ICCJ. Decizia nr. 4708/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4708/2012
Dosar nr. 12671/2/2010
Şedinţa de la 9 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 5896 din 14 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul E.M., şi a constatat calitatea acestuia de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, reţinând în esenţă următoarele:
Activităţile desfăşurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securităţi, au îngrădit dreptul la secretul corespondenţei şi la viaţă privată (art. 33 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice).
Îngrădirea dreptului la viaţă privată s-a produs în momentul în care Securitatea a încadrat, cu sursele recrutate în acest scop, persoanele urmărite de Securitate pentru manifestări duşmănoase şi pentru intenţia de a se stabili în Occident, prin desfăşurarea activităţilor de investigare şi verificare, atât a persoanelor urmărite cât şi a anturajului acestora. Nu în ultimul rând, prin reţinerea scrisorilor din circuitul poştal, solicitată de pârât, deschiderea şi fotocopierea acestora, a fost îngrădit şi dreptul la secretul corespondenţei.
Legiuitorul cere ca persoana verificată să fi instrumentat cel puţin un act în dosarul persoanei cărei solicită verificarea, pentru ca cererea acesteia din urmă să fie îndreptăţită.
Pe de altă parte, definiţia legală a noţiunii de lucrător presupune situaţiile în care respectivele persoane (ofiţeri, subofiţeri) suprimau sau îngrădeau drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susţinere legală sau regulamentară. Un angajat al Securităţii se înscria în sfera lucrătorilor Securităţii, în sensul O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările şi completările ulterioare, dacă respectând instrucţiunile din acea vreme ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi şi libertăţi fundamentale stipulate de Constituţia de la acea dată, precum şi de pactele internaţionale, la care România era parte.
2. Recursul declarat de E.M.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul, invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul critică hotărârea instanţei de fond, în primul rând, pentru greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, insistând asupra faptului că CNSAS s-a folosit în probaţiune de înscrisuri din alte dosare, care privesc persoane ce nu au formulat cerere de verificare a calităţii sale de lucrător. Prin modul în care a aplicat legea, mai afirmă recurentul, prima instanţă a promovat ideea unei urmăriri globale a foştilor ofiţeri de securitate, dar aceasta excede scopului O.U.G. nr. 24/2008.
O critică distinctă vizează încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. procedură civilă, prin prisma nemotivării corespunzătoare a sentinţei în contextul în care ceruse obligarea CNSAS de a depune la dosar ordinele, instrucţiunile şi alte documente cu caracter secret pe baza cărora şi-a desfăşurat activitatea.
3. Considerentele instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare.
Acţiunea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii având ca obiect constatarea calităţii recurentului-pârât E.M. de lucrător al Securităţii, formulată în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, a avut ca premisă solicitarea unei persoane, M.E., materializată în cererea înregistrată la CNSAS sub nr. P 1261/00 din 1 aprilie 2009.
În cuprinsul acestei cereri s-a indicat numele şi prenumele titularului dosarului de Securitate: M.L., precum şi cota CNSAS a dosarului acestei persoane: I 233790.
În memoriul de recurs, recurentul nu a negat nici calitatea de ofiţer al Securităţii (locotenent în cadrul I.J.S. Braşov, Serviciul 2, respectiv în cadrul Direcţiei I, Serviciul 1) şi nici caracterul autentic, neviciat, al înscrisurilor depuse în probaţiune de către CNSAS.
Ceea ce este supus contestării vizează legitimarea CNSAS de a folosi împotriva recurentului documente care provin din dosarele unor terţe persoane, care nu au formulat cerere de deconspirare ori de constatare a calităţii sale de lucrător al Securităţii, în sensul ordonanţei amintite.
Acest punct de vedere este justificat în contextul actualei reglementări, care stabileşte prin art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 că „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii, …, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului (…)”.
Prin urmare, apare ca fiind legală teza recurentului potrivit căreia stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii în sensul definiţiei cuprinse în art. 2 lit. a) din ordonanţa amintită - „persoana care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului” - este indisolubil legată de actele pe care le-a îndeplinit asupra persoanei care formulează cererea.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (8) din acelaşi act normativ, stabilirea calităţii de lucrător al securităţii se poate realiza şi în raport cu cererea formulată de soţul supravieţuitor, rudele până la gradul al patrulea inclusiv ori moştenitorii testamentari ai persoanei urmărite de Securitate.
Or, în cauză,numele persoanei urmărite apare sub forma „dr. L.M. (obiectiv)” în documentul de la fila 25, dosar fond şi, probabil, este vizat şi de nota de la fila 24: „obiectivul dr. „Medicul” însă, nu rezultă care ar fi fost activităţile desfăşurate de recurentul-pârât în legătură cu această persoană.
Singura referire la recurent apare în cele de-al doilea înscris şi este menţionată sub forma: „20 mai 82. Am comunicat lt. E. pentru a-i raporta lt. col. N.T. de sosirea „Medicului” în ţară pentru a-l contacta”. Aceasta nu are însă aptitudinea de a demonstra cu certitudine că recurentul a săvârşit acte de natură a atrage atribuirea calităţii de lucrător al Securităţii.
În plus, la dosar nu există nicio dovadă că persoana care a formulat cererea: M.E., în afara coincidenţei de nume cu persoana urmărită de Securitate, se găseşte printre categoriile limitativ enumerate la art. 1 alin. (8) din ordonanţa de urgenţă.
Conchizând, în coordonatele imprimate prin prevederile normative anterior invocate, Înalta Curte reţine că nu există suficiente elemente care să probeze că activitatea desfăşurată de recurentul-pârât E.M. s-ar circumscrie definiţiei cuprinse în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Toate celelalte documente din arhiva CNSAS, la care s-a referit judecătorul fondului, privesc alte persoane urmărite de Securitate, inclusiv de către recurentul-pârât, dar, în cadrul legal existent, în lipsa unor cereri formulate după rigorile art. 1 alin. (7) şi (8) din O.U.G. nr. 24/2008, nu pot fi valorificate în prezenta cauză.
În raport de motivul de recurs analizat în precedent, care va antrena admiterea recursului în sensul solicitat, examinarea tuturor celorlalte critici din memoriul de recurs a devenit de prisos.
4. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1), pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul şi se va modifica sentinţa în sensul respingerii acţiunii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul E.M. împotriva Sentinţei civile nr. 5896 din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4693/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4714/2012. Contencios. Alte cereri.... → |
|---|
