ICCJ. Decizia nr. 4610/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4610/2012
Dosar nr. 1015/39/2011
Şedinţa publică de la 8 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
Prin Cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti, anularea Deciziei nr. 117425 din 10 octombrie 2011 emisă de acesta, decizie prin care s-a dispus interdicţia de intrare pe teritoriul României pentru o perioadă de timp de 5 ani.
În motivarea acţiunii, reclamanta a precizat că decizia a fost emisă după ce la data de 10 octombrie 2011, la Punctul de trecere a frontierei „Stânca”, au fost găsite asupra sa un număr de 37 pachete din care 20 pachete (2 cartuşe) de ţigări marca „P.” şi 17 pachete de ţigări „R.W.”, care i-au fost confiscate, deşi a justificat că nu le deţinea în scopul comercializării, ci pentru a fi dăruite cunoştinţelor din România, care o găzduiau pe durata şederii în această ţară.
Reclamanta a învederat că decizia cuprinzând măsurile luate împotriva sa, este nelegală, în condiţiile în care ea posedă viză valabilă de şedere în România până la data de 4 noiembrie 2012 şi în condiţiile în care în cuprinsul deciziei se menţionează incidenţa în cauză a prevederilor O.U.G. nr. 194/2002 - art. 6 alin. (1) lit. f) - abrogate prin Legea nr. 157/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România.
În cauză, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat în principal excepţia necompetenţei materiale a instanţei; în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 367 din 7 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, excepţia formulată de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti şi, de asemenea a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Relativ la excepţia necompetenţei materiale a instanţei, Curtea a apreciat că textul invocat de pârât - art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 face referire expresă la competenţa Curţii de apel în a cărei rază teritorială de acţiune se află „formaţiunea” ce a dispus măsura contestată, ori în speţă, măsura este luată de Punctul de Trecere al Frontierei Stânca, sub jurisdicţia Curţii de Apel Suceava.
De altfel, a mai reţinut prima instanţă, reclamanta nu a atacat măsura ca atare a interzicerii intrării în ţară, ci Decizia nr. 117425 din 10 octombrie 2011 a IGPF Bucureşti, competenţa Curţii de Apel Suceava fiind dată de prev. art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut că decizia atacată a fost emisă după ce la controlul din 10 octombrie 2011 la Punctul de Trecere a Frontierei „Stânca” reclamanta a fost depistată cu ţigări - marfă nedeclarată în scopul comercializării.
Situaţia a fost calificată de organul emitent drept o încălcare a regimului vamal. Ori, conform prevederilor art. 105 alin. (1), (2) din O.U.G. nr. 194/2002, modificată prin Legea nr. 157/2011, măsura interzicerii intrării în România, poate fi dispusă de IGPF, în situaţia străinilor prev. la art. 8 alin. (2) lit. b), respectiv împotriva celor ce au încălcat regimul vamal.
Ca atare, aplicarea în cazul reclamantei a acestei măsuri este legală atât sub aspectul motivelor, cât şi al duratei stabilite, conform art. 106 alin. (5) lit. b) - în speţă 5 ani.
Cât priveşte susţinerea reclamantei, în sensul că decizia ar fi fost motivată pe baza unor texte legale abrogate, prima instanţă a înlăturat această apărare, textele legale menţionate ţinând de O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 157/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte privind regimul străinilor în România.
3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de pârât, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin acţiunea introductivă de instanţă, recurenta reclamantă a solicitat anularea Deciziei nr. 117425 din 10 octombrie 2011 emisă de General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti - Punctul de Trecere al Frontierei Stânca, decizie prin care s-a dispus interdicţia de intrare pe teritoriul României pentru o perioadă de timp de 5 ani.
Prin art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 „Interzicerea intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanţei este irevocabilă”.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. sunt supuse recursului „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".
Din interpretarea textului de lege menţionat rezultă că hotărârile judecătoreşti care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs. Or, prin dispoziţiile art. 105 (5) din O.U.G. nr. 194/2002 se stabileşte o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, în ceea ce priveşte judecarea contestaţiei formulate împotriva deciziilor de returnare de pe teritoriul României, emise în baza acestui act normativ.
În speţă, calea de atac este cea indicată de norma specială, astfel încât Sentinţa civilă nr. 367 din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este irevocabilă, conform art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, nefiind supusă recursului în raport cu prevederile citate C. proc. civ.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. şi ale art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, recursul va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.M. împotriva Sentinţei nr. 367 din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4608/2012. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 4611/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
