ICCJ. Decizia nr. 4661/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 27 iulie 2011 reclamanta M.F. a chemat în judecată Ministerul Mediului și Pădurilor, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția pentru Protecția Mediului Bihor, solicitând anularea ordinului nr. 559 și 562 din 24 iunie 2011, precum și reintegrarea în funcția de conducere de șef de birou "Buget, finanțe, administrativ" și plata drepturilor salariale cuvenite.
în motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin ordinul susmenționat s-a aprobat modificarea structurii organizatorice a agenției județene, iar prin deciziile emise la 24 iunie 2011 s-a dispus desființarea funcției publice de șef birou și respectiv, eliberarea sa din funcție.
Aceste măsuri, a arătat reclamanta, au fost adoptate cu încălcarea prevederilor legale în domeniu, respectiv Legea nr. 188/1999 și H.G. nr. 918/2010.
Prin sentința nr. 241 din 15 noiembrie 2011 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că actele administrative contestate au fost emise cu respectarea normelor legale invocate.
Astfel, urmare a aprobării noii structuri organizatorice a Agenției pentru Protecția Mediului Bihor și ca efect al reducerii numărului de posturi din cadrul biroului condus de reclamantă, de la 6 la 5 funcționari publici, acesta a fost transformat în compartiment, iar funcția de șef birou a fost desființată, devenind incidente dispozițiile O.U.G. nr. 229/2008 potrivit cărora pentru constituirea unui birou este necesar un număr de minimum 5 posturi de execuție.
Instanța a constatat că măsura reducerii funcției de conducere s-a dispus cu respectarea prevederilor art. 112 din Legea nr . 188/1999, textul de lege permițând stabilirea unui număr de funcții de conducere inferior procentului de 12% din numărul total al funcțiilor publice, potrivit nevoilor instituției și în limitele competențelor legale.
împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta M.F. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente.
Sub acest aspect, reclamanta a arătat că actele administrative nu au la bază o procedură legală de reorganizare a agenției județene, propunerea de modificare a structurii organizatorice provenind chiar de la Agenția pentru Protecția Mediului Bihor, aprobată de ceilalți doi pârâți și nerespectând prevederile Legii nr. 188/1999 și ale H.G. nr. 918/2010.
Reclamanta a precizat că numărul de posturi al biroului pe care îl conducea nu s-a redus, rămânând același număr de 6 posturi publice, dintre care 1 post de consilier superior devenit vacant, ca urmare a mutării funcționarului cu atribuții IT la Serviciul monitorizare.
S-a mai invocat afectarea activității financiar-contabile prin transpunerea măsurii dispuse, în condițiile în care nu mai poate fi asigurată separarea atribuțiilor în fazele execuției bugetare, aceeași persoană efectuând întreg procesul privind calcularea drepturilor salariale.
Reclamanta a mai arătat că decizia nr 562/2011 emisă de Agenția Națională pentru Protecția Mediului este lovită de nulitate absolută, întrucât face referire la eliberarea din funcția de șef al unui birou care nu mai exista încă din 15 noiembrie 2010, când avusese loc reorganizarea legală conform Ordinului nr. 1934/2010, în baza căruia s-a constituit Biroul Buget Finanțe Administrativ și a fost numită reclamanta șef al acestui birou.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 din C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea reține că, astfel cum a stabilit instanța de fond, reorganizarea agenției județene de protecția mediului, în baza ordinului emis de Ministerul Mediului și Pădurilor privind aprobarea structurii organizatorice și a deciziei Agenției Naționale pentru Protecția Mediului privind aprobarea statului de funcții, s-a realizat cu respectarea prevederilor legale în materie, Legea nr. 188/1999 și respectiv H.G. nr. 918/2010.
împrejurarea că propunerea de reorganizare a agenției județene a fost inițiată chiar de aceasta nu contravine normelor în vigoare, competența de gestiune a resurselor umane și a funcțiilor publice realizându-se la nivelul instituției care se reorganizează, prin raportare la structura organizatorică aprobată și nevoile de personal.
Elaborarea propunerii de organigramă a avut la bază respectarea formei de reorganizare a agenției stabilite în anul 2010, după intrarea în vigoare a H.G. nr. 918/2010, noua structură organizatorică, cu trecerea activității de IT în cadrul Serviciului monitorizare fiind avizată de Agenția Națională a Funcționarilor Publici și aprobată de Ministerul Mediului și Pădurilor, iar statul de funcții fiind aprobat de Agenția Națională pentru Protecția Mediului.
Referitor la transformarea biroului Buget Finanțe Administrativ în compartiment și desființarea funcției de conducere de șef birou cu trecerea reclamantei într-o funcție publică de execuție, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că au fost respectate prevederile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, normă care instituie doar obligativitatea respectării procentului de 12% pentru funcțiile publice, nu și obligativitatea constituirii unui birou sau serviciu chiar în cazul îndeplinirii condiției numerice.
Prin măsura dispusă a fost asigurat personalul de specialitate la nivelul necesarului pentru desfășurarea în bune condiții a atribuțiilor compartimentului Buget Finanțe Administrativ, nefăcându-se vreo dovadă a afectării activității.
Curtea nu poate primi nici critica privind nulitatea absolută a deciziei nr. 562 din 24 iunie 2011, împrejurarea că Agenția Națională pentru Protecția Mediului, dispunând eliberarea reclamantei din funcția de conducere, a inserat o denumire parțial greșită, a biroului al cărei șef era aceasta, folosind vechea titulatură, nefiind de natură a afecta valabilitatea actului administrativ.
în raport de cele expuse mai sus, Curtea a respins recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4643/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4667/2012. Contencios → |
|---|
