urmărirea legionarului M.L. din R.F.G. pe timpul vizitei în ţară şi a legăturilor sale, semnat olograf de lt. maj. V.A..
• [Document fără titlu], aprobat prin rezoluţie olografă de cpt. V.A., U.S. Satu Mare, Serviciul 1/A, 28 februarie 1386 etc.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 "În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a) lucrător al Securităţii - orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului;"
Având în vedere cele expuse anterior, raportat la prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte reţine că în mod corect prima instanţă a constatat că pârâtul, prin toate acţiunile şi activităţile desfăşurate, a îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale, garantate de legislaţia din acea vreme, respectiv a celui la liberă exprimare şi libertate religioasă, fapt probat prin toate documentele identificate în acest caz în arhiva întocmită de fosta Securitate, care au demonstrat legătura de cauzalitate între acţiunile pârâtului şi urmările directe ale acestor măsuri.
Înalta Curte nu poate primi apărările recurentului pârât având în vedere că definiţia legală a noţiunii de lucrător nu presupune situaţiile în care respectivele persoane (ofiţeri, subofiţeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceştia suprimau sau îngrădeau drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, din punctul de vedere al legiuitorului fiind irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susţinere legală sau regulamentară.
În consecinţă, un angajat al Securităţii care, respectând instrucţiunile din acea vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi şi libertăţi fundamentale stipulate de Constituţia de la acea dată, precum şi de normele internaţionale, la care România era parte, se înscrie în sfera lucrătorilor Securităţii, în sensul prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările şi completările ulterioare.
Or, din probele administrate în acest dosar rezultă că activitatea pârâtului se remarcă prin acţiuni ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 33 (secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice) din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice; dreptul la liberă exprimare, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice; dreptul la libertatea religioase, art. 30 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 18 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Aşa fiind şi constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de V.A. împotriva Sentinţei nr. 6502 din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4620/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4631/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
