ICCJ. Decizia nr. 4617/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4617/2012
Dosar nr. 7414/2/2011
Şedinţa de la 8 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 august 2011, reclamantele F.A. şi Z.M.L. au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând obligarea pârâtei la efectuarea controlului de legalitate în sensul analizării dosarului înregistrat la ANRP sub nr. 21190/CC sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului situat în Bucureşti, strada D.Ţ. nr. 2 (fosta strada D.G. nr. 2), sect. 6, compus din teren în suprafaţă de 460 m.p. şi construcţie demolată, pentru care s-au propus măsuri reparatorii prin Dispoziţia PMB nr. 5718 din 02 mai 2006; obligarea pârâtei, în funcţie de rezultatul controlului cu privire la legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, după caz:
- la transmiterea dosarului către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare a imobilului în Bucureşti, strada D.Ţ. nr. 2 (fosta strada D.G. nr. 2), sect. 6, compus din teren în suprafaţă de 460 m.p. şi construcţie demolată şi pe baza raportului de evaluare la emiterea deciziei reprezentând titlul la despăgubire pentru imobilul indicat mai sus, conform-dispoziţiilor art. 16, cap. V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005;
- la emiterea deciziei motivate de restituire în natură a imobilului revendicat, dacă, pe baza constatărilor Secretariatului Comisiei Centrale, aceasta stabileşte ca imobilul pentru care s-a stabilit plata de despăgubiri este restituibil în natură.
Pârâta CCSD a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 6132 din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca rămas fără obiect, capătul unu al acţiunii precizate.
A admis în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată şi a obligat pârâta să transmită dosarul înregistrat sub nr. 21190/CC unui evaluator şi să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, ulterior finalizării etapei evaluării imobilului.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Prin Dispoziţia nr. 5718 din 2 mai 2006 emisă de Primarul Municipiului Bucureşti s-au acordat reclamantelor măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din Bucureşti, str. D.Ţ. nr. 2 (fostă str. D.G. nr. 2), sector 6 compus din teren în suprafaţă de 460 mp şi construcţie demolată, imposibil de restituit în natură.
Dosarul a fost înaintat Secretariatului CCSD unde a fost înregistrat sub nr. 21190/CC şi a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului.
Prin adresa nr. 21190/CC din 13 octombrie 2011 (ulterioară sesizării instanţei cu prezenta acţiune), ANRP a solicitat SC O. SA, AFI şi Primăriei Municipiului Bucureşti - Serviciul Arhivă, completarea dosarului cu înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului construcţie demolată, având relevanţă actele care datează de la momentul preluării/demolării din care să reiasă materialele folosite, suprafeţele imobilului, anul construcţiei locuinţă şi/sau anexe etc.
S-a precizat că în situaţia în care nu există înscrisuri care să descrie imobilul, dar există dovada că s-au făcut diligenţele necesare, se va solicita persoanei îndreptăţite o declaraţie autentificată cu privire la suprafaţa şi detaliile constructive ale imobilului notificat, declaraţie ce trebuie susţinută de declaraţia autentificată a cel puţin unei terţe persoane.
Totodată, s-a solicitat completarea dosarului cu copia valabilă a actului de identitate al reclamantei Z.M.L.
Curtea a constatat că prin adresa înregistrată la ANRP nr. 805636 din 18 mai 2009 reclamantele au transmis CCSD copia cărţii de identitate valabilă a reclamantei Z.M.L., iar prin adresa înregistrată la ANRP sub nr. 61329/RG din 28 octombrie 2010, au transmis pentru completarea dosarului mai multe înscrisuri şi anume: adresa nr. 7084 din 11 mai 2010 emisă de AFI, adresa nr. 911/899219 din 01 aprilie 2010 emisă Primăria Municipiului Bucureşti - Serviciul Arhivă, copii ale Deciziei nr. 863 din 09 aprilie 1965 şi Decretului nr. 90/1965, împreună cu planul anexă şi declaraţia pe propria răspundere nr. 374 din 16 iunie 2010.
Totodată, prima instanţă a reţinut că, în cauză au fost parcurse primele două etape ale procedurii administrative reglementate de art. 16 din Titlul VII al Legii 247/2005 constând în transmiterea şi înregistrarea dosarului la Secretariatul CCSD şi analizarea dosarului în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire a imobilului notificat, astfel că a rămas fără obiect primul capăt al acţiunii precizate prin care se solicita obligarea pârâtei la analizarea dosarului nr. 21190/CC sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului.
Faţă de completarea dosarului cu înscrisurile anterior menţionate, Curtea a apreciat că pârâtei îi revine obligaţia de a continua procedura administrativă prin transmiterea dosarului unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare a imobilului şi prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, ulterior evaluării imobilului.
Curtea a apreciat că a fost depăşit termenul rezonabil de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire cuvenit reclamantelor, în condiţiile în care dispoziţia prin care s-a propus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent a fost emisă încă din luna mai 2006, iar dosarul de despăgubire era înregistrat la CCSD în anul 2008, reclamantele adresând CCSD mai multe cereri, începând cu anul 2008, prin care solicitau să li se comunice stadiul acestui dosar, respectiv dacă a fost repartizat unui consilier pentru analizarea sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură şi dacă a fost desemnat un evaluator.
Abia după sesizarea instanţei cu prezenta acţiune pârâta a solicitat completarea dosarului de despăgubire instituţiilor menţionate în adresa nr. 21190/CC din 13 octombrie 2011, deşi conform înscrisurilor depuse la dosar, reclamantele au înaintat în anii 2009 şi 2010 mai multe documente în scopul completării dosarului.
3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, recurenta a arătat că în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii şi a înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor, etapa evaluării şi etapa emiterii titlului de despăgubire.
În cauza dedusă judecăţii etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă, în sensul că dosarul aferent Dispoziţiei nr. 5718/2006 a fost transmis de Primăria Bucureşti, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei sub nr. 21190/CC. Totodată dosarul amintit a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului.
În ceea ce priveşte etapa evaluării, recurenta a susţinut că aceasta este condiţionată de informaţiile solicitate referitoare la descrierea imobilului demolat, a materialelor folosite, anul construcţiei precum şi o copie valabilă a actului de identitate a reclamantei Z.M.L.
4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În cauză, este necontestat că intimatele reclamante sunt beneficiarele Dispoziţiei nr. 5718 din 2 mai 2006 emisă de Primarul Municipiului Bucureşti, transmisă, împreună cu dosarul, autorităţii publice recurente în condiţiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
De asemenea, este necontestat că intimatele reclamante au notificat autoritatea competentă încă din anul 2001 pentru restituirea imobilului în litigiu.
Totodată, din actele şi lucrările cauzei, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a reţinut în mod corect că prin adresa înregistrată la ANRP nr. 805636 din 18 mai 2009 reclamantele au transmis CCSD copia cărţii de identitate valabilă a reclamantei Z.M.L., iar prin adresa înregistrată la ANRP sub nr. 61329/RG din 28 octombrie 2010, au transmis pentru completarea dosarului înscrisurile solicitate, respectiv: adresa nr. 7084 din 11 mai 2010 emisă de AFI, adresa nr. 911/899219 din 01 aprilie 2010 emisă Primăria Municipiului Bucureşti - Serviciul Arhivă, copii ale Deciziei nr. 863 din 09 aprilie 1965 şi Decretului nr. 90/1965, împreună cu planul anexă şi declaraţia pe propria răspundere nr. 374 din 16 iunie 2010, astfel că justificările autorităţii pârâte privind nesoluţionarea dosarului, sunt neîntemeiate.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că nesoluţionarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acţiunile administraţiei.
Recursul formulat este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653/22.07.2005, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite".
În privinţa acestor dispoziţii, instanţa de recurs reţine că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementată la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile şi proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.
În ceea ce priveşte conformitatea acestor dispoziţii legale cu normele constituţionale şi convenţionale, Curtea Constituţională a reţinut, prin mai multe decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 şi nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanţa de recurs şi le însuşeşte:
- Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară şi de dificultăţi în menţinerea echilibrului bugetar;
- De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite, relevă atenţia pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătoreşti ce cad sub incidenţa O.U.G. nr. 4/2012;
- Soluţia legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseşi substanţei dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligaţia statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată, astfel cum susţine autorul excepţiei;
- Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale referitoare la ocrotirea proprietăţii, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - şi sunt proporţionale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice şi sociale, precum şi echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;
- Faptul că, potrivit ordonanţei de urgenţă criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăţilor, cât şi valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;
- De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluţionând cererea nr. 60858/00 şi pronunţând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani şi 7 luni de executare a unei hotărâri judecătoreşti nu este excesiv în condiţiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unităţii militare debitoare;
- O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunţate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislaţiei în domeniu, şi modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparaţie.
Într-adevăr, instanţa europeană a reţinut în motivarea hotărârii-pilot pronunţate în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din ţară şi pentru punerea lor în aplicare.
În concluzie, acţiunea formulată este întemeiată, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi emiterea titlului de despăgubire este condiţionată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituţională s-a pronunţat că sunt constituţionale, aşa cum s-a arătat mai sus.
Astfel fiind, recursul va fi admis şi sentinţa recurată va fi modificată, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile după expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările şi completările ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 6132 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că titlul de despăgubire urmează să fie emis de C.C.S.D. în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4616/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4619/2012. Contencios → |
|---|
