ICCJ. Decizia nr. 4651/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4651/2012
Dosar nr. 21164/299/2008
Şedinţa publică de la 8 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 4969 din 9 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea precizată formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului în contradictoriu cu pârâta SC ”C.M.T.” SRL şi chemată în garanţie Autoritatea Naţională de Dezvoltare Regională ”Centrul Alba Iulia”, a respins cererea reconvenţională ca prescrisă, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie şi a respins cererea de chemare în garanţie ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, analizând Contractul de Grant în litigiu, Anexa 4 - Contract de Grant referitor la „Procedura de Contracte”, Anexa C - Contract de Grant - matricea cadrului logic pentru proiectare, Anexa B - Contract de Grant - bugetul proiectului şi surse precizate de finanţare, a constatat că obiectul contractului a privit „Modul funcţional de chirurgie cu laser”, fiind un contract cu caracter financiar de cofinanţare, încheiat în perioada de preaderare la Uniunea Europeană, generat şi de prevederile legale în baza unor norme aplicabile în Comunitatea Europeană.
Contrar susţinerilor reclamantului, Curtea a reţinut că, pentru achiziţionarea aparatului de anestezie, s-a respectat procedura de achiziţie şi s-au organizat trei tipuri de licitaţii, cu proceduri diferite în funcţie de preţul serviciilor/bunurilor, astfel cum rezultă din Anexa II - condiţii generale aplicabile contractelor de finanţare nerambursabilă din partea Comunităţii Europene şi Anexa IV - reguli generale pentru contractele de servicii, bunuri şi lucrări.
Totodată, prima instanţă a apreciat că apărarea pârâtei în sensul că s-au organizat proceduri diferite pentru 2 aparate diferite ca utilizare şi care funcţionează separat unul de altul este întemeiată, licitaţiile fiind organizate în funcţie de suma fiecăruia, fiind utilizată procedura de licitaţie locală deschisă, cât şi procedura simplificată, oferta fiind diferită pentru specificul fiecărui aparat, ţinându-se seama şi de respectarea regulii de origine şi alegerea celei mai avantajoase oferte în urma comparării calităţii tehnice şi a proiectului.
Referitor la cheltuielile de „asistenţă tehnică”, care reprezintă contractul de „consultanţă asistenţă tehnică pentru managementul proiectului”, instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea art. 143 din Dispoziţiile Generale şi Administrative, conform căruia un procent din costurile directe ale beneficiarilor care nu depăşesc 7% din costurile eligibile directe vor fi eligibile ca şi costuri indirecte, iar costurile indirecte vor fi eligibile atâta timp cât nu includ costuri care se regăsesc în cadrul altui capitol al bugetului contractului „Contractul de asistentă tehnică”, reţinând că nu a fost prevăzut la un alt capitol bugetar, necesitatea acestuia fiind determinată de volumul actelor, dosarelor care au fost întocmite pe parcursul proiectului, determinat de profilul exclusiv medical şi fără a avea personal specializat.
În ceea ce priveşte salariile eligibile, Curtea a constatat că, alături de cele 4 persoane prevăzute în proiect, s-au mai angajat două persoane pentru desfăşurarea activităţilor, respectiv îngrijitor şi asistent medical, plătite în lunile martie - iunie (prima tranşă de finanţare) şi lunile aprilie - iunie (a doua tranşă de finanţare), acestea fiind angajate pentru proiect, astfel încât, în timpul desfăşurării acestuia, cheltuielile cu salariile fiind eligibile.
Curtea a apreciat că se impune respingerea cererii de chemare în garanţie, ca urmare a soluţiei pronunţate asupra cererii de chemare în judecată.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, instanţa de fond a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins cererea ca prescrisă, faţă de dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Condiţiile Generale ale Contractului, reţinând că cererea de plată finală formulată de pârâta reclamantă a fost înregistrată la data de 20 noiembrie 2003, iar cererea reconvenţională a fost formulată la data de 5 martie 2009, cu depăşirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 1 şi 3 din Decretul nr. 167/1958.
Împotriva Sentinţei civile nr. 4969 din data de 9 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs în termen legal reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
A considerat recurentul că hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală, având în vedere următoarele considerente:
1. Referitor la cheltuielile neeligibile din cadrul liniei bugetare 1.1 "Salarii"", instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nemotivată.
Deşi instanţa de fond a considerat ca eligibilă suma de 607,95 euro reprezentând salariile a două persoane angajate în timpul desfăşurării proiectului, fără modificarea componenţei echipei de implementare prin act adiţional, astfel cum prevede art. 9 alin. (1) din Condiţiile Generale, motivat de faptul că aceste cheltuieli au fost angajate pentru proiect şi în timpul desfăşurării acestuia, a apreciat recurentul că această concluzie a fost determinată de scoaterea din context a prevederilor art. 14 din Condiţiile Generale.
Astfel, aşa cum rezultă din modul de redactare al art. 14, cheltuielile efectuate trebuie să respecte cumulativ toate prevederile acestuia pentru a putea fi considerate eligibile, ceea ce implică şi respectarea condiţiei de "a fi prevăzute în contract". Or, având în vedere faptul că, iniţial, proiectul prevedea o echipă de implementare de 4 persoane, pe parcursul proiectului fiind angajate alte două persoane (martie şi aprilie 2003), salariile acestora din urmă nu puteau fi considerate eligibile decât în condiţiile încheierii unui act adiţional în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) din Condiţiile Generale.
Instanţa de fond, s-a arătat, nu face nicio referire la apărările Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului privind nerespectarea dispoziţiilor art. 9.1 şi art. 14 din Condiţiile Generale ale Contractului de Grant şi nici la probatoriul administrat în cauză. Deşi această apărare a constituit un punct distinct în cadrul plângerii, instanţa de fond a omis să se pronunţe în vreun fel asupra acestei apărări, din conţinutul hotărârii nerezultând modalitatea în care prima instanţă a analizat probatoriul administrat de instituţia recurentă.
Exigenţele unui proces echitabil, a relevat recurentul, impun examinarea efectivă de către instanţă a mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin sub aspectul pertinenţei lor. Or, modalitatea în care judecătorul fondului şi-a motivat soluţia o pune pe reclamantă, s-a susţinut, în imposibilitatea invocării motivelor de nelegalitate a sentinţei şi, implicit, instanţa de recurs în imposibilitatea verificării legalităţii hotărârii.
În plus, s-a socotit că au fost încălcate şi prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora instanţele au obligaţia de a menţiona în considerentele hotărârilor pronunţate motivele de fapt şi de drept care au stat la baza adoptării soluţiilor precum şi motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Faţă de cele mai sus menţionate, recurenta a susţinut că lipsa motivelor de fapt şi a argumentelor pentru care s-au înlăturat probele administrate, care au format convingerea instanţei că plângerea MDRT este întemeiată, constituie cazul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi reprezintă o necercetare a fondului, care impune, conform art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
2. Referitor la cheltuielile neeligibile efectuate în cadrul liniei bugetare 3.2 "Mobilier, echipamente", instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nemotivată.
Şi la acest punct a considerat recurentul reclamant că sunt aplicabile criticii privind nemotivarea hotărârii, în condiţiile în care motivele invocate prin cererea de chemare în judecată nu sunt combătute de instanţa de fond, aceasta mulţumindu-se ca, în câteva rânduri, să motiveze eligibilitatea acestor cheltuieli per motive care nu răspund susţinerilor reclamantului.
3. Referitor la cheltuielile neeligibile efectuate în cadrul liniei bugetare 9 "Costuri administrative", recurentul a relevat că nici susţinerea instanţei de fond în sensul că sumele cheltuite în cadrul acestei linii bugetare sunt eligibile nu poate fi reţinută, deoarece încheierea contractului de consultanţă s-a făcut cu nerespectarea art. 14 din Condiţiile Generale, această cheltuială nefiind prevăzută în contract.
Intimata, s-a susţinut, nu a prevăzut în bugetul proiectului sume în vederea obţinerii serviciilor de consultanţă, şi, prin urmare, nefiind prevăzută în contract, această cheltuială nu poate fi considerată eligibilă. Chiar în situaţia ideală în care intimata ar fi cheltuit integral sumele prevăzute în buget, este evident că achiziţionarea serviciilor de consultanţă ar fi fost făcută cu depăşirea bugetului proiectului, în condiţiile în care, potrivit art. 3 alin. (2) din Condiţiile Generale, reclamantul putea deconta maxim 48.200 euro.
Cheltuielile pentru "asistenţă tehnică", s-a adăugat, nu sunt eligibile în cadrul capitolului bugetar 9 "Costuri administrative" deoarece aici se decontează un procent fix al cheltuielilor de regie ale beneficiarului până la maxim 7% din valoarea totală a costurilor eligibile directe.
4. Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra eligibilităţii/neeligibilităţii cheltuielilor cu consumabilele şi a cheltuielilor efectuate pentru "Produse curăţenie", respectiv "Transport gunoi".
Faţă de cele mai sus menţionate, recurentul a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa, în principal, a casării hotărârii atacate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă de fond, şi, în subsidiar, a modificării în parte a sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii şi a obligării pârâtei la plata sumei de 13.076,52 RON reprezentând finanţare necuvenită încasată în temeiul Contractului de Grant şi a dobânzii de întârziere calculate de la data de 22 august 2004 şi până la data achitării efective a debitului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata SC C.M.T. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.
Instanţa de fond, s-a învederat, a apreciat corect ca fiind eligibile cheltuielile din cadrul liniei bugetare 1.1 "Salarii", cheltuieli efectuate cu două persoane angajate suplimentar (îngrijitor şi asistent medical) motivând necesitatea angajării acestora pentru realizarea proiectului şi doar în cursul duratei de execuţie. S-a acordat astfel eficienţă prevederilor art. 14 alin. (1) din Anexa II - Condiţiile generale aplicabile contractelor de finanţare nerambursabile, potrivit cărora pentru a fi eligibile pentru proiect, costurile trebuie să fie necesare pentru realizarea proiectului, să respecte principiile unei gestiuni financiare sănătoase, mai ales în privinţa eficienţei economice şi a raportului cost/beneficii, să fie angajate în cursul de execuţie al proiectului, fără a prejudicia eligibilitatea costurilor la auditul final şi să fie efectiv angajate, înregistrate în contabilitatea beneficiarului sau partenerilor, să fie identificabile şi verificabile şi să fie susţinute de documente justificative în original.
Nici critica privind neeligibilitatea cheltuielilor făcute în cadrul liniei bugetare 3.2 "Mobilier, echipamente" nu a fost considerată fondată, apreciindu-se că instanţa fondului a reţinut just că au fost organizate licitaţiile în funcţie de preţul serviciilor şi bunurile achiziţionate cu respectarea condiţiilor prevăzute de Anexa IV din contract. Pentru achiziţionarea celor două aparate medicale (de anestezie şi laser chirurgical) s-au utilizat proceduri distincte deoarece era vorba de aparate total diferite, care funcţionează separat unul de celălalt, nefiind interschimbabile.
A mai susţinut intimata nu poate fi reţinută nici critica referitoare la neeligibilitatea cheltuielilor reprezentate de contractul de consultanţă tehnică, întrucât deşi acestea nu sunt prevăzute la nici un capitol bugetare, ele sunt costuri indirecte conform art. 14 alin. (3) din Anexa II şi pot fi alocate proiectului dacă nu depăşesc 7% din costurile eligibile directe. Recurentul este, în realitate, cel care nu şi-a respectat obligaţia contractuală, respectiv aceea de a plăti diferenţa de 8.271 euro datorată intimatei potrivit contractului de grant.
Motivul patru de recurs vizând o cerere nouă formulată direct în calea de atac, a fost apreciat de intimată ca fiind inadmisibil.
În litigiu a formulat întâmpinare şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Centru, chemată în garanţie în cadrul Dosarului nr. 21164/299/2008, prin care s-a precizat că cererea de chemare în garanţie este neîntemeiată şi totodată inadmisibilă.
Recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului împotriva Sentinţei civile nr. 4969 din data de 9 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal este fondat şi va fi admis, cu consecinţa casării hotărârii atacate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, iniţial înregistrată la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, reclamantul Ministerul Integrării Europene a solicitat: 1. Obligarea pârâtei SC C.M.T. SRL - în baza art. 18 din Anexa II-a Contractului de Grant RO 0007.02.02.01.2299 - la plata sumei de 13.076,52 RON reprezentând cofinanţare de la bugetul de stat încasată necuvenit; 2. Obligarea pârâtei SC C.M.T. SRL - în baza art. 18 alin. (3) din Anexa II-a Contractului de Grant RO 0007.02.02.01.2299 - la plata dobânzilor de întârziere calculate până la data efectuării plăţii (s-a precizat că la data introducerii acţiunii dobânzile de întârziere erau în cuantum de 7021,19 RON); 3. Obligarea pârâtei SC C.M.T. SRL - în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ. - la plata cheltuielilor de judecată.
S-a precizat, de către reclamant, că prin Contractul de Grant RO 0007.02.02.01.2299 pârâta SC C.M.T. SRL a beneficiat de un împrumut nerambursabil ce urma să fie utilizat pentru execuţia proiectului "Modul funcţional de chirurgie cu laser", că pentru implementarea proiectului pârâta a primit un avans de 38.560 euro ce urma a fi întrebuinţată în scopul şi în condiţiile prevăzute în contract şi că în momentul analizării cererii de plată finală şi a documentelor prezentate în evidenţa cheltuielilor, întocmite de beneficiar şi avizate de ADR Centru, autoritatea contractantă a constatat existenţa unui sold pe total valoare contract, întrucât o serie de cheltuieli prezentate spre decontare nu întrunesc condiţiile de eligibilitate.
I. Astfel, în ce priveşte capitolul bugetar 1. "Resurse Umane", linia bugetară 1.1. "Salarii", s-a arătat că s-a înregistrat un sold total de 607,95 euro, reprezentând cheltuieli neeligibile, prevederile art. 14 alin. (2) din Condiţiile generale precizând că sunt eligibile "cheltuielile cu personalul aferent proiectului, corespunzând salariilor nete la acre se adaugă cheltuielile sociale şi alte cheltuieli care intră în remuneraţie; salariile şi costurile nu trebuie să depăşească salariile şi costurile suportate în mod normal de beneficiar, şi nici valorile în general acceptate pe piaţa în cauză".
Or, conform cererii de plată finală formulată de pârâtă, personalul angajat pentru derularea proiectului se compune din 4 persoane, reprezentând atât membrii consiliului de conducere al societăţii, cât şi persoanele responsabile cu implementarea proiectului. Cu toate acestea, pârâta a mai angajat în timpul desfăşurării proiectului încă două persoane (un îngrijitor şi un asistent medical), cu motivarea că necesitatea angajării suplimentare de personal s-a justificat pentru buna desfăşurare a activităţii societăţii, dar persoanele în cauză nu au fost direct şi nemijlocit implicate în implementarea proiectului.
II. Cât priveşte capitolul bugetar 3. "Echipamente şi bunuri", linia bugetară 3.2. "Mobilier, echipamente", reclamanta a învederat că s-a înregistrat un sold total de 19.556,19 euro, reprezentând cheltuieli neeligibile, nefiind respectate menţiunile din Ghidul Practic, potrivit cărora nici un contract de achiziţie nu poate fi împărţit numai pentru a evita prevederile şi regulile specificate în acest ghid.
Or, în condiţiile în care pragurile valorice şi tipurile de proceduri de licitaţie ce trebuiau aplicate erau menţionate în Anexa IV, parte integrantă din contractul de grant, a relevat reclamanta că - având în vedere valoarea echipamentelor achiziţionate de pârâtă (35.000 euro + 19.499 euro) - pârâta avea obligaţia de a aplica o singură procedură de licitaţie locală deschisă pentru ambele contracte şi nu de a fracţiona artificial valoarea totală a achiziţiei echipamentelor, în scopul aplicării unei alte proceduri.
III. Referitor la cheltuielile efectuate cu "Asistenţa tehnică", s-a susţinut de către reclamantă că acestea nu se încadrează la linia bugetară 8. "Costuri administrative", neputând fi prin urmare considerate eligibile, prin raportare la prevederile art. 17 alin. (2) din Condiţiile generale ale contractului de grant potrivit cărora "în cazul în care costurile eligibile la sfârşitul proiectului sunt mai mici decât costul total estimat la art. 3 alin. (1) al Condiţiilor Speciale, contribuţia autorităţii contractante se va limita la suma rezultată din aplicarea la costurile reale a procentului fixat la art. 3 alin. (2) al Condiţiilor Speciale".
Or, prin raportare la procentele cu care părţile trebuiau să contribuie la realizarea proiectului (58,64% autoritatea contractantă, şi 41,36% pârâta), a precizat reclamanta că s-a stabilit în sarcina societăţii beneficiare obligaţia de restituire a sumei de 13.076,52 RON.
Prin precizarea depusă de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului pentru termenul de judecată din data de 2 septembrie 2011, au fost detaliate motivele neeligibilităţii sumelor cheltuite în cadrul contractului de grant, astfel cum acestea au fost specificate prin Adresa nr. 6958 din 9 iunie 2004 a Direcţiei Generale de Dezvoltare Regională din cadrul reclamantei, aflată la dosarul cauzei.
I. Astfel, cu referire la linia bugetară 4.4. "Alte servicii", în cadrul căreia erau eligibile următoarele tipuri de cheltuieli efectuate pentru proiect sau pentru biroul/locaţia destinată proiectului: telefon, fax, electricitate şi căldură, s-a relevat că pârâta a solicitat şi decontarea cheltuielilor de achiziţionare a consumabilelor şi a cheltuielilor generate de derularea contractului de asistenţă cu societatea B.
Aceste cheltuieli, mai sus menţionate, au fost considerate neeligibile, din următoarele considerente: a) consumabilele erau eligibile în cadrul liniei bugetare 4.3. "Consumabile - rechizite de birou", astfel că nu puteau fi decantate în cadrul altei linii bugetare; b) contractul de asistenţă cu societatea B. nu a fost considerat eligibil deoarece a fost depus împreună cu raportul financiar şi tehnic (pentru a fi considerată eligibilă această cheltuială era necesară prezentarea contractului iar decontarea acesteia se putea face doar în cadrul liniei bugetare 7. "Altele").
II. Reclamantul, cât priveşte cheltuielile pentru "Asistenţă tehnică", a relevat că acestea nu sunt eligibile în cadrul capitolului bugetar 9. "Costuri administrative", deoarece aici se decontau un procent fix al cheltuielilor de regie ale beneficiarului până la maxim 7% din valoarea totală a costurilor eligibile directe.
III. A susţinut reclamantul că cheltuielile efectuate pentru "Produse curăţenie", respectiv "Transport gunoi" ar fi fost eligibile numai dacă erau decontate la capitolul "Costuri administrative" într-un procent proporţional cu suprafaţa destinată biroului/locaţiei proiectului din totalul suprafeţei pentru care s-au facturat aceste produse/servicii.
IV. În ceea ce priveşte cheltuielile neeligibile din cadrul liniilor bugetare 1.1. "Salarii" şi 3.2. "Mobilier, echipamente", a învederat reclamantul că acestea au fost detaliate atât prin cererea de chemare în judecată cât şi prin recursul declarat împotriva Sentinţei nr. 8763 din data de 29 aprilie 2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Se constată, în cauză, că pretenţiile reclamantului se întemeiază pe constatările din cuprinsul Adresei nr. 6958 din data de 9 iunie 2004 emisă de Direcţia Generală de Dezvoltare Regională din cadrul Ministerului Integrării Europene, potrivit cărora: - nu sunt eligibile cheltuielile aferente achiziţionării aparatului de anestezie (întrucât nu a fost respectată procedura de achiziţie); - salariile sunt eligibile numai pentru cele 4 persoane care lucrează pentru proiect (G.A., C.C., D.A., G.F.); - nu sunt eligibile consumabilele decontate la linia 4.4. "Alte servicii"; - nu sunt eligibile cheltuielile aferente poziţiilor "Produse curăţenie" şi "Transport gunoi" (deoarece nu au fost cheltuieli necesare proiectului); - nu sunt eligibile la linia 4.4 "Alte servicii" cheltuielile aferente contractului de asistenţă tehnică (asistenţă soft) încheiat cu firma B.; nu sunt eligibile la linia 8. "Costuri administrative" cheltuielile pentru "Asistenţa tehnică".
Potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească se dă în numele legii şi trebuie să menţioneze, printre altele, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Motivarea este, prin urmare, un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie.
Instanţa de judecată trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut prin acţiune şi asupra tuturor mijloacelor ce au stat la temelia pretenţiilor ridicate de părţile unui proces civil. Cu alte cuvinte, motivarea nu poate fi în principiu implicită, ci trebuie să poarte asupra tuturor criticilor formulate şi, în general, asupra tuturor argumentelor de fapt şi de drept invocate. Altfel spus, orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale şi de a pretinde organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv, iar obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, instanţă care are în mod necesar obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.
Se reţine, în litigiu, că judecătorul fondului, în condiţiile în care a respins în integralitate ca neîntemeiată acţiunea reclamantului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, astfel cum a fost formulată, nu s-a pronunţat asupra caracterului eligibil sau neeligibil al cheltuielilor de achiziţionare a consumabilelor, a cheltuielilor generate de derularea contractului de asistenţă cu societatea B., precum şi a cheltuielilor efectuate pentru "Produse curăţenie", respectiv "Transport gunoi", şi nu a analizat, cât priveşte alte categorii de cheltuieli (din cadrul liniei bugetare 1.1. "Salarii", a liniei bugetare 3.2. "Mobilier, echipamente"), toate argumentele şi susţinerile din acţiunea în contencios administrativ, astfel cum a fost precizată, referitoare la neeligibilitatea unor cheltuieli suportate în executarea Contractului de Grant RO 0007.02.02.01.2299.
Or, prin omisiunea instanţei de fond de analiza şi cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, în integralitate motivele de fond invocate de reclamantă prin acţiunea în contencios administrativ - motive ce necesitau un răspuns specific şi explicit - au fost nesocotite în litigiu dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi a fost încălcat astfel dreptul reclamantei la un proces echitabil. În aceste condiţii, recurentei reclamante i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate parte din motivele de recurs invocate în cauză şi că este nelegală hotărârea pronunţată în cauză, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor art. 304 pct. 7, art. 312 alin. (1) - (3) şi art. 313 C. proc. civ., admiterea recursului declarat de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului împotriva Sentinţei civile nr. 4969 din data de 9 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului împotriva Sentinţei civile nr. 4969 din 9 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4611/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4662/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
